foart

E foarte greu să accepți că ceva nu s-a întâmplat niciodată. Ajungi să te ataşezi de orice urmă de afecțiune doar pentru că n-ai avut parte de ea până acum şi nu eşti alegerea nimănui, niciodată. Ai devenit puternică, insensibilă, rece față de toți, dar continui să le zâmbeşti fals, la fel ca prima dată. Ei te vor crede fericită, fără să ştie câte războaie s-au dus în tine.
Proiect " Smiley face" :)

În spatele multor momente triste sau fericite stă mereu ascunsă dorința unei îmbrățișări.

  • În general îmbrățișările durează câteva secunde, însă energia pozitivă și optimismul pe care le simțim sunt foarte puternice.
  • Atunci când oamenii se îmbrățișează, inevitabil, crește în corp nivelul de oxitocină - hormonul fericirii, având un mare impact asupra durerii/tristeței.

Așadar, m-am hotărât să lansez un proiect intitulat “ Smiley face”. În ce constă proiectul? Simplu! 

Pe 28 si 29 Martie, toți cei care vor participa la proiect trebuie să își deseneze pe mâna o față zâmbitoare ’ :) ’ pentru a se putea recunoaște ca participanți și a-și oferii unii altora câte o îmbrățișare.


Astfel, puteți cunoaște persoane noi, tumblr-iști, persoane pe care le vedeți în fiecare zi prin liceu, zâmbind, dar care poate vă împărtășesc sentimentele și în cele din urmă puteți face o persoană să se simtă mai bine oferind o îmbrățișare.

Nu am cerut niciodată asta, dar acum am mare nevoie de reblog-urile și notele voastre pentru a face proiectul cât mai cunoscut. Am nevoie de susținerea voastră așa că aștept mesaje private/ask cu părerile voastre.

× Din păcate, dacă nu se strâng + 1000 de participanți o să anulez proiectul. ( Lăsați comentariu cu ‘particip’ la postare )
Pentru alte detalii sau sugestii aștept mesaj/ask.

De asemenea, aștept poveștile, impresiile voastre, câte persoane ați îmbrățișați și chiar poze, în cele două zile.

Nume: Smiley face
Data lansării : 24.02.2017
Data finalizării/ziua proiectului:
28.03.2017
&
29.03.2017

~ ∆ ~ Pheonixt

Scrisoare pentru adolescente

Dragele mele purtătoare de vagin, permiteți-mi să vă impărtășesc o parte din înțelepciunea mea de copilă de 26 ani. Am văzut n postari în care vă intindeți bucăți de suflet sperând să le lipească cineva după ce a fost călcat în picioare de purtătorii de biluțe.
Există o explicație foarte simplă pentru care vi se întâmplă asta. Noi, femeile, avem scrisă în inteligența emoțională nevoia de a ne cupla cu bărbați virili, puternici pentru ca atunci când trăiam în peșteri aveam nevoie de protecție și siguranță împotriva fiarelor și a altor pericole. Cum s-ar zice că suntem leșinate după „bad boys”, indiferent de vârstă și de individualitatea fiecăreia.
Problema e că multe dintre voi nu înțelegeți diferența dintre „bad boy” și „bad toy”.
Să v-o zic mai simplu.
„bad boy” = creatură cerebrală, pompată cu testosteron de calitate superioară având margini dure de care vă puteți sprijini fără să vă fie teamă că se vor surpa.
„bad toy” = creatură bipedă/ tripedă la vederea unei țâțe, scuipător profesionist cu margini ascuțite menite doar să vă ințepe sau să vă penetreze.
Nu vă mai umeziți fizic și sufletește la orice individ care vă bombardează cu vorbe frumoase, aveți răbdare să le și concretizeze prin fapte și atitudine. „Bad toy” îți va spune că nu poate trăi fără tine și apoi va trăi bine mersi și o săptămână fără să te caute în timp ce tu faci ulcer de stres și frustrare. „Bad boy” te va pupa pe frunte și poate nici n-o să-ți spună că ii vei lipsi când va pleca, dar intr-o oră deja te va suna să vadă dacă nu ți-au înghețat buzele până ai ajuns acasă.
„Bad toy” îți va spune că ești cea mai frumoasă și mirobolantă monalisă,dar în prima conjunctură o să-l contrazică grav privirea umedă de vițel ce fuge după curul alteia. Tot el se va lăuda că te va face să urli la lună când îți va ajunge intre picioare, dar nu vei rămâne decât cu abisul dintre cuvinte și performanță, pentru că erecția vorbelor o va depăși cu mult pe cea a organului.
„Bad boy” veritabil își va ține gura închisă și ochii infipți în tine, te va respecta în tăcere pe stradă, în vizită la rude sau prieteni și va uita de tot respectul când te va vedea goală, pentru ca el nu suportă să te vadă goală, el vrea sa te umple. Trupește, sufletește, mental, spiritual.
Ăia care măsoară dragostea ce le-o porți în numărul de kile pierdute, în numărul de crize de plâns și de implorări sunt niște sugative complexate ce nu-și regasesc masculinitatea prin alte metode decâat făcându-te pe tine mai vulnerabilă.
Vă rog, aruncați un ochi la băieții/barbații din jurul vostru care poate tac mai mult sau vorbesc mai puțin, dar mai convingător. Care știu să și injure, dar să vorbească și corect gramatical. Care își respectă mamele sau alte femei. Nu mai alergați după copii deghizați în masculi și papagali fără pene.
Cu drag și simpatie, fostă colecționară de „bad toys”.

