emma and greg

Ne întoarcem mereu acolo unde am lăsat o parte din noi . Revenim la acel sărut din trecut , la plimbările nocturne , la momentele în care am ras și la cele în care am suferit . Ne întoarcem schimbați ,prea maturi și prea cărunți pentru nebunia unui oraș ce mai este în goana după aventuri uitate de mult . Găsim o iubire mai veche , care cândva a fost totul . Găsim îmbrățișarea lui și sărutul el . Și cel mai mult ne găsim pe noi ,fericiții de altădată ,tăcuții de acum .
Te-ai schimbat pentru momentul de acum ,pentru fericirea de acum , pentru ceea ce ești în prezent .
—  de vorba cu emma (via Vitali Cipileaga)

So I found my sketchbook from the years 2012-14 (or at least this is what the cover of it says) and I got a little nostalgic. That was the time I used to draw a lot of black and white portraits which now I’ve abandoned a little. I also used to have a lot more time for drawing than I have now which makes me really sad, because not only do I have less time but also less passion. Anyways I just wanted to re-share these as a little sketchbook memory if there is such a thing.

This was the day a very sodden Greg bounded up to Alan and asked, with all his usual ebullience, how he was.  Long pause as Alan surveyed him through half-closed eyes from beneath a huge golfing umbrella.  Then - ‘I’m dry.’  Sometimes Alan reminds me of the owl in Beatrix Potter’s Squirrel Nutkin.  If you took too many liberties with him I’m sure he’d have your tail off in a trice.
—  Emma Thompson, the Sense and Sensibility Screenplay & Diaries

YouTubers React to Colorblind Man Sees Purple for the First Time