entitment

Siamo origami di persone che dentro loop di vita si amalgamano e si disperdono senza respiri di voce.

Siamo origami di entità che vivono nel tempo ritmato di colori e musiche su alta frequenza e spesso convivono con note sbavate di stonature.

Ma noi persone di carta, anche stropicciate voliamo.

Eternamente e sempre esiste soltanto l’adesso, l’unico ed eterno adesso.
Il presente è l’unica entità che non ha fine.
—  Erwin Schrodinger (Fisico e padre della Fisica Quantistica)

anonymous asked:

Perché sono così attratta dal male, nell'oscurità?? Trovo così affascinante la cattiveria ma allo stesso modo la trovo struggente.

Talvolta il male è un'entità astratta avvertita talmente distante dalla tua persona che ti sembra quasi improponibile, assurdo credere nella sua esistenza. E allora hai bisogno di prove per convincerti, le cerchi, e rimani affascinata dal fatto che esseri umani - proprio come te - lo sperimentano tutti i giorni. Il mistero affascina. E cos'è il mistero se non tutto quello che è al di là del mondo fenomenico? Il male è uno dei più grossi misteri che investono la vita dell'uomo.

Ministero buffo e i dati veri del JobsAct

Il Mini­stero del Lavoro si era sba­gliato, facendo lie­vi­tare di 1.195.681 il numero di con­tratti avviati al netto delle ces­sa­zioni tra gen­naio e luglio di quest’anno. Un errore cla­mo­roso, che non può essere giu­sti­fi­cato come svi­sta nei cal­coli data la sua entità e che lo staff di Poletti cor­regge solo nel pome­rig­gio di ieri, eli­mi­nando dal sito le infor­ma­zioni con­te­nenti gli errori, così come se nulla fosse.
Il pro­blema di fondo non è solo alge­brico, ma anche poli­tico. In Ita­lia si per­se­vera nell’idea che le infor­ma­zioni sta­ti­sti­che siano un gio­cat­tolo ad uso e con­sumo dei governi e non invece il mezzo di sin­tesi che per eccel­lenza ci resti­tui­sce niti­da­mente i fatti. Per­ché come già Paolo Sylos Labini nel suo sag­gio sulle classi sociali negli anni 80 “Un’analisi della strut­tura sociale che non fac­cia rife­ri­mento alle quan­tità si risolve in una pura fabu­la­zione” ed è quindi mano­vra­bile. Ma i dati non bastano serve anche l’onestà intel­let­tuale nella nar­ra­zione che segue l’analisi delle infor­ma­zioni sta­ti­sti­che, la stessa che dovrebbe gui­dare i governi e i pro­pri entou­rage, tec­nici o meno, pur sem­pre politici.

Un mio articolo per il manifesto i cui i fatti ci danno ragione dopo aver sollevato ieri, in quest’altro articolo, l’evidenza di un errore anche grossolano nei dati comunicati dal ministero, che ha dovuto poi ammettere l’errore non senza spocchia e cercando di minimizzare un fatto gravissimo.

Căsătoria nu este o intrigă ieftină, de care poți scăpa cu prima ocazie. În căsătorie nu este un om căruia poți să-i dai papucii când vrei. Nu construiești când îți vine și nu pleci când ai cheful. Ești mereu prezent, altfel ceva se rupe, ceva nu va mai fi la fel. Și atunci, cum să fii alături de un om pe care nu îl iubești? Cum să te trezești dimineața și să nu vrei îmbrățișarea celuilalt? Cum să împarți la doi și acest doi să fie atât de inexistent? De asta indiferent ce nu ar fi, căsătorește-te din dragoste.

Căsătorește-te cu omul de lângă care nu ai pleca la prima ceartă și pentru care ai fi gata să cedezi uneori. Căsătorește-te cu omul pe care-l simți aproape din suflet și nu din interes. Căsătorește-te cu cel alături de care ți se potrivesc poveștile, idealurile, planurile de viitor. Pentru că că din acel moment nu vei avea altă cale: veți fi două entități libere ce vor deveni un tot întreg, două lumi care se vor intersecta atât de mult, două vieți care își vor combina anii, amintirile, dorințele. Veți fi împreună la bine și la greu. De asta indiferent de orice, căsătorește-te din dragoste.