copyright: Gina Balineanu © Confesiuni Anonime

-Cum ai dormit ?
-M-am trezit mai obosită decât am fost înainte să mă pun să dorm…
-De ce ?
-Nu puteam dormi…am adormit greu… Fiecare bătaie de inimă a mea o simțeam foarte puternic și mă durea… Mă durea foarte tare… În cap auzeam doar bătăile inimii mele… De dimineață m-am trezit cu o durere de cap din cauza zgomotelor din mintea mea…. S-au adunat multe, s-au întâmplat multe și uneori simt că cedez… Nu m-aș mira dacă ar ceda și inima mea într-o zi…
-Offf….
—  DaDe
Nu sunt genul de persoană cu care e ușor să ai o relație. Nu sunt fată pe care să o bagi în pat după câteva săptămâni. Sunt fata care vrea mai mult decât melodii și poze postate pe profilul de facebook. Fata pentru care “in a relationship” nu înseamnă obligatoriu iubire. Sunt foarte dificilă uneori. Uneori va părea că nu te vreau și nu am nevoie de tine, dar, crede-mă, atunci am cea mai mare nevoie. Nu sunt fata care să-ți spună să rămâi dacă vrei să pleci, fata care să cerșească iubire și să o primească la prețuri plătite în compromisuri și sacrificii. Și știi de ce nu sunt așa? Pentru că obișnuiam să fiu exact ceea ce urăsc acum. Obișnuiam să fiu o gâsculiță care se mulțumea să știe că e simpatică și care se prefăcea că nu are nimic în cap pentru a câștiga inimi ca și cum ar câștiga concursuri prin tragere la sorți. Obișnuiam să fiu fata care făcea sacrificii, care se atașa incredibil de repede de oameni, care lupta până la absurd pentru a păstra persoane în viața ei. Fata tipică, prostuță, care se alegea de fiecare dată cu inima frântă. Acum nu mai sunt așa, nu mai pot. Acum am să-ți strig “Pleacă!” în loc să te implor cu lacrimi în ochi să rămâi promițând să culeg stelele de pe cer pentru tine. Sunt complicată. Sunt așa fiindcă întotdeauna am urât oamenii complicați, oamenii care ieșeau pe ușa din spate din viața persoanelor iubite, fără luptă, fără explicații. Asta m-a făcut, presupun, pe mine, una dintre acele persoane complicate pe care nimeni nu le înțelege. Recunosc, uneori aș vrea să fiu înțeleasă fără multă vorbăraie, alteori aș vrea să merg la o petrecere și să mă îmbăt și să mă comport ca o tipă de nimic cum fac toate fetele din jurul meu.
Nu sunt genul de persoană care are mulți prieteni, care este incredibil de sociabilă și aruncă în stânga și în dreapta complimente care nu vin din inimă. N-am să-ți spun că ador rochia ta dacă nu-mi place câtuși de puțin și n-am să-ți întorc complimentul doar de dragul de a fi drăguță, cum sunt cam toți oamenii. Nu sunt falsă, asta ar trebui să înțeleagă toți. Poate sunt puțin cam inchisă in mine uneori, poate citesc cam mult, poate am vise prea mari. Poate nu mă pricep mereu la sfaturi. Dar pentru prietenii mei adevărați aș ucide. Dacă cineva îmi dovedește că este destul de diferit de această gloată mare, fără personalitate, îmi câștigă garantat prietenia. În gașca de fete care bârfesc tot liceul eu am să fiu undeva pe margine, poate chiar cea bârfită când este atentă în altă parte sau nu este de față. Pentru că eu nu pun preț pe aspect. Nu-mi pasă că te îmbraci de la firme renumite, dacă nu mă respecți, nu-mi dai motive să o fac nici eu. N-am să te admir că imiți moda din reviste, dar nici n-am să te persecut că te îmbraci simplu. Eu sunt altfel, nu ca ei!
Eu sunt prietenă rar și iubită și mai rar, dar atunci când îndeplinesc unul dintre aceste roluri, sau pe ambele, simultan, te asigur de faptul că ai lângă tine o ființă care ar ucide pentru binele tău. Sunt altfel! Sunt diferită, sunt ciudată, sunt aiurită… sunt cum vrei tu! Dar dacă ajungi să-mi câștigi inima, vei avea aprecierea mea o viață.
—  Deny Drogzz
“Povestea unui tată..”

