de ale mele

In momentul asta realizez ca am fost si sunt pentru tine doar o joaca de moment. Sunt o placere vinovata cu, care alegi sa te distrezi si asta pentru ca eu ti-am permis.
Da stiu, ti-am permis sa ma saruti, sa ma atingi, sa ma imbratisezi, sa ma alinti, sa ma ignori, sa imi dai atentie, da , ti-am permis multe, din naivitate, am crezut ca odata ce mi s-a inchis o usa alta mi se deschide si acea usa esti tu, se pare ca NU, nu esti tu, acea usa este alta si eu nu o vad. Asta e, am pierdut si usa ce mi s-a deschis dar te asigur ca si tu mai pierdut. Poate nu iti pasa, dar o sa am grija sa te fac sa te simti cum tu mai facut sa ma simt azi. Te asigur!
Nu iti voi mai spune niciun cuvant, o sa te las sa intelegi tot din comportamentul meu.
M-am hotarat, imi vad de ale mele, asa ciudata cum sunt eu o sa-mi vad de viata mea si sper ca cineva acolo sus sa vada ce imi doresc si sa ma ajute sa-mi indeplinesc dorintele.
Mi-a parut bine de cunostinta, ne vom mai reintalni cu siguranta dar nu cum ne intalneam pana acum. Totul va fi simplu, amical si normal.
Sper sa ti se puna pata o data pe o fata si ea sa te trateze cum mai tratat tu pe mine cu indiferenta.
Te pup, indiferenta pare sa castige, o las pe ea sa ma domine si pe mine incepand de acum . Si nu doar cu tine, asta e doar inceputul.
Am invatat ceva, asta e clar.
E momentul in care eu incerc sa renunt pentru prima oara in viata la ceva.
—  Deny Drogzz
Imi pare rau ca am facut asta..nu ma asteptam ca o sa se ajunga la asta, sincer. Scuzele..regretele..parerile de rau ale mele nu prea isi mai au rostul.  Vreau sa stii ca ai fost o iubita model. Cea mai dulce, grijulie, atenta, iubitoare si perfecta iubita pe care o poate avea un baiat. Ai fost fetita mea timp de 8 luni si 6 zile si nu regret ca te-am ales vreo clipa. Ai fost cea mai buna alegere a mea si as repeta alegerea asta la nesfarsit. Imi e foarte greu sa vorbesc de tine la trecut..dar cum ai zis si tu..sper sa ma obisnuiesc… O sa imi simt dorul si lipsa. O sa vezi ca..nu o sa mai intre o fata in viata mea mult timp.  Cand ma gandesc ca aveam asa multe planuri de viitor. As vrea sa mai stai langa mine..mult..dar nu te pot face sa iti incalci promisiunea..cum am facut-o eu cand tu ai fumat. Imi doresc asa mult ca viitorul tau iubit sa te faca sa te simti mai iubita..sa fie mai atent cu tine..sa aiba mai multa grija..sa nu aiba vicii ca si mine..sa aiba calitatile pe care eu nu le am si sa fiti fericiti. Dar sa stii ca..in timp ce o sa il saruti pe el ..eu o sa ma plimb pe vreo strada inlaturalnica..ascultand rap..si gandidu-ma la tine. Sa nu uiti ce iti ziceam eu mereu..sa zambesti! Macar atat. Sa ai grija de tine, ai grija ce baiat iti alegi, o sa vezi ca nu toti sunt ca si mine, nu o sa te iubeasca niciunul cum te iubesc eu, chiar daca nu ma crezi. O singura promisiune mai fac, de care o sa ma tin. Promit ca nu o sa te uit! Te voi iubi mereu, my girl…00:38
Iubirea e nesăţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără a-i cere nimic în schimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am rîvnit totul de la tine pentru că îţi dădusem totul. Oricum, ceva mai bun decît mine nu puteam să-ţi dau. De aici a pornit eroarea, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam, de unde să ştiu că iubirea dintre două fiinţe nu e egală, că balanţa atîrnă cînd într-o parte, cînd într-alta după imponderabile de care arar ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atîrna în favoarea ta, lanţurile cu care mă încătuşai erau mai puternice decît ale mele. De ce te-am judecat luîndu-mă pe mine drept unitate de măsură? Bărbatul, datorită se vede eului său aşa-zis “superior”, se dă dragostei cu prudenţă, păstrînd rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează, măcar parţial, echilibrul. Pe cînd noi, femeile, cînd iubim, ne dăm integral mistuindu-ne în aşa fel încît nu ne rămîne decît umbra celor ce am fost. Iată de ce prăbuşirea noastră în lipsa coloanei vertebrale e aşa de catastrofală.
—  Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

