e de vina

Pe zi ce trece ne indepartam mai mult.
Ai devenit rece, nu imi mai vorbesti cum o faceai inainte…
Totul s-a schimbat, iubitule. Stii, probabil ca, timpul e de vina, nu crezi?
A trecut ceva timp si, te-ai saturat de mine….
Dar, nu inteleg de ce nu mi-o spui tu…
De ce ne mai chinuim atata? E clar ca nu-ti mai face placere sa vorbesti cu mine, ca te plictisesc si chestii de genul…
Pana la urma…. o sa raman doar cu amintirile frumoase… poate ca, asta a fost sa fie. Poate ca ne vom reintalni intr-o zi indepartata… Sau, poate nu acum… poate in alta viata…
Ma doare. Ma doare sa spun cuvintele astea acum si da, scriu asta cu lacrimi in ochi.
Stii, eu…. eu…. m-am obisnuit atat de mult sa stai mereu langa mine si sa-mi fii alaturi, sa-mi spui ca ma iubesti si ca sunt puiul tau……
Sincer, daca te-as pierde, nu stiu cum o sa pot suporta si asta…
Chiar nu stiu. Nu pot nici macar sa ma gandesc la asta. Ar durea prea tare…
Poate, poate te intrebi de ce nu am renuntat pana acum.. De ce? Ei bine.. pentru ca, eu, te iubesc! Da mai, te iubesc! Si, iti spun asta sincer, nu am iubit pe nimeni asa, n-o sa iubesc si, nu mi-am oferit sufletul pe tava nimanui.
Dragule…. am un orgoliu imens. Dar, pentru tine, il las mereu. E prima data cand imi las orgoliul pentru un baiat.
Nu stiu ce ai facut de te iubesc atat de mult dar, mi-ai intrat in adancul sufletului si nimeni, niciodata nu te va mai putea scoate de acolo.
Si da, ma mai trezesc pe la ore tarzii sa ma uit pe pereti si sa ma gandesc la tine.
Imi esti atat de drag…. si, as putea sa stau cu tine toata ziua daca am sta mai aproape… dar distanta e de vina..
Dar, eu…. inca sper ca totul o sa fie ca inainte intre noi.
Si nu, nu o sa renunt la tine atat de usor. O sa lupt pentru tine pana cand vad ca nu mai are rost si orice fac e in zadar… De fapt, poate si atunci o sa caut scuze doar pentru a nu te pierde…
Si imi pare rau. Imi pare foarte rau ca te tot enervez atat mereu, ca te stresez cu mesajele…. Dar vreau sa stiu ce faci, daca esti bine…
Stiu ca sunt foarte enervanta uneori. Stiu ca te stresez prea mult. Stiu toate astea…
Dar.. chiar daca nu imi arati asta uneori, eu tot sper ca ma iubesti si tu la fel de mult cum o fac eu si, nu o sa renunti la mine, la NOI.
Nu stiu ce sa mai scriu, nu stiu cum sa mai scap de mine, nici macar asternutul cuvintelor pe hartie nu mai ajuta, nu stiu ce s-a intamplat, unde am gresit sau cand am ajuns asa. Nu stiu cum sunt, acum rad si nu imi pasa de nimic si in urmatoarea clipa am o criza de nervi si ma distrug, nu inteleg cum am ajuns aici, cum am reusit sa nu ma mai cunosc. Poate de vina e trecut care se tot aseaza langa mine, prietenii ce se intorc ca mai au nevoie inca putin de mine, poate e prezentul, frica sa nu pierd si putinele persoane care sunt dispuse sa imi asculte aberatiile sau poate viitorul, teama ca voi da gres, ca voi dezamagi, ca nu voi realiza nici macar un simplu vis… Sau poate de vina sunt doar eu, cum sunt mereu, poate era mai bine daca nu scapam, nu mai incurcam atata lume, nu mai provocam atatea lacrimi, dar inca sunt aici, nu vreau sa mai fiu o dezamagire, vreau sa ajut, vreau sa fac ceva… Dar ei spun ca sunt prea mica sa ii inteleg, ca nu ar trebui sa ma bag in problemele lor, ei uita ca nu mai sunt un copil, nu observa ca m-am schimbat, tot ce fac e sa ma lase sa ma lovesc de ziduri, de zidurile create de ei, iar eu am obosit, am prea multe vanatai si nimeni nu observa ca imi pasa…
Omul s-a îndepărtat de sine, a uitat, s-a vândut foarte ieftin, pentru niste chestii superficiale,frate, intelegi ce zic? Da’ nu e el de vina, e societatea in care trăim si pe care tot noi am cladit-o in speranta ca ne va fi mai bine. Noi suntem animale al căror creier se dezvolta extrauterin, ca atare, societatea are un aport foarte mare si negativ asupra dezvoltării noastre individuale si persoanale. Oamenii au uitat că noi suntem doar niște jucători pe acest pământ. Venim si plecam, nu luam absolut nimic. Deci ar trebui sa ne gândim foarte bine atunci când ne dorim cel mai bine plătit loc de munca, cea mai bună casă, cea mai buna mașină, cea mai buna viată. Ii calcam la propriu pe alti oameni ca sa le obtinem. Ar trebui sa ne gândim “Oare e bine ce facem?” Oare cu ce ne ajuta acest masacru pe care îl pornim încă de când suntem copii. El satisface doar nevoile acestei carcase de carne pe care noi o numim corp si care ne ajuta sa fim identificati si vazuti de alti oameni. Viata in sine este un miracol si cei mai multi nu vad asta.Acum toti o sa spuneti ca vorbesc aiurea, dar stiu ce vorbesc, in perioada liceului am fost dependet de iarba si de prafuri, ajunsesem la granita iadului. Aveam 40 kg, ma imbatam si ma trezeam dupa 3 zile. Am dat la muie, am futut 3 pizde deodată, am bătut si am fost bătut. Nu cred ca stiti cum e sa furi o pereche de bocanci dintr-un vestiar ca sa ai si tu cu ce te încălța.Am facut toate chestiile posibile dar asta nu înseamnă viata, chestia e ca mi-am dat seama dupa ce le-am facut. Pace
Scrisoare catre domnu’ profesor