Pentru că atât de multe lucruri veți face în doi. Veți călători în doi, veți face mâncare în doi, veți primi oaspeți în doi, vă veți certa în doi, veți crește copii în doi. Și atunci cum să faci toate astea fără dragoste? Fără certitudinea că cel de alături e omul cel mai potrivit pentru asta. Că tu ești cea mai potrivită lângă el. Se simte atât de puternic relațiile crescute din dragoste și cele crescute din obișnuință. În primele lucrurile vor merge de la sine, spontan uneori și cu o dorință continuă de a face fericit pe celălalt. Pe celelalte le trăiesc oamenii neîmpliniți. Și cum să fiți doi și încă neîmpliniți? E greu, dacă nu imposibil. De asta indiferent ce nu s-ar întâmpla, căsătorește-te din dragoste.

Fă ce vrei, cum vrei, când vrei, dar căsătorește-te din dragoste!

Le facce sul volo Chicago-Omaha mi ricordano quelle che trovavo sul bus Roma-Rieti. La provincia è un'entità trasversale.
Căsătorește-te cu omul de lângă care nu ai pleca la prima ceartă și pentru care ai fi gata să cedezi uneori. Căsătorește-te cu omul pe care-l simți aproape din suflet și nu din interes. Căsătorește-te cu cel alături de care ți se potrivesc poveștile, idealurile, planurile de viitor. Pentru că că din acel moment nu vei avea altă cale: veți fi două entități libere ce vor deveni un tot întreg, două lumi care se vor intersecta atât de mult, două vieți care își vor combina anii, amintirile, dorințele. Veți fi împreună la bine și la greu. De asta indiferent de orice, căsătorește-te din dragoste. Pentru că atât de multe lucruri veți face în doi. Veți călători în doi, veți face mâncare în doi, veți primi oaspeți în doi, vă veți certa în doi, veți crește copii în doi. Și atunci cum să faci toate astea fără dragoste? Fără certitudinea că cel de alături e omul cel mai potrivit pentru asta. Că tu ești cea mai potrivită lângă el. Se simte atât de puternic relațiile crescute din dragoste și cele crescute din obișnuință. În primele lucrurile vor merge de la sine, spontan uneori și cu o dorință continuă de a face fericit pe celălalt. Pe celelalte le trăiesc oamenii neîmpliniți. Și cum să fiți doi și încă neîmpliniți? E greu, dacă nu imposibil. De asta indiferent ce nu s-ar întâmpla, căsătorește-te din dragoste. Fă ce vrei, cum vrei, când vrei, dar căsătorește-te din dragoste!

anonymous asked:

ciao lopsi! Puoi, se ti va, spiegarmi cos'è la derealizzazione per favore? Grazie <3

La derealizzazione porta a sentirsi fuori dalla realtà, senza avere alcun legame o alcuna appartenenza verso le proprie azioni e le proprie parole.
In pratica è un po’ come se l’individuo sentisse il mondo su uno schermo e lo guardasse da fuori, da estraneo: la sua identità è un’entità estranea, in fondo, che non coincide con quello che fa e quello che dice.
Proprio per questo, la derealizzazione si lega alla depersonalizzazione, che si riferisce all’estraneità verso il proprio corpo e verso le proprie funzioni mentali: non si avverte la spontaneità del flusso di pensieri, non si ricordano le cose come riferite a Sè e si parla del proprio Sè in terza persona.
La depersonalizzazione che aumenta porta proprio la derealizzazione, la perdita di contatto con la realtà, il non avere più nessuna nozione della propria identità, del tempo, dello spazio e del senso emotivo dei rapporti umani.
Derealizzazione e depersonalizzazione sono frequenti nella depressione, per l’inaridimento emotivo del paziente, sono comuni durante o dopo gli attacchi di panico e possono persistere per giorni o ore insieme alla paura di un nuovo attacco e con uno stato di debolezza e demoralizzazione.
Possono anticipare crisi psicotiche, soprattutto quelle associate ad uno stato di perplessità, in cui l’individuo sente il bisogno di “mettere a fuoco qualcosa”.
E ci può essere derealizzazione ossessiva anche nel disturbo ossessivo-compulsivo.

