fiinds

Știi cum e cu dragostea? Toți ne îndrăgostim, iar creierul nostru înregistrează persoana iubită ca fiind un om ce nu va pleca niciodată. Dar e o iluzie. Toți pleacă. Toți. Și din cauza asta, creierul face planuri cu persoana aia. Că ne vom căsători, vom avea copii, vom fi fericiți peste 10-15 ani. Se creează iluzia că nimic nu are rost fără acea persoană, că mori fără ea, că ești un nimic fără acel om pe care îl iubești. Și atunci când pleacă persoana din viața noastră, creierul nostru suferă un șoc. Îi e greu să mai restabilească ordinea. Și devii un dezastru. Nu mai mănânci, nu mai ești sociabil, nu mai ai chef de nimeni și nimic. În tine e un gol, întuneric, liniște… Dar într-o zi o să-ți aduci aminte cum erai înainte să cunoști persoana respectivă. Și așa vei realiza că poți trăi fără acel om, pentru că ai putut și înainte. Poți! Pentru că înainte să apară, viața ta nu depindea de prezența unui om. Viața ta depindea de tine. Și acum depinde. Și va depinde de tine. Mereu.
—  gandurinocturne
Am pățit acum, nu a trecut mult, 10-15 minute pe ceas.
Omul pe care îl iubesc a făcut și în seara asta ce făcea când era omul meu. Aceeași oră ca atunci când ne era bine, venise la băncuța la care se oprea el mereu fumând țigara mult așteptată și vorbind cu mine la telefon.
După incidentul de acum câteva zile, el tot continua să ducă mai departe obișnuința din relație.
Acum câteva zile l-am văzut cu o tipă, la fel de înaltă ca mine, părul scurt, tunsa Bob și niște bucle drăguțe, roșcată. Arată bine tipa, în fine, noi suntem despărțiți de trei săptămâni, o lună pe 21.
În fine, în seara asta, aceeași chestie, doar ca eu am încercat ceva nou, am încercat sa îmi fac o nouă relație, din păcate trecuse el pe acolo și știu ca nu e intenționat, trece în fiecare seară de cand era omul meu pana în ziua de azi, fiind omul altei fete.
Îmi pare bine să știu că nu a uitat de mine.
Îmi pare rău iubitule ca ai văzut ce ai văzut, nu te-am uitat, doar încerc sa trec mai departe văzând ca tu ești fericit lângă ea. Dar tot pe tine te iubesc.
Te rog, nu uita asta.

anonymous asked:

Dmc-P.S.

Fiind melodia mea preferată, nu am un singur vers preferat, deci:
“Ai spus că pleci, că nu mai e timp pentru noi,/Şi ai plecat, şi nici n-ai privit înapoi..”

“De ce nici până acum nu ți-am uitat zâmbetul?”

“Eu trebuia să te sărut, de ce o face altul?”

“Te văd în poze după atâta timp, după timp,/Încă sunt singur că nu mint,/Că semnele de întrebare apărute asupra ta,/Erau pe bune şi mă doare, şi nu mai pot suporta!”

fata-cu-defecte  asked:

E asa de frumoasa ,si desteapta ,nu o sa fiu niciota ca ea ,nu o sa îmi aud niciodată parinti spunând ca sunt la fel de buna ca ea.Desi încerc din răsputeri nu pot sa ma transform in fata perfecta in care e ea .Am intrat in depresie si am ajuns sa o urăsc ca e mai buna decât mine .Sper sa vezi asta E.