Am zis c-o dau dracu’ de treaba,si ca nu mai fac asta,dar sunt prea frustrat de viata in seara asta sa tac.Nu stiu cati vor apuca sa citeasca asta dar treaba vine cam asa.Am citit monologul unui profesor fata de studentii de pretutindeni.

Am inlaturat cand omu’ incerca s-o dea din Cola-n Fanta,fiindca asta a facut,a dat diss,iar apoi si-a dat diss la diss.Pula mea,ce sa zic..

Vine cam asa :

’’ Pentru ce ați venit aici?

N-aș vrea să strig la voi, pentru că n-are sens, oricum n-o să mă înțelegeți. Nimeni nu are nevoie de voi aici, stând așa pe bănci, așteptând o minune și privind plictisiți înainte. Mergeți acasă, pentru că pierdeți timpul, vă pierdeți viața! ‘’

Nimeni nu are nevoie de ‘’noi’’ stand pe banci asteptand o minune?Poftim?!

Acum cativa ani de zile nu erai si tu pe acolo asteptand un miracol?Dar ups,nu mereu primim ceea ce vrem si iata-te,peste ani nea’ profesoru’ frustratu’.

E cumva vina noastra ca sistemu’ pe care oamenii ca tine il reprezinta e de cacat?E cumva vina noastra ca ne bagati cacaturi pe gat care la dracu’,in pula mea nu ma vor ajuta cu nimic in viitorul apropiat?E cumva vina noastra ca esti matale frustrat ca iei 8-9 milioane pe luna si te zbati sa ne faci sa mancam ceva ce nu ne place din farfuria asta?E cumva vina noastra ca nu se ofera posibilitatea sa alegem?Nu,asa a fost conceput sistemul.Nu vad rostu’ frustrarii.

Daca erai mai destept,alegeai sa predai in particular,si ar fii venit pustanii la tine,pustani motivati ca mine care au nevoie de incredere si vor sa munceasca.Faceai pregatire,scoteai triplu chiar cu putin noroc inzecit.Si uite asa toata atentia era atintita asupra ta,da’ unde nu-i cap,vai de picioare..nu?

