de gois

Dero Goi is the most all-over-the-place songwriter I have ever seen. Like…you’ll see him write a song about a musician who made a Faustian deal with evil spirits in exchange for fame (”Die Geister Die Ich Rief”), one about guys who are afraid to come out of the closet because of the toxically hypermasculine culture they’ve been raised in (”Kleinstadtboy”), one about grieving for a suicide victim (”Unendlich”)….

And then on the exact same album, he’ll write a song that is literally just a four-minute-long masturbation joke (”Deine Eltern”), a filthy sea shanty/drinking song about sailor-on-hooker sex(”Seemansrose”), and……..whatever the fuck “Zwei Schritte Vor” was:

-Colos tu suav, cu ochii moi,
-…poate prea goi, secați de ploi.
-îți plăcea să vorbești de doi
-…pe'atunci știam, rima la noi!

Nu ai vrut sa iști războaie
Ai preferat, să scrii pe'o foaie,
Gânduri jegoase, pline de dor,
Lacrimi spurcate, cer ajutor.

Ai zâmbit, ai lacrimat,
Ai râs și ai urlat
Ai surpat și ai creat,
Ai uitat și ai vegheat

Ai vrut schimbare, te-ai schimbat!
Ai vrut să uiți, dar ai iertat…

—  eu, caut.
Pretindem ca suntem bine,dar suntem cei mai prosti actori.Nu intelegem ca atunci cand suntem tristi se vede atat de clar in ochii nostri,in mimica noastra,in cuvintele prin care ne exprimam.Pretindem ca nu ne doare atunci cand suntem mintiti,abandonati sau tradati,cica suntem indiferenti, dar ne scrie cu litere mari in ochi ca ne simtim atat de rau,atat de goi inauntrul nostru.Zambim atat de frumos,dar atat de fals atunci cand simtim ca sufletul ne ia foc de la atata tristete si dezamagire .Am ajuns sa ne mintim si pe noi.Copile atunci cand esti trist urla,plangi,descarca-te,nu mai tine in tine , eu sunt aici.Intelege.Trebuie sa fii tare, increzator,eu iti ador zambetul ,inocenta cu care ma privesti,ador copilul acela timid si fricos, ador copilul ala galagios si complicat.Sa fii actor intr-o lume plina de ipocrizie,e sufocant,pentru ca nimeni niciodata nu va reusi sa cunoasca si sa citeasca un suflet ratacit si plin de neincredere.Zambeste copile,lasa actoria!
—  Deny Drogzz

  Ai 10 ani si te scalzi in vise incalzite de soare. Cu un zambet vesel pe chip trimiti norii departe si vrei sa cresti mare. Vrei sa cunosti lumea, sa devii medic ca sa ii ajuti pe altii, sa fii mandria parintilor tai si sa ramai mereu copilul fericit, care adormea in noptile de vara invelit de stele, ocrotit de luna.
Ai 15 ani si iti ineci visele intr-o doza de bere si o tigara pe jumatate fumata. Zambesti plin de nervi, cand dai cu pumnul in perete. Esti plin de ura, de neintelegere si dispret. Te descurci bine la scoala, dar ai tai te compara cu cine le cade la mana si asta te doboara. Inveti pentru ca nu vrei sa ajungi ca ei, pentru ca vrei sa pleci si numeri zilele pana cand poti lasa in urma orasul acesta plin de oameni goi, care cu prima ocazie te arunca la gunoi. Iti iei visele si le insiri pe o foaie. Zambesti frustrat si le dai drumul sa zboare.
Ai 20 de ani si esti la facultate. Stai la camin, dar te simti in largul tau. Zambesti amar cand privesti in portofel si dai pe gat o doza de bere. Cu ai tai nu ai mai vorbit de cateva saptamani, dar nici nu iti prea pasa. Te intelegi cat de cat cu colegii, iesi des in oras, ai cateva amenzi in buzunar si o urma de dispret pe buze. Urasti ce ai ajuns, urasti sa fii asa, ca un cub de gheata care se topeste cand il iei in palma. Vrei afectiune, vrei pe cineva cu care sa vorbesti la trei dimineata, vrei iubire si imbratisari la miezul noptii, dar esti doar tu cu tine. Ti-ai pus lacat pe sentimente si nu lasi oamenii sa intre, ii ti la usa pana pleaca si iti lasi inima sa se inece cu gustul amar pe care acestia il lasa in urma.
Da-i cu pumnul in perete si nu mai stii pentru ce zambesti. Tot ce stii e ca te-ai pierdut undeva prin copilarie, ca nu ai avut pe nimeni niciodata, ca ti-ai ars visele si ai lasat ura sa isi faca loc in venele tale. Esti doar o umbra, un nimeni pentru nimeni si din pacate tu esti eu!

