departare

Cu buzele reci și uscate, conturez un oftat violent și mă înfior în tăcere. Aerul rece mi se lovește de tâmple, vocea mi-e asuprită de gânduri funeste, lumina îmi zgârie retina într-o fotofobie vicioasă. Cred că m-a ajuns din urmă oboseala nefericirii, a luptelor de gherilă cu o obsesie puerilă, mă apasă greutatea tuturor lacătelor cu care mi-am întemnițat singură dorințele.

Încep să mă doară cuvintele pe care nu ți le-am spus, tot ce am înghițit în sec s-a transformat într-o mie de noduri, le simt în gât, în stomac, în cutia toracică. Emoții neprocesate mă înnăbușesc din interior, îmi zgândăre fragilul echilibru. Eu sunt aici, iar tu ești acolo, departe. Nu e o tragedie, dar eu încă te iubesc. Drumurile duc încă la tine, dar toate sunt înfundate. Suflet al lumii, arată-mi calea adevărului. 

Nu imi place sa vorbesc despre cum ma simt. Asta ar insemna ca ar trebui sa spun doar “nu sunt bine” tot timpul..
Si, chiar nu vreau mila. Nu am nevoie de asa ceva.
Am nevoie doar de o persoana care e sa fie aici, sa ma asculte si sa ma sprijine chiar daca e la sute de km departare…
Eu, tu.

Eu artistul,
tu arta …
Eu totul,
tu soarta..

Eu nori,
tu ploaie…
Eu fiori,
tu siroaie…

Eu soapte,
tu marea…
Eu noapte,
tu tacerea…

Eu visator,
tu chemare…
Eu calator,
tu departare…

Eu dor…
tu scriitoare…
Eu mor,
tu iubitoare…

Eu scrumul,
tu tigara…
Eu…ultimul,
tu singura…

<<<suflet-singuratic>>>

#M

Am avut o relatie de 2 ani cu o fata geniala. Genul de fata cu care m-as casatori, insa eu am 16 si inca multi ani pana in acel moment.

De cand am pus capat acelei relatii nicio fata nu mai m-a atras, toate mi se par plictisitoare. Si nu din cauza despartirii, ci pur si simplu nimeni nu-mi mai poate trezi interesul. M-am bagat singur intr-o stare anosta de melancolie.

Aici apare ea. “E tipul de fata despre care s-ar scrie carti”, vorba asta o caracterizeaza cel mai mult. E superba, are un corp de invidiat, insa gandirea ei m-a pus in cap. Are o gandire ce-mi ofera satisfacere, o minte libera si frageda. Ea este singura care-mi trezeste interesul si ma atrage, desi sta la 600km departare.

Am cunoscut multi baieti seara trecuta.
Era si unul care avea zambetul tau, sapca ta si cand fuma imi amintea de tine.
Era un tip care avea aceeasi culoare a ochilor, poate chiar mai frumoasa, dar ai tai vor ramane mereu preferatii mei.
Era si o fata, dupa, care fuma cu un alt baiat, poate era iubitul ei. Si mi-au amintit de noi, cand fumam impreuna, mai stii?
Si mai era si unul care avea acelasi nume ca al tau si de fiecare data cand cineva il striga eu ma intorceam ca si cum m-ar fi chemat pe mine.
Si incepeam sa te caut prin multime chiar daca stiam perfect ca nu erai…ca nu esti.
Dar dorinta de a te vedea de la departare nu a disparut.

Amuzant, nu?