‘’ Avem o țară plină de imbecili cu studii superioare, care nici măcar nu știu că America e continent, nu țară. Nu mai avem nevoie de fantome zombate care vin aici ca să-și ia o diplomă. Diploma aia poți s-o folosești doar atunci când se termină o anumită hârtie în casă. Nu vă mințiți pe voi înșivă: mai mult de jumătate dintre voi vor ajunge să lucreze la o fabrică sau într-un restaurant, pentru că sunteți lenoși și aroganți! ‘’

Ai sa moara ma-ta?

Dumneata ce esti?Esti cumva mai sus de aia cu studii superioare?

Da,corect,nu stiu ca America e continent,nu tara,dar daca te iau la maruntisuri,ma inveti putina geografie?Sau te pun sa-mi argumentezi si mie un cacat de nuvela,ca tot dau simularea,poate invat ceva..Aaaa,esti de mate.

Scuze.Asta inseamna ca nu tre’ sa ai cunostiinte in alte domenii.

Ba da in pula mea avem nevoie,crede-ma ca avem nevoie ca dracia aia de diploma e inceputul.Nu zic ca diploma aia te face destept,e o hartie,da’ ca s-o iei ai nevoie de multa munca,posibil sa intelegi daca te uiti la premiile mele din tinerete.Da m-am lasat de sportu’ asta,imi ocupa timpu’,ajungeam anti-social,mai rau ca acuma chiar.

Eu sunt arogant.Si lenes.Si daca nu ajung sa lucrez intr-un restaurant sau la fabrica ce se intampla?Am pe unu’ in cartier cu 8 clase care scoate bulioane de zici ca-i ireal.Si munceste cinstit,da’ l-a dus capu’.

Si da,a fost si el judecat de dastia ca tine.  

‘’  Sunteți o generație aproape pierdută. Nu vă interesează nimic, în afară de telefoane și laptop-uri și stomacurile voastre. Aveți o minte putrezită. ‘’

Mosule,am un rahat de PC,cu care-ti scriu tie textu’ asta,si un rahat de telefon cu care doar sun.Nu ca nu-mi permit,da’ a inceput sa-mi priasca.Eu is 1.Si iti garantez ca mai sunt ca mine.De ala micu’ normal ca-mi pasa,ca doar investesc in el de ani de zile.

Sunt unul dintre ei,dintre pustii care posibil sa ridice tara asta in sus,sau s-o dea dracu’,sunt aproape singur in miscarea asta de schimbare,sunt aproape la limita sa cedez,dar n-o fac.De ce?

Pentru ca probabil intr-o zi voi fii nevoit sa ma uit in urma mea si sa realizez cate am pierdut.Am pierdut iubirea pentru ceea ce fac,am pierdut motivatia si in ultimul rand speranta.

Eu nu sper la zile mai bune,eu le fac sa fie mai bune.

Sunt prost.N-ai idee tu cum,da’ stii ce ma face special?

Faptu’ ca zilnic sunt oameni care nu ma lasa sa ma dezumanizez si sunt acolo cu o vorba buna si un gram de iubire.

Gandu’ asta imi da tarie pentru ceva in mai bine.

Am zis-o si-o repet,la varsta asta nici jumate din astia ca mine nu se intereseaza de viitorul lor,si sunt niste retarzi virtuali care au uitat cum e un zambet,care au uitat cum e sa faci un gest din inima,care au fost absorbiti de virtual grav.

Da,cu toate astea,mai devreme sau mai tarziu,vor intelege.

Nu-i nevoie sa-i ataci,nu-i vei trezi,ba dimpotriva ii vei frustra.Vei porni un razboi.

Ai facut-o cu unu’,crezi ca esti in stare s-o faci cu milioane?

Cu drag,

jumatecopiljumateadult.

Romania furata intr-adevar..

Am observat recent ca marea majoritate ataca dur.Unii ataca clubul,altii artistii,altii spun ca e vina oamenilor de acolo.Altii dau vina pe sarbatoare,altii pe genul de muzica,altii pe Diavol..iar altii pe Dumnezeu.

Si acei oameni ca si mine de altfel,nu reprezinta decat niste mancatori de cacat.

Eu nu am mers sa donez sange.Am frica.De mic,de ace.Nu-i o scuza,nici pretext.Doar ca nu am facut-o.Am oameni care au facut-o in juru’ meu.