~anonim~

Nuestra mente es nuestro refugio, podemos resguardarnos de cualquier cosa siempre que mantengamos una mente en calma y abierta, atenta a todo lo que suceda. Eso es consciencia plena.

“Un mar entero de agua no puede hundir un barco a menos que entre en el. De igual forma, la negatividad del mundo no puede desalentarte a menos que la dejes entrar dentro de ti.” Goi Nasu

                                 C A P Í T U L O    D E Z E S S E T E

Me perdi no céu da sua boca
Me reencontrei nas suas curvas
Você é labirinto, rua sem saída
Me rendi a tua alma nua, vem cá” (Fica – Anavitória ft. Matheus e Kauan)

 JOAQUIM não teve mais febre, mas os dias esfriavam cada vez mais e as chuvas eram mais frequentes também. Era raro um dia em que não chovesse em Boa Esperança.
Gael não se mostrou com medo da chuva e certa noite, em meu quarto, perguntei-lhe o motivo de ele não estar com medo da chuva, já que no dia em que viajamos juntos ele praticamente surtou.
— Não tenho medo da chuva, Anna. – ele alisou meus cabelos.
— Mas aquele dia você mudou completamente, era como se não estivesse em seu corpo. Não sei explicar.
Ele olhou para a janela e coçou a barba, continuei olhando para ele, esperando a sua explicação.
— Eu tenho medo de trovões e raios.
— Quando isso começou?
— Te falei aquele dia que não sei. Só lembro que tenho medo.
— Há algumas noites teve trovoadas. Você teve medo?
— Tenho todas as vezes.
— E o que você fez?
— Não lembro direito. Acho que me escondi debaixo das cobertas.
— Porque não me chamou?
— Não quis te acordar.
— Deveria ter vindo pra cá. Quero te ajudar.
— Você já me ajuda.
— Eu? Em quê?
— Me aturando todos os dias.
Gael me beijou e se levantou. Eu achei estranho, pois ainda era cedo, e achei que ele fosse dormir comigo.