Cea mai mare greşeală o faci când încerci să devii o copie a unei persoane. E atât de greu să fi tu? Vezi tu, în speranţa că dacă vom fi ca unii, credem că vom fi mai bine sau mai observaţi, greşim enorm, fiind noi putem străluci.
Unde e originalitate?! De ce o omorâţi cu orice preţ?
Poţi fi mai bună ca ea, de fapt, nu că poţi, eşti. Doar crezi în tine, dacă tu nu o faci, nu avea aşteptării la cei din jur.
Eşti o persoană minunată, cu un suflet atât de mare şi călduros. Nu te mai amăgi singură cu reproşuri, nu are sens. Nimeni, dar nimeni nu e ca tine. Doar tu şti prin câte ai trecut, doar tu şti câtă durere aveai în suflet noapte de noapte, doar tu şti cât eşti de puternică.
Hai, căpşorul sus! Eşti o luptătoare, o câştigătoare!
Eu cred în tine. Ai grijă de tine. Hug you👐🙈❤

anonymous asked:

Simt că înnebunesc. Am o teamă groaznică de liceu, de colectiv. Am intrat în peda. Sigur știi liceul,fiind din Vâlcea. Liceu-i bun. Colectivul lasă de dorit. Sunt boboacă. Îmi e groază....

Ba nu stiu ce sa zic. Peste tot dai de fitosi si tupeisti. Eu prima data am vrut la Peda,dar nu am intrat. Mai aveam nevoie de 10 sutimi si am intrat la Roaita si mie chiar imi place aici,evident..orice padure are uscaturile ei,si aici sunt fitosi etc.
Eu zic sa iti vezi de invatat si sa fii cuminte,eu m-am pierdut prin anturaje intr-a 9 a si a 10 a si regret ca nu am invatat atunci cand a trebuit.

Ştiu că se poate, am simțit-o pe pielea mea.😒

Se spune că o fată caută modelul de bărbat al tatălui său în viață , eu caut exact opusul…
Sunt o persoană care nu urăște, nu uram pe nimeni până de curand…şi am rămas absolut şocată de persoana care mi-a provocat acest sentiment atât de puternic şi de neplăcut,persoana fiind tata…😒 Da, aşa este, persoana căreia îi doresc poate chiar şi moartea, persoana care mi-a provocat cele mai mari lacrimi şi cele mai mari dureri ale sufletului din viața mea este el, 😓 cel care ar trebui să mă apere şi să mă înțeleagă …cel care este cel mai absurd om pe care îl cunosc şi nu cred că voi mai găsi altul ca el…😒
Cu toate că încerc din răsputeri să rup orice legătură , să nu mai aud de el, el tot reușește să mă dea peste cap, duminica asta s-a întâmplat iarăsi,
eu plângând din vina lui din cauza unui om care nu merită nimic, decât soarta de căcat pe care o are pentru că el şi-a „clădit-o” aşa…😐 Merita să fie singur complet într-o garsonieră , într-un oraș de provincie, fără prieteni, fără familie, fără ca cineva să ştie de soarta lui… merită să fie tratat cu indiferență, merită să nu se intereseze nimeni de soarta lui şi să moară singur.😒
Nu pot spune şi nici nu vreau să îmi amintesc sentimentul de duminică dorințele negative pe care le-am avut..poate mai sunt copil, da’ pot gândi singură în această temă , probabil este domeniul în care gândesc cel mai matur şi da, concluzia este că acest om nu merită nimic…. sunt o persoană atat de caldă , iar sentimentul ăsta mă cam distruge pe interior, dar este mult mai bine aşa decât să stau să plâng într-un colț , mai bine îl urăsc.
Au fost prea multe cuvinte, prea multe întâmplări aiurea, prea multe amintiri urâte provocate de aceasta persoană (probabil nr cel mai mare de amintiri urâte)…😭
Îl urăsc şi as vrea să prind clipa în care îşi va da seama cât a greșit (chiar şi pe patul de moarte fiind) pentru a-i spune „Ți-am zis eu, ți-am zis că greşeşti, aşa ai meritat!”, chiar dacă uman ar fi să îl iert…nu o voi face, nu merită.😈😒

Imi e dor de romantismul de alta data…

Imi e dor sa primesc scrisori de dragoste. Nu, nu mesaje pe Facebook cu emoticoane funny sau provocatoare, nu SMS-uri cu cuvinte alese, nu e-mailuri lungi cu tot felul de atasamente. Sa o trimita prin posta, sa o scrie cu mana lui, sa ii vad tremurul si emotia astfel, sa ma faca sa plang si sa se ude foaia, sa pastrez scrisoarea ca amintire intr-o cutie de lemn pentru vremuri mai putin fericite.