Aia merita respect !

S-au creat tot felul de evenimente,fara cluburi,intuneric in cluburi,nu stiu in pula mea chiar nu-mi trec in minte acum dar ideea e ca noi romanii avem o capacitate dementiala de a face din tantar armasar.Numai eu cate discutii am auzit azi,multe de cacat,desigur,esentialul nu se pune in evidenta.

E doliu national manca-va-as.

NU MAI TRANSFORMATI ASTA IN SUBIECTE LEGATE DE MUZICA,DE PAREREA VOASTRA LEGATA DE ROMANIA,DE A ARUNCA VINA IN STANGA SI IN DREAPTA.

Ca ne abatem de la subiect.

Mama plangea,tata era furnicat,iar eu ma uitam in gol,fiindca ma durea.

Ma simt inconjurat de multa prostie si imi vine sa ma inchid in mine cand vad rahaturi de genu’.

Dati cu pace pentru sufletele lor,nu voi zice de rugaciune ca-s ateu,dar stiu sigur ca interpretarile nu duc nicaieri.

Nu e vorba de Halloween.

Nici de muzica.

Nici de spiritul patriotic.

Ceea ce m-a marcat ma,ceea ce face diferenta e ca aseara Claudiu,un blogger,a murit salvandu-si prieteni !

I s-a oferit ocazia sa scape de doua ori din acele ‘’flacari ale iadului’’ dar a ales calea nobila.

Onoarea inainte de toate..

Asta e ceva ce va zic eu n-ar fii facut oricine.Nici macar eu..

Ma furnica numai ideea ca a fost un infern acolo.

Prefer sa ma opresc aici si sa mai dau inca o data cu pace pentru sufletele lor alaturi de toata tara.

Doliu National..

Odihneasca-se in pace fratii si surorile..!

Pentru unii ploaia nu inseamna nimic,in timp ce pentru altii inseamna totul.
Ultimele zile au fost ploioase si reci,dar nu pot spune ca soarele si-a luat vacanta,pentru ca asta ar fi minciuna.Trebuie sa recunoastem ca soarele duce o lupta destul de urata cu norii si pentru cateva secunde chiar castiga,dar dupa aceea adoarme si se lasa invelit de norii negrii si reci.Nu vroiam sa vorbesc despre vreme,dar ca de obicei o iau pe aratura.Afara ploaua si e atat de bine si linistit incat tot ceea ce ai vrea sa faci este sa stai in pat,ascuns sub o patura pufoasa,dar cum esti adolescent,esti nevoit sa dormi pe bancile scolii.
Pentru unii zilele ploioase nu aduc altceva decat o stare de somnolenta,dar pentru altii,printre care ma numar si eu,aduc o scuza pentru starea proasta pe care o au.Adica,sa fim seriosi,scuza cu “Nu vezi ce vreme e afara?Cum ai vrea sa am o stare buna?” e una clasica,pe care pana si profesoara mea de matematica o foloseste.ceea ce este aproape amuzant,am spus aproape.Se pare ca iar am incurcat drumurile.
Toate bune si frumoase,dar cum se intampla mereu,lucrurile bune nu tin prea mult,asa ca prea multa vreme ploioasa iti strica ritmul si atunci chiar nu mai minti cand spui ca vremea de afara e de vina pentru starea jalnica pe care o ai si brusc ai vrea sa trimiti ploaia de unde a venit.Imi place ploaia,e lnistitoare si toate cele,dar cand vad ca incepe sa ploaie fix in momentul in care merg acasa de la scoala,si nu ma refer la o taraiala,ci la o ploaie in toata regula,ma apuca starea aceea de “Pe bune?Nu putea sa astepte pana as fi ajuns acasa?”.Ploia ii faina,dar cateodata exagereaza ca si mama cand vine vorba de curatenie.
Iubesc ploaia,ma linisteste,dar cand toarna cu galeata cateva zile,cred ca as prefera sa o dau la caini,decat sa dansez cu ea de mana.Ploaia vindeca suflete si ajuta lacrimile,dar cateodata si-o ia in cap si cineva trebuie neaparat sa ii aminteasca ca oamenii mai au nevoie si de soare.
—  19augustanonimat