Priveste pe fereastra.Spune-mi,ce vezi?
Iti ridici privirea din ecranul calculatorului si o lasi sa se plimbe dincolo de fereastra.E acelasi peisaj de ani intregi,nu s-a schimbat nimic,nu are cum sa se schimbe,e un lucru atat de nesemnificativ.Daca ai inchide ochii si te-ai concentra pentru un minut,ai fi in stare sa descrii fiecare detaliu,fiecare culoare stearsa,fiecare coltisor pe care privirea ta a cuprins-o la un moment dat.
Ti se pare firesc,e totul la fel,dar inacelasi timp e complet diferit si asta te zapaceste.Deschizi geamul si te asezi pe pervaz,tragandu-ti genunchii la piept.E liniste,o liniste pala,care e tulburata doar de sunetul trenului care se pune in miscare.E liniste,mult prea liniste.Un oftat iti paraseste trupul si iti treci mana prin par.E mai scrut decat inainte si parca iti pare rau ca l-ai taiat.Asculti linistea si te tulburi.
Cu cativa ani in urma,pe vremea in care iti juleai genunchii pe trotuarul pe care il zaresti in departare,linistea aceasta nu exista.Exista doar un sunet placut,ca si cel de ghitara,sunetul provocat de glasul copiilor cu care te jucai.Atunci strada era plina,prafuita de urmele copiilor care alergau dintr-un colt in altul,care bateau mingea sau sareau coarda,acum totul pare atat de pustiu,atat de uitat de lume.
Iti dai parul dupa ureche.Ti-ai amintit de un prieten cu care te jucai cand erai mic.Ii poti vedea fereastra din locul in care stai,dar stii ca nu mai e acolo.S-a mutat de cativa ani,in alta tara daca tii bine minte.Simti o briza si iti imbratisezi genunchii.Incerci sa iti dai seama de ce ceea ce vezi e difeit,cand totul e la fel ca ieri,ca anul trecut,ca anul in care te-ai mutat in locul in care locuiesti.
E diferit pentru nu mai exista pulsatia care era odata,toata agitatia aceea cu care erai obisnuit,toti copiii pe care ii cunosteai.Multi au plecat,unii au ramas,dar nu are cum sa mai fie la fel.E cald,dar ce rost are?Nu poti iesii sa bati mingea la coltul strazii,nu poti juca elastic,numai esti copil,nu mai ai cu cine.
Un loc nu se schimba atunci cand e demolat,cand se construieste ceva,sau cand un gard este vopsit,un loc se schimba atunci cand oamenii pleaca,cand copiii devin adulti,cand galagia pe care acestia o provocau este inghitita de o liniste de gheata.Se schimba cand oamenii nu mai sunt aceasi care au fost odata.
O strada poarta amprenta a sute de suflet,a mii de amintiri.Ea e la fel ca si atunci cand ai calcat prima data pe asfaltul fierbinte,e la fel de ani intregi,dar totusi e atat de diferit.
Locurile nu se schimba,dar oamenii da.Ei vin si pleaca,iubesc si urasc,sunt fericiti si tristi,astazi sunt aici,maine nu ii mai vezi.Locurile poarta amintirile,dar oamenii le sterg.
Privesti pe fereastra,nu mai esti copilul de ieri,nu mai e la fel,chiar daca tot ceea ce e in jurul tau te face sa crezi ca nimic nu s-a schimbat,ca fiecare raza de soare incalzeste aceleasi colturi intunecate de ieri.
—  19augustanonimat
…doar ca e aiurea totul. O simti si tu, nu-i asa? Undeva adanc in tine, unde nu mai vrei sa stergi praful cu vise, dupa o usa pe care nu o mai vrei deschisa vreodata.
Si vrei sa te ascunzi sub niste asternuturi calde, sa iti ineci gandurile intr-o cana cu lapte, sa uiti ca afara e noapte. Doar ca ploaia bate in geam si iti aminteste de ceea ce a fost candva, de doua brate care te strangeau tare, de o inima care batea in aceasi ritm cu a ta.
Si atunci vrei mai mult, vrei sa simti din nou un fior pe spate, sa te lasi purtat, pentru ultima oara de zambetul ei, care iti incalzea palmile reci, sa ai din nou acel suras cald, pe care l-ai pierdut pe acoperisul unui bloc, intr-o zi de toamna, cu mult timp in urma..
Dar esti la zile intregi departare, afara luna sta ascunsa dupa nori, iar ea e departe, sau tu esti prea aproape? Nu iti poti amintii asta. Tot ceea ce reusesti sa iti amintesti, e ca voi doi nu ati putut avea mai mult de atat. Mai mult de o punga cu bomboane si o sticla de suc, impartite pe un acoperis de bloc, intr-o noapte in care stelele dansau pe cer, iar vantul adia incet.  Ploaia inca loveste in geam si tu vrei sa intelegi un singur lucru, dar totul e aiurea si nu reusesti. Nu reusesti sa iti explici cum de o umbra din trecut poate lumina prezentul atat de tare, incat palmele tale reci pot simti din nou acea caldura, pe care au simtit-o cu doi ani in urma.
— 

19augustanonimat

19 septembrie 2016, 1:15am