Un bărbat s-a trezit într-o dimineață și și-a găsit fiica dormind, alături de un tânăr. Reacția acestuia a fost neașteptată și a primit o lecție de viață tulburătoare. „Într-o dimineață m-am trezit și mi-am găsit fiica de 17 ani dormind alături de un tânăr, după ceea ce părea fi o noapte de peripeții amoroase. În liniște am pregătit micul dejun și mi-am trezit soția și ceilalți copii, rugându-i să facă liniște pentru a nu-i trezi pe cei care dorm. Am strigat atunci la tânăr, iar acesta a sărit instant din pat. L-am anunțat că micul dejun este gata și i-am ordonat să ia loc alături de mine, pe un ton cât se poate de aspru, ca și când aș fi vrut să îi scot sufletul din corp. După ce s-a îmbrăcat, tânărul s-a așezat la masă. Era atât de impacientat, încăt puteai să îi miroși teama de la o poștă. I-am pus atunci o întrebare și i-am subliniat faptul că este foarte important ce răspuns îmi va da. L-am întrebat dacă îi plac pisicile. Și atunci, din răspunsul lui, mi-am dat seama că e un tip de treabă și foarte prietenos. Cam slab educat, dar nu era prost. Fiica mea m-a asigurat că e un băiat atent și foarte drăguț. A continuat să vină în fiecare dimineață pe la noi, ca să îmi ducă fiica la școală și apoi să o conducă înapoi. A avut grijă de ea când a fost bolnavă și eu cu soția mea eram la serviciu. Deși fiica mea este o fire nervoasă, el a dat dovadă de o răbdare de înger. Atunci am aflat că nu are familie, educație și niciun job stabil. Fiica mea îl adoră. Și el o adoră pe ea. Cine sunt eu să o împiedic să învețe din propriile greșeli? După opt luni am aflat că nu are nici măcar o casă, e un om al străzii. Tatăl său s-a sinucis. Mama, drogată, s-a sinucis și ea în scurt timp. Trăiau într-o rulotă închiriată. Avea doar 15 ani când s-a întâmplat asta și timp de trei ani după a trăit pe străzi, dormind în parcuri și lucrând în construcții. Și acum, acest tânăr avea 18 sau 19 ani și stătea în fața mea. Era politicos și zâmbitor, mereu dispus să ajute și să-mi facă fetița fericită. Aveam în față un copil care nu a avut șansa să fie copil. Când e la muncă ne este dor de el. După ce am aflat de faptul că locuiește pe străzi, am fost dezamăgit de fiica mea fiindcă îl lăsa să plece în fiecare seară…și să doarmă unde? A doua zi i-am dat o cheie de la casa noastră și i-am zis că îl aștept să vină în fiecare seară. Acasă. Acum, după 15 ani, băiatul acesta și fiica mea și-au făcut o afacere de succes. Și ne-au oferit trei nepoți superbi. Am învățat de la acest băiat o lecție de viață inestimabilă.” Concluzia : nu judeca un om înainte să-i afli povestea , cine știe , poate te va uimi!

Tudor Chirila - Scrisoare catre liceeni

,, Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul… Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?”

