fiinds

O femeie puternică este cea care se remarcă dintr-o mare amorfă de femei ameţite de fuga după nimicuri ce le ţin câteva clipe, ea fiind leoaică printre pisici. Una adevărată, deşi în general femeile sunt nehotărâte, alege o dată şi bine şi ştie să aibă grijă de alegerea ei. Cu alte cuvinte, se respectă pe sine respectându-şi alegerea. O femeie puternică este asemenea unui copac vechi, cu rădăcini bine înfipte, care poate trece prin numeroase furtuni şi cicluri de anotimpuri, fără a fi clintită din loc – rămâne pe poziţii chiar şi atunci când îi sunt incomode.
O femeie puternică preţuieşte inteligenţa, nu fleacurile ieftine şi golănia. O cucereşti doar dacă-ţi alegi bine cuvintele, dacă-i produci explozii cerebrale, dacă-i eşti golan cuminte şi cu minte. Nu va avea regrete să lase deoparte bărbaţii care i se ridică până la nivelul gleznei ori a fustei. Vrea să o priveşti în ochi, de la egal la egal, să ştii cum să te joci şi cu mintea ei nu doar cu ce are sub fustă – eventual să o faci să-şi ridice fusta din cuvinte.
O femeie puternică este însăşi scânteia care aprinde pasiuni, dorinţe, nopţi, zile, care-ţi aprinde călcâiele fără să-ţi dai seama, fără să-ţi fi arătat cu ce a înzestrat-o mama natură. N-are nevoie de decolteuri şi fuste scurte pentru a se face remarcată, ci are nevoie de câteva clipe să arate ce poate şi fără a apela la fizic.
O astfel de femeie nu se va rezuma la „oare pot?”, ci va face tot ce-i stă în putinţă pentru a reuşi şi ştie că oboseala este lenea creierului. Perseveranţa, ambiţia, determinarea, dorinţa de a se realiza prin propriile forţe sunt mărgelele ce-i îmbodobesc gâtul. O femeie puternică va avea cu cine să bea vin seara şi cafea dimineaţa  pentru că-şi respectă alegerile făcute şi nu se grăbeşte să aibă un bărbat dacă nu este sigură că este şi potrivit. Pentru ea nu există „fie ce-o fi, ci „fie ce vreau eu” – nu lasă aproape nimic la mâna sorţii, căci este stăpână pe prezentul ei, a învăţat din trecut şi este pregătită pentru viitor.
O femeie puternică este orice vrea ea să fie, nu ce vor ceilalţi, nu ce-i cere societatea. Ştie jocul, ştie şi regulile şi ştie că nu are cum să piardă în aceste condiţii.

- Și apoi, spontan, ea s-a schimbat. S-a întors fiind un alt om, cu noi gânduri, noi idei, și suflet nou. Fata, căreia cândva îi păsa de toate și de toți, acum nu-i mai pasă chiar deloc.
—  #codreanu
Știi cum e cu dragostea? Toți ne îndrăgostim, iar creierul nostru înregistrează persoana iubită ca fiind un om ce nu va pleca niciodată. Dar e o iluzie. Toți pleacă. Toți. Și din cauza asta, creierul face planuri cu persoana aia. Că ne vom căsători, vom avea copii, vom fi fericiți peste 10-15 ani. Se creează iluzia că nimic nu are rost fără acea persoană, că mori fără ea, că ești un nimic fără acel om pe care îl iubești. Și atunci când pleacă persoana din viața noastră, creierul nostru suferă un șoc. Îi e greu să mai restabilească ordinea. Și devii un dezastru. Nu mai mănânci, nu mai ești sociabil, nu mai ai chef de nimeni și nimic. În tine e un gol, întuneric, liniște… Dar într-o zi o să-ți aduci aminte cum erai înainte să cunoști persoana respectivă. Și așa vei realiza că poți trăi fără acel om, pentru că ai putut și înainte. Poți! Pentru că înainte să apară, viața ta nu depindea de prezența unui om. Viața ta depindea de tine. Și acum depinde. Și va depinde de tine. Mereu.
—  gandurinocturne
-O iubești , nu ?
-Da.
-Mult?
-Destul de mult..
-Mai mult decât mă iubeai pe mine ?
-Da..
-Nu te vei întoarce , nu?
-Cred că nu…
-Deci să nu te aștept?
-Te voi răni iar…
-Te iubesc.
-Aș vrea să-ți răspund la fel , dar…
-E mai frumoasă ca mine , nu ?
-Puțin.
-O vei răni ?
-Probabil..
-Atunci te vei întoarce..
-Cred.
-Și dacă eu nu voi mai fi aici?
-Imposibil.
-De ce ?
-Tu mă iubești …
-De unde știi?
-Văd în ochii tăi.
-Orbule ! Te urăsc.
-Taci din gură ! Ești copila mea , eu te voi crește , deși departe fiind , tu nu trăiești fără mine , îți curg prin vene..
-Și ? Voi avea puterea să plec , să uit că te iubesc.
-Nu , nu poți.
-De ce îmi faci rău ? De ce îți place să mă vezi suferind ?
-Pentru că te iubesc .
-Nu rănești ce iubești , nu pleci de lângă ce iubești…
-Eu mă întorc mereu.
-Iar eu voi pleca de data asta , nu va mai fi nimeni care să te iubească.
-Tu o vei face mereu..
-Indiferența mă motivează , să nu uiți.

©21Martie , “iluziile din capul unei copile “.
1 noiembrie 2014 , 20:12
- Unde e ea?
- Cine?
- Fata aceea naivă, dar care punea suflet în orice, căreia nu-i păsa dacă va fi rănită atâta timp cât iubea cu toate puterile.
- Nu ştiu despre ce vorbeşti. Eu am fost întodeauna puternică, nu am lăsat oamenii să mă rănească.
- O fată puternică, care a ajuns să mă mintă…
- Bine, mint.
- Şi, ce-ai făcut cu ea?
- Am ucis-o.
- Ai ucis-o!?
- Da, una dintre noi trebuia să pune stăpânire pe toată fiinţa. Doar una.
- Şi, tu cum ai fost mai puternică şi mai rea, ai învins-o…
- Nu. Ea fiind atât de bună, m-a lăsat să câştig.