felinare

Mi-e frica de intuneric,
Dar alerg pe strazi cu felinare stinse
Sa nu ma vada nimeni
—  Delia - Da, mama
youtube

(via https://www.youtube.com/watch?v=_PYSqcyUIYQ)

“Am o geanta plina cu vise/Mi.e frica de intuneric/Dar alerg pe strazi cu felinare stinse/ Sa nu ma vada nimeni/In dragoste plansa.”

Da am o geanta plina cu vise. Mi-e frica de intuneric da alerg pe strazi cu felinare stinse, sa nu ma vada nimeni, in dragoste plansa.
Sa nu mai vad ochi albastri.

L-am vazut. Impropiu spus,era seara,doar un felinar lumina strada. Dar l-am vazut. I-am vazut ochii albastri care priveau profund tigara din mana lui.
A doua zi i-am regasit ochii tot acolo,langa felinar,de data asta priveau profund in ochii mei.
A treia zi,ochii lui nu mai erau langa felinar. Erau la un centimetru distanta de fata mea,priveau profund la buzele mele.
A patra zi au disparut. Nu mai erau langa felinar,nu erau nici la un centimetru distanta de fata mea,nu mai erau nicaieri. L-am cautat. Nu mai era. Plecase. Si isi luase ochii cu el.
In fiecare zi ma duceam la felinar ca sa vad daca au venit inapoi ochii lui. N-au venit. Ciudat. Poate s-au pierdut. Unde nu am cautat? Unde? Ia vezi sus. Si m-am uitat in sus,la cer. Mare greseala. I-am regasit ochii in albastrul serii de vara.
Si cand am vazut ca in tot acest timp ochii lui erau sus,am ras. Ce naiva. Si de atunci,toata zilele de vara mi le petreceam uitandu-ma la ochii lui de sus. Nu dormeam cu zilele,priveam profund in ochii lui. Mare greseala.
Dar vara a trecut. Ochii lui nu se mai iveau pe cer seara si eu nu mai aveam la ce sa ma uit. Au plecat din nou. A plecat din nou.
Am stat fara ochii lui o zi,doua zile,trei zile,o saptamana,doua,trei,innebuneam. Rupsesem draperiile ca nu cumva sa ratez reintoarcerea ochilor lui. Poate ii voi gasi din nou.
Si i-am regasit. Dupa 9 luni de chinuri,i-am regasit langa felinar. Nu mai priveau intens la tigara din mana lui,nu,ma piveau pe mine. Imi arunca sageti din priviri,ca si cum eu as fi plecat. Vedeam ura in ochii lui albastri,vedeam ura in albastrul cerului,vedeam ura in orice nuanta de albastru. De teama sa nu ii mai vad ochii,nu ma mai uitam in serile de vara la cer. Sa nu cumva sa ii vad ochii.
Si am uitat de el. Anii au trecut,eu am crescut,fara ochii lui,desigur. Am plecat si eu. M-am mutat. Am plecat undeva unde nu se vedea albastrul cerului.
Nu m-am mai intors la felinar,de teama sa nu ii vad ochii. Stateam in casa mea. Si intr-o seara am auzit soneria usii. Si cand am deschid,doi ochi albastri m-au lasat fara glas. Doi ochi albastri ca cerul in serile de vara de care ma ferisem atatia ani. Doi ochi ca cei de langa felinar. Doi ochi ca ochii lui. Erau ochii lui. Ma gasisera. Pentru prima oara dupa mult timp,albastrul lui din privire facea dragoste cu verdele meu. Pentru prima oara dupa mult timp,am vazut albastru in fata ochilor fara sa plang. Pentru prima oara dupa mult timp,stateam langa felinar si aveam primul meu sarut cu ochii lui albastri.

Si stiti ce s-a intamplat apoi? O sa radeti,eu am ras. M-am trezit. Nici o pereche de ochi albastri la intrare,nici un felinar in noapte. Nimic. Nimic… De atunci nu am mai putut sa ma apropii de ochi albastri vreodata.