departare

Cu buzele reci și uscate, conturez un oftat violent și mă înfior în tăcere. Aerul rece mi se lovește de tâmple, vocea mi-e asuprită de gânduri funeste, lumina îmi zgârie retina într-o fotofobie vicioasă. Cred că m-a ajuns din urmă oboseala nefericirii, a luptelor de gherilă cu o obsesie puerilă, mă apasă greutatea tuturor lacătelor cu care mi-am întemnițat singură dorințele.

Încep să mă doară cuvintele pe care nu ți le-am spus, tot ce am înghițit în sec s-a transformat într-o mie de noduri, le simt în gât, în stomac, în cutia toracică. Emoții neprocesate mă înnăbușesc din interior, îmi zgândăre fragilul echilibru. Eu sunt aici, iar tu ești acolo, departe. Nu e o tragedie, dar eu încă te iubesc. Drumurile duc încă la tine, dar toate sunt înfundate. Suflet al lumii, arată-mi calea adevărului.