Nu inteleg de ce parintii le interzic copiilor ceea ce le place. Gen “nu lua haina aia, nu te aranja asa, nu-ti fa parul asa, nu vrei asta” nu inteleg de ce parintii efectiv vor ca copiii lor sa fie cum vor ei. Frate,daca e copilul tau nu inseamna ca trebuie sa-ti semene si la personalitate, lasa-l sa faca ce-i  place, lasa-l sa se imbrace cum vrea el, sa-si faca parul cum si-l doreste, sa faca ceea ce-i place. Nu va mai controlati copii, e viata lor si au propriile lor vise, is visele lor, nu ale voastre.Lasati copii sa faca ceea ce le place, e viata lor, lasati-i sa-si experimenteze singuri viata, sa invete singur, nu-i mai controlati atata.Generatia voastra e foarte diferita de cea a noastra, nu e vina noastra ca ne-am nascut intr-o era a tehnologiei, a tunsorilor traznite, a hainelor ciudate. Concluzie: Parinti, nu ne taiati aripile! Semnat, o intreaga generatie.
Mi-am dat seama ca, in timp.. sufletul meu s-a obisnuit cu toata durerea.
Si da, chiar s-a obisnuit.. Nu credeam ca voi spune asta vreodata.
Dar, sincer, chiar nu ma mai doare atat de tare cum durea la inceput.
Acum, doar simt cum mor in fiecare zi cate putin….
De fapt, nu ca as trai. De foarte mult timp, eu doar supravietuiesc.
Si, acum.. cand ma gandesc la trecut, nu as mai vrea sa dau timpul inapoi. E mai bine sa nu am pe nimeni.. Astfel, niciodata, nu voi avea ce sa pierd…
Ca pana la urma, toti pleaca. Si, de obicei, cel care zice ca nu va pleca niciodata si va ramane langa tine…pleaca primul.
Din trecut.. singura persoana de care mi-e dor, sunt eu. Da… eu… cea care eram inainte. Mi-e atat de dor sa simt fericirea, nu sa simt cum mor mereu….
Plangi cat plangi dar, stii, intr-o zi.. te saturi.. pur si simplu, oricat ai vrea sa plangi, nu mai ai lacrimi…

Am cunoscut-o in liceu, o chema Anastasia, pe scurt, Ana. O fata inalta,cam pe la vreo 1, 65, cu ochi albastri si par negru.  Dupa o relatie de 3 ani, o relatie minunata, o relatie care m-a facut sa inteleg ce e iubirea, o relatie care mi-a deschis ochii, o relatie care m-a facut sa ma simt viu, am parasit-o fara sa-i dau vreo explicatie, desi am iubit-o enorm.

Dupa luni bune in care am stat singur, dupa luni bune in care am incercat sa-mi revin si  am avut o relatie, o relatie care a durat opt luni cu o fata foarte desteapta si independenta. Avea toate calitatile pe care un barbat si le-ar putea dori vreodata. Nu am putut sa o iubesc, niciodata nu am putut sa mai iubesc pe cineva in modul in care am iubit-o pe EA. Dupa relatia aceea nu am mai putut sa sarut, sa imbratisez sau sa tin la alta femeie.

Anii au trecut, iar eu am terminat facultatea si mi-am publicat cartea la care ma gandeam inca din liceu. Am avut succes, am devenit cunoscut, aveam bani, dar nu eram fericit, nu eram nici pe aproape.  Intr-o zi, dupa o sesiune de autografe am ajuns acasa si am inceput sa fac curat in biblioteca, iar atunci o hartie a cazut dintr-o carte veche si prafuita, am ridicat-o si am citit numarul de telefon care era scris pe ea. Il stiam pe derost, era numarul ei.  Care era posibilitatea ca dupa 15 ani ea sa aiba acelasi numar de telefon? Am sperat. Imi era teama sa sun. Doua zile am asteptat, m-am gandit, iar intr-un final mi-am facut curaj si am format numarul. Suna. Nu-mi venea sa cred ca suna. O voce firava imi raspunde si spune: „Stiam eu ca ma vei cauta intr-o buna zi”. Nu-mi venea sa cred. Apoi am stat ore in sir si am vorbit, ne-am povestit unul altuia ce am facut dupa liceu, la ce facultati am mers, ce relatii am mai avut si toate cele. Am fost distrus cand am aflat ca are o relatie.

Am continuat sa vorbim zilnic, ma suna dimineata, pe la ora 9, vorbeam in timp ce isi bea cafeaua, mereu i-a placut cafeaua, tare si fara zahar, in schimb eu, eu preferam sa beau ceai, cat de dulce se putea, iar apoi ea pleca la munca si eu ma ocupam cu ale mele urmand sa o sun pe la ora 5 cand se intorcea acasa. Acum locuia in Brasov, se mutase din Bucuresti, zicea ca s-a saturat de aglomeratie, de zgomote si de oamenii rai.  Am continuat asa luni, luni intregi, luni in care vorbeam la telefon de doua ori pe zi , asta pana cand s-a hotarat sa-mi faca o surpriza intr-o o zi super faina, prin iulie, ziua in care mi-a spus ca vrea sa ma vada si ca se indreapta spre Bucuresti. Am ramas blocat, nu am stiut ce sa spun sau ce sa fac. Imediat cum i-am inchis telefonul mi-am luat un tricou negru pe mine, m-am indreptat spre cea mai apropiata cofetarie si i-am cumparat prajitura ei preferata, era genul de persoana careia nu ii placeau florile si dulcegariile, dar care adora dulciurile.