*alza la manina e saluta*

im very frustrated with an empty stomach so as soon as i leave for mikes im buying chipotel or an entite fuckin pizza who knows! !!!!! stay tuned !!

orphanage-of-muses asked:

Hey Lupus, I wanted to thank you, your series 'Will it kill me' helped me a lot, since I suffer from anxiety/paranoid thoughts and these ritualpastas made me fear that there were actual evil entites in the world, but you debunking them really calmed me and helped me with my fear and actually takes some of my nightmares away! Thank you very much. (and sorry for my English, I'm Swiss)

I’m really glad to hear that! It’s messages like these that really help push me forward. I’m very happy that I’m able to help take some of the fear away. You are very welcome and I hope you keep watching!

“Mai un uomo sano di mente si era tanto pericolosamente avvicinato ai misteri dell'entità originale; mai un cervello organico aveva sfiorato così da vicino l'annientamento totale del caos che trascende la forma, la forza e le simmetrie. Appresi da dove il grande Cthulhu era venuto per la prima volta, appresi il segreto nascosto dietro le nubi di detriti stellari e le nebulose globulari, e la terribile verità che nasconde l'immemorabile allegoria del Tao. La natura dei Doe mi fu chiaramente rivelata, così come l'essenza (se non l'origine) dei segugi di Tindalos. La leggenda di Yig, padre dei serpenti, cessò di essere un simbolo; fremetti di orrore ascoltando la descrizione del mostruoso caos nucleare al di là dello spazio, che il Necronomicon vela misericordiosamente sotto il nome di Azathoth.” #lovecraft #thewhispererindarkness #book #drawing #sketch

Zelota

Il termine zelota (in ebraico kanai, in greco zelotes) significa “ammiratore”, “emulatore”, ed indica un individuo (nel termine ebraico) con un particolare zelo comportamentale nei confronti di Dio.
In greco il termine assume un senso più generico, di persona fortemente ortodossa nei confronti di una entità o destino in cui ha totale fiducia.

Io non lo sono mai stato, di costituzione.
Sono sempre stato abituato, fin da piccolo, nel non avere convinzioni forti e parziali.

Per questo, quando mi capita di credere fortemente in qualcosa, che sia una persona o una relazione, sono particolarmente debole.
Particolarmente insicuro nello spiegare come qualcosa di indimostrabile possa funzionare, particolarmente lento a riprendermi quando ciò in cui cresco finisce.

Mi manca quella parte di personalità che scarta le convinzioni esistenti e ne costituisce di nuove.
Non sono bravo con le convinzioni, non sono abituato ad averne.
Così come una relazione è impossibile da dimostrare come funzionante, allo stesso modo è impossibile dimostrare come fanno funzionante quando finisce.

La cronica mancanza di perché, causata dalle persone che non spiegano ma credono e basta, è e sarà sempre il più grande cruccio della mia vita.

“Organizzata e guidata dall’entità più agguerrita e ideologicamente sfuggente del panorama politico italiano, il movimento “ Casapound”!” (Cit.)

homme

A quelques exaltations prêtes

je sous entend un droit à la vie

Non pas dans l'uniforme sacré obsolète

Qui bouleverse nos envies

Mais au sombre héros  caché

Qui sommeil en chacun de nous

Qui accepte un destin haché

De mille passade à nous rendre fous

L'envergure est un droit maladif

Aux possessions passés de l'intuitif

Au sens aigus de la liberté

Qui révèle les entités

Et flotte au chagrin des ennuies

Sous la bannière d'un feu follet

Qui nous tiens en vie

"Shadow Banking"

* Sunt bănci care încredinţează aceste “shadow bankings” unora dintre membrii consiliului lor de administraţie sau de supraveghere, fără ruşinea de a se afla în conflict evident de interese
Există fiinţe care se simt bine şi se hrănesc în haos. Sepiile dispar, apar sau atacă de nicăieri, profitînd de un ingredient natural pe care îl lansează la nevoie pentru a provoca haos - cerneala de sepie. Toate celelalte fiinţe din mediul lor natural, adversari sau pradă, sunt derutate, speriate sau terorizate în interiorul pâclei generate de cerneala de sepie. Nu e nimic în neregulă cu sepiile, aceste animale sunt perfect adaptate mediului lor natural de viaţă.

Altceva cu altcineva este în neregulă. Există oameni sau entităţi create de oameni care se comportă cu semenii lor aşa cum se comportă sepiile cu prăzile lor. Sunt generatori de haos, stare din care se hrănesc, profitând de tulburarea emoţională a oamenilor aruncaţi în haos.