Imi e dor sa ma invite la cofetarie, sa luam doua savarine, sa ii fur frisca si sa il sarut pasional, fiind amandoi murdari de frisca. Sa ne privim ochi in ochi si sa ne zambim fara a fi conectati la nimic, in afara de inimile noastre. Sa miroasa a vanilie si placinte si sa comandam limonada.

Imi e dor sa iesim in parc, sa ne plimbam pe alei si apoi sa gasim cea mai retrasa banca. Sa scoata atunci un trandafir din haina, iar pentru cateva secunde sa privim stelele, sa inchidem ochii si sa ne imaginam ca zburam si ca orice e posibil. Si sa radem ca nebunii vorbind tot felul de nimicuri.

Imi e dor sa plecam cu trenul la mare, sa mancam un sandwich facut de el in graba dimineata, sa citim fiecare cate o carte si sa privim imbratisati pe geam. Sa punem cortul si sa ne trezim la rasarit din cauza caldurii, sa facem o baie goi, goi de orice amintiri si temeri, fericiti ca suntem, ca suntem acolo. Sa luam o bere ieftina, sa ne urcam pe o stanca si sa ne spunem la unison “Te iubesc!”.

Imi e dor sa adormim tinandu-ne de mana dupa ce am vazut un film clasic. Pe noptiera sa stea ochelarii mei, in surdina sa sune un CD, sa nu gandim la ziua de maine, la bani sau la cariera. Sa ma pupe de noapte buna si sa imi spuna ca sunt cea mai frumoasa chiar si atunci cand port pijamalele mele vechi.

Imi e dor de inceputuri inocente cand totul e inca frumos, cand sufletul nu ne-a fost atins de mizerie, cand avem incredere unul in celalalt, cand suntem dispusi sa daruim totul, cand orice gest devine romantic, cand ne descoperim, cand vibram la fel.

Dorurile dor daca nu poti sa le stingi cumva. Iti e dor de tot ce e frumos, de mii de momente ce se duc si nu mai vin, pe care nu le vei mai trai, nu in acelasi mod. Dor de romantismul de alta data…

anonymous asked:

Nu știu ce să fac ,acum o săptămnă iubitul meu m a părăsit din motivul că ptietenii lui vorbeau urât de mine, nu a avut încredere și i a crezut pe ei😔 chiar nu știu ce să mai fac.Mă simt ca un gunoi fiind acuzată de ceva ce n am facut.

Nu prea ai ce sa mai faci, sincer. Prietenii lui sunt niste gunoaie, iar el a avut probleme cu increderea. Din start era totul gresit. Iar daca el a avut probleme cu increderea, nu stiu cat de mult v-ar fi tinut. 

Totusi, de multe ori ne ascultam prietenii pentru ca consideram ca ei ne vor binele. E stupid sa fii acuzata asa pe nedrept, e adevarat, dar pune-te si-n locul lui putin. Esti o persoana fara incredere si prietenii tai iti spun constant ca partenerul tau este o persoana groaznica si ca ar trebuii sa-l lasi balta. Tu ce ai face?

E o situatie aiurea si complicata, dar sper sa iesi cu bine din ea. Bafta! And stay strong!