Am asteptat-o in locul in care ne intalneam mereu in liceu, in locul in care ne-am sarutat prima oara, locul in care i-am dat sa asculte The doors prima oara, locul in care am scris de sute de ori numele noastre si locul in care ne-am jurat de mii de ori iubire eterna. Am asteptat-o 15 minute, parca trecuse o vesnicie. Dupa cele 15 minute de asteptare o vad indreptandu-se spre mine, am impietrit. Era asa frumoasa. La fel de frumoasa ca atunci cand am cunoscut-o . Inima imi batea din ce in ce mai tare. S-a oprit in fata mea, nu a scos niciun cuvant. Ma privea in ochi. S-a uitat la mine asa si eu la ea cam vreo 5 minute, apoi i-am spus „Buna, mi-ai lipsit!”. Lacrimile au inceput sa ne curga siroaie, am strans-o tare in brate si am sarutat-o pe frunte. Dupa ceva timp, i-am dat drumul,i-am atins fata  si am continuat sa ma uit la ea, i-am spus cat e de frumoasa, i-am spus cat de mult mi-a lipsit si ca nu am putut sa iubesc pe nimeni asa cum am iubit-o pe ea. Tot ce a putut sa-mi spun a fost „Atunci de ce dracu m-ai parasit asa?”. Nu am avut puterea sa-i raspund pe moment, dar m-am adunat si i-am explicat ca pe vremea aia nu eram destul de matur pentru ea, i-am explicat ca nu am vrut sa-si piarda vremea cu un pusti imatur care o putea rani enorm, asa ca am preferat, pur si simplu, sa plec si sa o las sa creasca, am sperat ca voi putea sa-mi gasesc fericirea in bratele altei persoane, dar nu a fost asa. I-am spus ca inca o iubesc si ca eu cred ca intr-o zi vom fi din nou ca inainte.

-Vreau sa te sarut, mi-a spus ea cu o voce tremuranda.

-Dar scumpo, nu ar fi moral, tu esti intr-o relatie, iar eu nu pot sa distrug ceea ce ai cladit alaturi de el..

-Dar ce e moral in ziua de azi? Noi doi nu suntem oameni, noi suntem sentimente si trebuie sa ne dam frau sentimentelor, nu?

In momentul acela am sarutat-o, ah, cat de mult mi-au lipsit sarutarile ei, erau diferite, erau calde, erau pline de iubire.

Dupa acea intalnire ea s-a desparit de acel barbat, s-a mutat la mine,iar dupa un an ne-am casatorit,am calatorit, eu am mai publicat o carte, cartea noastra, cu si despre povestea noastra de iubire, care a durat mult, foarte mult, ar fi durat si astazi daca nu ar fi fost nenorocitul ala cancer, cel care a luat-o de langa mine cand aveam cea mai mare nevoie de ea. Sunt sigur ca de atunci e zilnic cu mine, chiar daca nu mai e aici fizic, ii simt caldura, o simt in spatele meu cand ii duc pe nepoti in parc, inca o aud spunandu-mi „te iubesc” inainte sa adorm, o simt oriunde ma duc si continui sa le spun tuturor despre povestea noastra de dragoste.  Uneori o visez asa cum era ea, tanara, frumoasa, puternica, asa cum i-ar fi placut ei sa si-o aminteasca toti. Ea a fost o luptatoare, a fost o femeie buna, curajoasa si iubitoare, femeia care m-a facut sa fiu cine sunt azi, femeia care m-a invatat sa fac diferenta dintre bine si rau, femeia care mi-a schimbat viata, marea me iubire.

           Sunt sigur ca intr-o buna zi ne vom revedea, cat de curand, iubito, cat de curand…

Sunt o persoană foarte simplă, îmi plac lucrurile simple şi inutile, îmi place liniştea şi nebunia. Sunt o persoană care, dacă ar pleca din viaţa ta nici nu ţi-ai da seama. Probabil de aia sunt atât de uşor de înlocuit.