Astfel de entităţi crepusculare sunt aşa-numitele “shadow bankings” (adică bănci ale umbrei) care se ocupă cu investiţiile speculative, pariurile pe risc (hedge funds), securitizarea ipotecilor, trusturile imobiliare, optimizarea fiscală, micro-creditele, colectarea de mici sume de bani de la un număr foarte mare de persoane pentru finanţarea unor afaceri mari (crowdfunding) şi, desigur, cu colectarea de creanţe.

În această zonă de umbră intră şi băncile de afaceri (care intră în acţionariatul unei firme, impune propriile reguli şi proceduri, monitorizează şi pleacă, luînd cu ele nu numai o parte consistentă din profit, ci şi un spor de valoare a acţiunilor de la simplu la triplu sau chiar cvadruplu; astfel de bănci de afaceri au chiar şi FMI, Banca Mondială şi BERD; aceasta din urmă, spre exemplu, a participat la pre-privatizarea BCR, deţinînd, între 2001 şi 2005, 25% din acţiunile emise de BCR; cînd Erste a cumpărat acţiunile Statului român, a fost obligată să cumpere şi acţiunile BERD, cu un preţ care a fost, pur şi simplu, cvadruplu faţă de valoarea “investită”; în valoare absolută vorbim de 1,2 miliarde de euro), precum şi site-urile de monede electronice alternative (cum ar fi bitcoin).

Acest gen de entităţi nu sunt străine de băncile propriu-zise.

Dimpotrivă, ele, de regulă, roiesc în jurul băncilor, ca SPV-uri pe care fie se fac afaceri pe care băncile nu le pot face din raţiuni de expunere la risc, fie se parchează credite neperformante pentru a-şi spăla imaginea şi a arăta bine în faţa autorităţilor prostite în faţă.

Foarte interesant pentru autorităţile din domeniul luptei contra corupţiei este faptul că sunt bănci care încredinţează aceste “shadow bankings” unora dintre membrii consiliului lor de administraţie sau de supraveghere, fără ruşinea de a se afla în conflict evident de interese. Cînd unele cazuri devin toxice şi prea vizibile, aceşti membri conflictuali ai board-ului băncii îşi dau demisia pentru “potenţial de conflict de interese”. A fost un caz practic în România în urmă cu cîteva luni, unul destul de notoriu. Îl veţi dibui, cu siguranţă.

Şi, desigur, băncile au cele mai puternice şi cele mai vizibile firme de colectare de creanţe.

Aceste “entităţi ale umbrei” nu sunt supuse minimului de reglementare, prudenţialitate şi transparenţă impus băncilor şi, totuşi, ele se comportă ca nişte bănci sau ca nişte investment banks (entităţi care nu dau împrumuturi, ci se implică în acţionariatul unor firme, pentru a le aduce la un anumit grad de dezvoltare şi profitabilitate, după care îşi fac exit-ul, adică îşi vând acţiunile de regulă proprietarului iniţial, dar la nişte preţuri care sunt multipli ai valorii iniţial investite).

BNR şi, mai ales, macro-prudentul domn Isărescu le tolerează, ba chiar aş spune că le încurajează. Cum ar putea să nu o facă, mai ales cînd singur spune că băncile propriu-zise nu mai pot împrumuta Statul român, întrucît deja şi-au atins gradul maxim de expunere pe acest debitor?

Cel mai important este cuantumul enorm al banilor care sunt rulaţi în acest sistem bancar paralel, blurat, umbros: Mc Kinsey Global Institute vorbeşte de peste 73 de trilioane de dolari, în timp ce Comitetul de Stabilitate Financiară creat de G20 în 2010 vorbeşte de 75 de trilioane de dolari (după unele estimări, evocate în ziarul Le Figaro de azi, ediţia electronică, ar fi vorba de 80 de trilioane de dolari). Aceste sume reprezintă un sfert din toate activele financiare ale lumii, o jumătate din activele bancare şi echivalentul PIB-ului anual global, adică tot ceea ce se produce peste tot în lume într-un an.

