edit:drama

Cum v-ați simți dacă într-o zi, aparent normală, de toamnă, ați afla că lumea voastră, lumea în care trăiți, nu este chiar așa cum credeați voi că este?

De când eram mică îi auzeam că se certau și fără ca ei să își dea seama, mă ascundeam în spatele ușii sau mă lipeam de perete astfel încât să aud ce ziceau și care erau argumentele fiecăruia. De multe ori, când puteam să le ascult cearta chiar din dormitorul meu, îmi imaginam că eram și eu în camera în care erau ei și mediam între cei doi, oferindu-i dreptate fie mamei, fie tatălui meu și îmi imaginam că ei țineau cont de ce spun eu și când le spuneam că nu e bine să se certe din motive prostești, nu o mai făceau. Dar eu doar îmi imaginam, pentru că realitatea era cu totul diferită. În realitate, mă închideam în camera mea și plângeam de fiecare dată când auzeam o înjurătură din partea tatălui meu, adresată mamei mele. Întâmplarea face că mereu auzeam că într-o familie este normal să fie certuri și mă minţeam pe mine că nu trebuie să îmi fac griji și că, până la urmă, este treaba lor. Astfel, mințindu-mă constant, am început să mă cred și să îmi cred propriile minciuni. Așa că, din punctul meu de vedere, viața mea era roz.

Așa a fost până în acea zi de toamnă. Ieşisem afară cu prietenii și am primit un apel de la mama. Am răspuns crezând că o să ma întrebe unde sunt sau o să îmi spună să scot cățelul la plimbare. În schimb, când mi-am pus telefonul la ureche am auzit-o pe mama plângând, spunându-mi să vin acasă. Fără a sta prea mult pe gânduri, am fugit spre casă. Când am ajuns, mama cosea la mașina de cusut, iar tata era în bucătărie. Ultimul menționat când m-a văzut mi-a spus că nu am ce căuta în casă și că mama mă chemase să vin doar din prostie. Auzind asta, mi-am întors capul spre mama care, izbucnind din nou în plâns, mi-a mărturisit că m-a chemat ca să-i văd adevărata față tatălui meu. Atunci, au început sa se certe în fața mea și să se jignească, iar eu, fără a mă putea abține, m-am băgat. Le-am spus să nu se mai certe și i-am spus tatălui meu să nu o mai  înjosească pe mama, cum făcuse până la momentul respectiv. În acel moment, când el mi-a apucat brațul și m-a împins, înjurându-mă și pe mine, în acel moment am încetat a-l mai iubi cum ar trebui o fată să își iubească tatăl. Am încetat a-l mai crede bărbatul perfect și am încetat a-l vedea cu ochii naivi a-i unei fetițe de acea vârstă.

De atunci, totul era întors cu susul în jos. Certurile apăreau în fiecare zi, odată cu cele mai întunecate gânduri ale mele. După cam două săptămâni de la acel eveniment, l-am surprins pe tata făcându-și bagajele pentru a pleca în străinătate. Fără să anunțe.

Acum încă este plecat și, deși el încearcă să mă câștige trimițându-mi bani și vorbindu-mi frumos, nu pot să uit acea zi și nu cred că o voi putea uita vreodată. Acum aștept ca unul din părinții mei să depună divorțul și mă întreb dacă dragostea adevărată chiar există.

Movie Recommendation: Saw (2004)

Genre: Comedy/Drama
Rating: G
For fans of: Pinocchio, Care Bears, My Little Pony

Saw is a heartwarming tale for the whole family about a puppet named Billy who wants to be seen as a real boy, but society sees him as a scary monster because he likes to play pranks on people. His creator/father is blamed for the pranks and thus Billy has to go out into the world and prove that just because he was made from wood and sawdust it doesn’t make him any less of a human being.

Your kids will love Billy and his cute memorable design and personality, riding around on his tricycle, while adults will be intrigued by the symbolism and callbacks to classic fairy tales such as Pinocchio, Frankenstein and The Little Mermaid.

Saw also teaches your kids to appreciate everything that is good in life, and that in the end only the magic of friendship and working together is what matters.

10/10