Keep reading

Viața mea a devenit aproape așa cum mi-am dorit să fie abia atunci când am înțeles un lucru: că timpul meu e limitat iar asta il face pretios. E singurul dar pe care-l am pe lumea asta. De fapt, viața mea înseamnă timp.Cred că sufletul unui om e nemuritor. Cred că se va întoarce într-un Întreg atunci când vom pleca de aici. Cred că mă voi întoarce acasă cândva. Cu toate astea, am un timp prestabilit, destinat mie.
Azi nu mai am timp de oameni care vorbesc mult și nu spun nimic. Nu mai am timp să leg prietenii „de plictiseală” sau din „singurătate”.
Nu mai am timp de prieteni falsi, de oameni goi și superficiali.Pentru că azi, stau doar lângă cei ce-mi sunt model în viață. Și cresc sufletește lângă ei, cu fiecare zi ce trece. Tot azi, știu sigur că e important să-ți alegi oamenii din jur cu grijă.
Azi nu mai am timp de pierdut cu relații care nu duc niciunde. Care nu construiesc nimic, care nu apropie, care nu mă ajută să cresc. Pentru că azi, nu simt nevoia să fiu cu cineva doar ca să fiu. Azi știu că sunt arhitectul propriei mele fericiri iar daca cineva alege sa iasa din viata mea, usa e deschisa…Nu mă mai afectează. Pentru că azi, nu mă mai opresc din drum. Azi știu ceva ce atunci nu știam: că timpul contează.
Azi, mă bucur de anii pe care-i am și de faptul că am lăsat în urmă oameni ce doar îmi îngreunau viata, că am schimbat unele obiceiuri proaste cu altele bune. Am învățat să aleg ceea ce îmi face bine și să mă feresc de lucruri inutile.
Azi, fiecare lucru care mă reprezintă, mă bucură. Fiecare pas e cu gândul că poate fi ultimul. Fiecare frunză ce zboară pe mijlocul drumului poate fi ultima imagine pe care o văd. Fiecare strop de ploaie poate fi ultimul pe care-l simt. Fiecare mișcare pe care o experimentez nu se va repeta altădată. Fiecare clipă pe care o trăiesc, nu se mai întoarce.
Azi mă respect, mă iubesc, nu port resentimente,nu sufăr că nu-s înțeleasă, cu toate ca simt singurătatea mai mult ca niciodata, nu pierd timp. Azi am curaj, pretenții și nu mă tem să trăiesc așa cum gândesc. Azi știu că tot ce fac, fac pentru mine.Simt, cu fiecare zi, cum adaug lucruri bune și le înlătur pe cele fără de folos. Mă limitez la liniște, oameni adevărați, respect, încredere și bun simț. Mă limitez strict la ce e important pentru mine și cei dragi.
Azi, nu mai scriu sau vorbesc despre lucruri pe care le-aș face. Azi scriu și vorbesc despre lucrurile pe care le fac.
Pentru că azi, timpul meu e tot ce am mai scump.
—  Deny Drogzz
Dor de tine, de mine.
Dor de noi, de noi amândoi.
Dor de soare și lună.
Dor de noi împreună.
Dor de ploaie.
Dor de buzele tale.
Dor de mâinile tale.
Dor de ochii tăi goi.
Dor de sărutul pe frunte.
Dor de vorbele mărunte.
Dor de tine, de mine.
Dor de noi.
Dor de noi amândoi.
3

Around The World In 80 Days: Brazil

Two Islands
Photo Credit: (Liam Geoghegan)
Vitória Régia
Photo Credit: (Eric Goy)
Rio
Photo Credit: (Hüseyin Kara)

The photographer deserves credit so DO NOT remove credit information. Thanks.

     C A P Í T U L O  D E Z O I T O (GAEL & ANNALU)

Teus cabelos, meus dedos, vigor e desejo
O suspiro e o sal na pele começa com um beijo
Nossas bocas, duas peças, encaixe perfeito
Eu me entrego nervoso, nunca com receio 

Eu vou cantar pra ela
Que sem ela não existo mais
Eu vou cantar pra ela
Que eu sempre a quero mais
E eu vou dizer pra ela
Que ela é a luz que me traz paz” (Luz que me traz paz  – Maneva) 

GAEL

ACORDEI e era noite. O quarto estava na penumbra, dificultando a minha visão. Meu braço estava dormente porque Anna dormia sobre ele. Olhei pela janela e vi que ainda chovia, mas era fraco e já não havia sinal de trovões e relâmpagos, o que foi um alívio para mim. Logo a chuva cessará e poderemos ir para casa. Enquanto isso, pego-me pensando na tarde que tive com a minha menina.
Passei a mão livre por meu rosto, esfregando meus dedos em minha barba grossa. Eu devo estar mesmo caidinho por esta garota. Depois de Alexandra, não consegui mais envolver-me com nenhuma mulher. Muitas foram as tentativas, mas todas fracassaram, até que por fim desisti de tentar e decidi me recolher à solidão.