#dee

Doare … doare să-ți vezi vechii prieteni fiind cei mai buni prieteni ai altor persoane , şi asta doar pentru că tu sau alte motive v-au făcut să vă îndepărtați , doare să vezi cum încercați să fiți în continuare la fel , dar parcă undeva , ceva scârție , iar tu , ei bine tu simți mereu şi ştii că tu eşti problema şi nu poți schimba asta .
Doare … doare să îți construieşti zidul de încredere de n-ori şi de fiecare dată să apară unul din aşa zişii prieteni şi să dărâme acel zid , iar tu să încerci din nou , deşi ştii ce te aşteaptă , să-ți recapeți încrederea în oameni.
Doare … doare să ştii că nu eşti unul din oamenii aceia perfecți şi că mereu izbucneşti fără motiv şi răneşti oamenii , iar atunci când eşti rănit înapoi de alții , te întrebi de ce .
Nu crezi în karma , dar observi mereu că majoritatea lucrurilor pe care le faci ți se întorc . Dar ştii care e cea mai bizară chestie ? Că ți se întorc doar lucrurile rele , iar atunci nu mai ai o impresie tocmai bună despre tine .
Doare , doare , doare … şi ar mai fi o grămadă de lucruri care te supără , dar pur şi simplu , când vine vorba să le enumeri , le uiți , dar le simți mereu, pe toate, apăsându-te .
Pur şi simplu doare .
Dor prea multe .
I se zice dor că doare.

buksika  asked:

Hello! I am learning any languages but I can talk with no one. Do you know a webpage where I can find language exchange friends? :)

hi! I’ve found ‘mylanguageexchange.com’ to be quite good and also popular in the studyblr community :) i’m sure if you search up language exchange penpals you’ll be able to fiind some sites as well! Just make sure you stay safe and don’t give out any personal information and i say you can make some friends on tumblr too!

Copil fiind, nu mă consider în măsură să vorbesc despre acel lucru numit iubire.
Cu toate acestea, e inevitabil să nu o observ. Nu o s-o definesc, cum fac alții, pentru că nu are sens. În ochii mei, sentimentele, în general, nu au definiții sau explicații. Ele pur şi simplu sunt acolo şi apar drept reacții ale unor factori externi sau interni.
N-am experimentat până acum dragostea, însă îmi place să cred că am trăit prietenia.
Prietenia, pentru mine, reprezintă baza iubirii şi a bucuriei. Adică prietenia este, după părerea mea, atunci când un om te ajută fără să-ți ceară nimic în schimb, atât din punct de vedere moral, cât şi material, atunci când persoana aceea încearcă să te bine dispună, chiar dacă nu-i e bine, când râzi cu cineva din lucruri stupide şi plangi când acea persoana plânge.
Prietenia e atunci când te simți legat cumva de o persoană, chiar dacă ea sau el se află în alt oraș, în altă țară, pe alt continent. Înseamnă discuții retarde la 3 dimineața şi glume proaste la care numai voi râdeți. Înseamnă porecle amuzante. Înseamnă sinceritate. Prietenia îți dă voie să fii onest, să spui ce gândești, fără ca cineva să se supere pe tine sau să te judece. Prietenii îți vor binele şi te încurajează să fii tu cu adevărat. Prieteni sunt oamenii care te sprijină, care te împing de la spate şi care ştiu că tu poți. Care îți sunt stâlpi. Care sunt o bucățică din familia ta.
Prietenii nu sunt oamenii care îți spun “te iubesc” excesiv, pentru că acele două cuvinte nu mai înseamnă nimic folosite mult prea des.
“Prieten” e un titlu mult prea înalt şi la care e prea greu de ajuns pentru unii oameni. De aceea puțini ştiu ce înseamnă cu adevarat. De obicei, îl numim prieten pe tipul cu care am stat de vorbă pe o bancă despre nu ştiu ce trupă, sau pe tipa cu care am vorbit o singură dată şi care părea de treabă.
Astăzi, că întotdeauna de altfel, nu ştim să ne separăm prietenii de amici. Asta se întâmplă poate pentru că unii oameni apar în perioade în care avem nevoie de sprijinul cuiva şi ne ataşăm fără să vrem, ca mai apoi acea persoană să dispară.
Prietenii nu trebuie să fie multi, ci să fie adevărați.
În cazul meu, ridic oamenii la rang de prieteni în momentul în care ajung să mă vadă vulnerabilă, deși aproape nicio persoană pe care o consider prietenă nu merită, pentru mine, această denumire. Paradoxal, nu-i aşa?