Numai fondul închis de investiţii Black Rock (nota bene - ca şi această bancă a umbrei, şi firma de protecţie şi pază care a acaparat, practic, business-ul armatei, se numeşte tot Black, mai precis Black Water; totul este negru şi totul este umbră în acest domeniu, şi stîncă, şi apă, şi banii) rulează 4,4 trilioane de dolari. Aceste sume reprezintă datoriile publice reunite ale Germaniei şi Franţei. Sume similare învârte Pimco. Iar Goldman Sachs (cea care a determinat falimentul actual al Greciei şi a încasat cam un miliard de dolari pentru asta, prin 2000, cînd ajuta guvernul grec să măsluiască rezultatele financiare pentru accesul în zona euro) a devenit din bancă a umbrei o bancă propriu zisă. Iar cifra de afaceri a acesteia este incomensurabilă. Cine ar putea refuza acestei caracatiţe monstruoase un favor, o cerinţă sau un capriciu?

Cu acest munte de bani, activitatea de lobby pentru crearea de legi favorabile sau pentru eliminarea celor defavorabile, pentru cumpărarea jurisprudenţei pentru determinarea crizelor şi a falimentelor, sunt doar amănunte ale culegerii recoltei rezultate din aceste oportunităţi.

Vi se pare că nu avem astfel de entităţi în România?

Mai gîndiţi - vă: cine deţine controlul la Fondul Proprietatea şi cum au ajuns acele entităţi să acumuleze “de pe piaţă” mai mult de 55% din acţiunile acestui fond, în valoare de peste 3 miliarde de euro şi care ar fi trebuit să servească despăgubirii proprietarilor de imobile naţionalizate?

Cine cumpără creanţe “neperformante” de 600 de milioane de la Volksbank şi de 2 miliarde de la BCR?

Cine deţine între 5 şi 15% din acţiunile SIF-urilor (care valorează împreună un minim de 1,5 miliarde euro)? Ş.a.m.d.

Conform ziarului Le Figaro de azi, ediţia electronică (articol semnat de Marine Rabreau), aceste bănci ale umbrei au determinat criza sub - prime din SUA din 2007 şi tot ele sunt şi la originea iminentei crize a datoriilor suverane ale statelor, anunţată deja de crahul bursier de luni, 24 august.

Conform unui raport asupra stabilităţii financiare al FMI din 2014, afacerile “shadow banking” se dezvoltă în perioade cînd dobînzile şi inflaţia sunt reduse, iar deţinătorii de capital au nevoie de randamante mai mari, cînd există o puternică cerere de active şi cînd reglementările bancare se întăresc. Cum în acest moment dobînzile pe termen au ajuns în teritoriu negativ, iar lichidităţile aruncate nebuneşte pe piaţă de cei care au tipărit bani (FED, BCE şi Banca Populară a Chinei făcînd întrecere la competiţia de quantitative easing) au ajuns pur şi simplu să băltească, este evident că ceea ce trăim noi, angoasele şi spaimele unei a două crize economice mondiale, înseamnă cele mai bune zile ale vieţii acestor fiinţe ale umbrei din ultimii 8 ani - cum spune şi ziarista de la Le Figaro - business is back.

În interiorul norilor sau al petelor de cerneală de sepie lansate de crizele globale, catastrofele planetare sau războaiele mondiale, oamenii sunt dezorientaţi şi dezechilibraţi emoţional sub presiunea necesităţii de a-şi salva viaţa şi integritatea fizică. În spatele acestor nori şi pete, corporaţiile multinaţionale exploatează oportunităţi. Tot aşa se comportă şi cei mai detestabili membri ai speciei umane. Dacă s-a răsturnat un tir pe trecerea la nivel cu calea ferată, vor apărea ca din neant turme de inşi care vor fura marfa din tir.

Dacă e cutremur şi oamenii caută cu disperare adăpost, vor exista suficient de mulţi inşi care vor fura din magazine televizoare şi alte “chestii” folositoare.

Dacă vor fi gazaţi sau executaţi în masă mii de oameni, vor exista destul de multe hiene umane care îi vor deposeda de bijuterii.

Diferenţa dintre aceste hiene şi corporaţiile multinaţionale oportuniste este că noi toţi îi urăm şi îi dispreţuim pe aceşti inşi detestabili care fură de la cadavre, dar corporaţiile sunt ridicate în slăvi de analişti şi apărate de toţi avocaţii şi ne-avocaţii din lume. Nu degeaba spunea George Orwell: “Vă vom goli de conţinut şi vă vom umple cu noi înşine” (1984)(1).