Keep reading

Ai 10 ani si te scalzi in vise incalzite de soare. Cu un zambet vesel pe chip trimiti norii departe si vrei sa cresti mare. Vrei sa cunosti lumea, sa devii medic ca sa ii ajuti pe altii, sa fii mandria parintilor tai si sa ramai mereu copilul fericit, care adormea in noptile de vara invelit de stele, ocrotit de luna.
Ai 15 ani si iti ineci visele intr-o doza de bere si o tigara pe jumatate fumata. Zambesti plin de nervi, cand dai cu pumnul in perete. Esti plin de ura, de neintelegere si dispret. Te descurci bine la scoala, dar ai tai te compara cu cine le cade la mana si asta te doboara. Inveti pentru ca nu vrei sa ajungi ca ei, pentru ca vrei sa pleci si numeri zilele pana cand poti lasa in urma orasul acesta plin de oameni goi, care cu prima ocazie te arunca la gunoi. Iti iei visele si le insiri pe o foaie. Zambesti frustrat si le dai drumul sa zboare.
Ai 20 de ani si esti la facultate. Stai la camin, dar te simti in largul tau. Zambesti amar cand privesti in portofel si dai pe gat o doza de bere. Cu ai tai nu ai mai vorbit de cateva saptamani, dar nici nu iti prea pasa. Te intelegi cat de cat cu colegii, iesi des in oras, ai cateva amenzi in buzunar si o urma de dispret pe buze. Urasti ce ai ajuns, urasti sa fii asa, ca un cub de gheata care se topeste cand il iei in palma. Vrei afectiune, vrei pe cineva cu care sa vorbesti la trei dimineata, vrei iubire si imbratisari la miezul noptii, dar esti doar tu cu tine. Ti-ai pus lacat pe sentimente si nu lasi oamenii sa intre, ii ti la usa pana pleaca si iti lasi inima sa se inece cu gustul amar pe care acestia il lasa in urma.
Da-i cu pumnul in perete si nu mai stii pentru ce zambesti. Tot ce stii e ca te-ai pierdut undeva prin copilarie, ca nu ai avut pe nimeni niciodata, ca ti-ai ars visele si ai lasat ura sa isi faca loc in venele tale. Esti doar o umbra, un nimeni pentru nimeni si din pacate tu esti eu.
— 

19augustanonimat

4 septembrie 2016, 12:56pm

De ce să dai naștere unui animal deja pe moarte? Care e diferența între o ființă născută moartă și una pe moarte, care agonizează 80 de ani? Niciuna. Doar suferința. Dar suferința asta nu înseamnă nimic. Din moment ce ei nu pleacă din lumea asta spre o alta, unde ar putea folosi ce au învățat în agonia de aici, suferința piere și ea odată cu ei. Pleacă goi și neștiutori, la fel de goi și neștiutori cum erau când au venit.
—  Ani cu alcool și sex- Cristina Nemerovschi
7

El paso de Gois (Francia).

El Paso del Gois es una carretera situada en la Bahía de Bourgneuf y que une la Isla de Noirmoutier (comuna de Barbâtre) con el continente (comuna de Beauvoir-sur-Mer), en el departamento francés de la Vandea. Se caracteriza porque la carretera queda anegada por el mar según la marea. El paso es practicable con la bajamar, quedando inundado dos veces al día por la pleamar. Existen otros sitios de este tipo, pero su característica particular es su longitud, de unos 4,5 km. La altura del agua que cubre el paso con la marea alta varía entre los 1,30 metros y los 4 metros.

Fuente: Wikipedia.

                              C A P Í T U L O   D E Z E S S E I S

Eu lamento
Não queria ferir minha menininha
Vai além de mim
Eu não posso carregar o fardo de um mundo pesado
Então boa noite, boa noite, boa noite” (Goodnight Goodnight – Maroon 5)

ARIANE estava com Heitor em seu quarto. Imaginem a surpresa da minha irmã a me ver entrando no ambiente com seu cunhado. Já Heitor, por outro lado, não se mostrou surpreso. Ele nos recebeu com um sorrisinho estampado na cara.
— Ari, hum… Gael quer falar com você.
Minha irmã olhou primeiro para mim e como eu não falei mais nada, seus olhos direcionaram para o homem ao meu lado. Senti meu rosto corar, mas Gael pareceu não se intimidar.

Keep reading

esc/failed.info

Printre oamenii de plastic,
Ochii goi, opaci şi seci
Adormiți pe laba gâştii
Glas de sticlă, buze reci…

Trec fantome impotente
Să trezească o celulă,
Să usuce buruiana,
Să planteze-o moleculă.

Timp pe fugă-n coridoare
Uşi blocate-n cheag de sânge
Nu mai simți, nu te mai doare.
Cordul bate doar. Nu plânge.

de Andrei Cercel