Ceea ce trăim este un “capitalism al dezastrelor”, ruinător pentru enorma majoritate a populaţiei planetei, dar foarte profitabil pentru un număr foarte, foarte mic de oameni, care se află în vîrful lanţului trofic şi la vîrful piramidei sociale. E o lume în care şocul resimţit de omul normal în urma unor catastrofe naturale sau artificiale (economice, sociale, politice) ori în urma terorii sau a războiului este folosit ca o bună oportunitate pentru a modifica legi, pentru a schimba jurisprudenţe şi pentru a crea trenduri din care să câştige corporaţiile multinaţionale, cele care nu mai au nevoie de stat decât ca instrument al strategiilor lor de putere şi control. După care urmează trecerea “naturală” la feudalismul corporatist, în care overlorzii îşi fac propriile legi şi îşi instruiesc proprii judecători.

Ideea este expusă de Naomi Klein, în “Doctrina şocului. Naşterea capitalismului dezastrelor” (ediţia în limba română este publicată la Editura Vellant, în 2009). După carte s-a făcut şi un documentar. Acesta se găseşte pe youtube sub numele Doctrina şocului 2009. Există şi o variantă subtitrată în limba română din 2013. La data cînd am văzut eu documentarul, 22 august 2015, filmul avea doar 250 de vizualizări, ceea ce îmi spune că mass-media îl ignoră sau chiar îl boicotează. Este păcat, întrucît documentarul este el însuşi şocant, prin imaginile arătate şi emoţiile tari generate. Cel ce are curiozitatea să vadă documentarul va avea surpriza de a vedea laturi foarte întunecate ale unor personaje ale istoriei recente pe care le credeam (şi încă le mai credem) esenţialmente democrate şi dedicate ideii de libertate şi echitate. De exemplu, într-o scenă care relatează despre lovitura de stat din Chile a generalului Pinochet, o grupă de soldaţi îl salută pe Pinochet cu salutul nazist. Acest individ, Pinochet, un criminal găsit vinovat post-mortem de genocid de un tribunal din Spania, în 2006, a fost nu doar lăudat, ci ridicat în slăvi de preşedintele american şi de fosta “Doamnă de fier”, Margaret Thatcher. Aceasta din urmă îl considera prietenul ei, cel care i-a dat inspiraţie în propria politică, şi făcea asta chiar în timpul în care Pinochet era arestat pentru a fi judecat pentru genocid.

Pinochet a fost primul şef de stat care a pus în practică, la nivel naţional, teoria economiei de piaţă ultra-liberală necesară ridicării la cer a profiturilor corporaţiilor multinaţionale americane. Pentru asta a fost nevoie de inventarea unei lovituri de stat, anti-marxiste (preşedintele ales al Chile de la vremea aceea, Salvador Allende, a fost catalogat marxist, deşi el nu era decît un stîngist promotor al celei de-a treia căi, capitalismul distributivist pe care, în primii ani ai leadership-ului său, a îmbrăţişat-o şi Toni Blair, prim ministru al Marii Britanii timp de 16 ani). Bombardarea neaşteptată, ilogică, a oraşului Santiago şi arestarea şi uciderea a peste 5000 de persoane considerate marxiste, au fost şocul şi evlavia necesare implantării terapiei de şoc economice, soluţia practică recomandată de fundamentaliştii Şcolii din Chicago şi care s-a transformat, treptat, în model economic standard. Iar pentru acest “model”, din nefericire pentru istorie, Milton Friedman a fost recompensat cu premiul Nobel pentru economie în 1976.

E un premiu pe care, cu siguranţă, Alfred Nobel nu l-ar fi acordat.

Din păcate pentru sentimentul de dreptate şi pentru ideea de justiţie, Pinochet a murit înainte de a executa măcar o mică parte din pedeapsa meritată.

Avocat GHEORGHE PIPEREA

(1)Citat de N. Klein ca motto al cartii sale Doctrina socului.

Perché do adito a questo tormento?
Ne vale la pena posto di fronte a tale persona che scambia un cuore per un cassonetto dei rifiuti, una persona per uno zerbino, un'anima per una semplice entità astratta?
Tutto ciò ha senso perché, appunto, io ho un cuore, ho dei sentimenti, rivivo i ricordi, amo.
—  Lucifer A. Manfredi