Am ieșit afară din discotecă, pe băncuța din dreapta era ea cu zâmbetul ăla minunat și cu telefonul în mană, m-am apropriat către ea si m-am băgat în seamă cu un simplu “hey”. Am început să vorbim despre lucruri banale și ce am mai făcut în ultimul timp, la un moment dat am vazut-o că tremură, era îmbrăcată subțire, un decolteu negru și cu niste blugi cu totul că afara erau -9 grade, m-am apropiat către ea și am îmbrățișat-o, mai mult am făcut-o pentru toate zilele ălea în care nu am putut sa o fac. Ea uitându-se la mine mă vede pierdut în gândurile mele, și cu o mișcare lentă a apropriat buzele sale fată de ale mele, ne despărțea doar un centimetru și ambii nu ne mișcam deloc, deodată simt buzele ei pe ale mele, încep să o sarut încet încet , simt că sărutul ei imi taie respirația, iau o pauză, o privesc în ochii ăia verzi și inocenți și îmi dăduse un zâmbet melancolic gen “O să ne facem rau din nou”.

  • - De ce plângi ?
  • -..doare.
  • - Ce s-a întâmplat ?
  • - Doare pentru ca trebuie sa mă împac cu ideea ca mi-am distrus singură șansa la fericire.
  • - De ce spui asta? Fericirea apare atunci când te aștepți mai puțin .
  • - A apărut dar i-am dat cu piciorul pentru o persoană care nu merita nimic din partea mea.
  • - ..
  • - Nu trebuie să spui nimic, știu ca e vina mea. : )
  • - Dar va apărea altcineva .
  • - Nu prea cred. Sunt un dezastru, cine vrea asta?
-În brațele câtor străini te vei mai arunca ca să uiți? Câte buze vei mai săruta ca să nu mai simți gustul lui?  Câte nopți vei mai pierde prin cluburi ca să te pierzi în muzică, alcool și fum? Cât rău îți vei mai face singură?
-Nu știu. Nu știu. Nu știu… Pui prea multe întrebări iar eu nu știu să răspund. Nu mai știu nici ce e in inima mea. Mă simt atât de obosită.
-De ce?
-Am oboist. El m-a oboist cu speranțe.
-Și de ce nu îl lași? De ce nu încerci să începi ceva nou? Ai atâtea șanse la asta..
-Îl las, el nu mă lasă. După un timp în care îmi văd liniștită de ale mele parcă simte că am uitat de el și îmi mai dă câte-o “palmă” să îmi reamintească că încă există. Eu ce pot să fac?
-Nu-l mai crede. Celălalt poate e mai bun. Meriți ceva mai bun.
-Merit.. Știu că merit, așa mi-a spus și el. Că el nu e destul de bun pentru mine..
-Și atunci, ce vei face?
-…
-Nu. Nu plânge. Nu merită lacrimile tale.
-Da, dar nu am plâns niciodată din cauza lui și mă simt atât de plină încât nu mai pot. Nu m-a făcut niciodată să plâng dar acum chiar nu-mi pot opri lacrimile să curgă. E ceva involuntar. Lasă-mă, te rog!
-Nu pot să te las. Nu acum când ai nevoie de-o îmbrățișare mai mult ca oricând.
-Mulțumesc!
-Oricând, draga mea. Să nu îi arăți partea asta a ta, arată-i doar că ești puternică  și că poți fi fericită și lângă altcineva. Arată-i zâmbetul tău frumos pe care nu ți-l poate lua nimeni, arată-i numai fericire în ochii tăi când te privește. Arată-i tot ce ai mai bun în tine, să vadă ce a pierdut și nu face asta ca să îi pară rău. Nu te răzbuna, fă’ asta pentru tine, pentru că te vei simți mai bine lângă altcineva. Cineva care va ști să te aprecieze așa cum meriți.
Pielea ta,buzele tale modelate perfect, se potrivesc atât de bine lipite de ale mele.Mirosul tău rămas imprimat pe hainele pe care le purtam,vocea pe care încă o aud în cap în fiecare noapte,totul este atât de minunat la tine,trăsăturile tale,fiecare parte a corpului,fiecare cuvânt pe care tu îl spui.Zi de zi reușești să mă impresionezi din ce în ce mai mult,de fiecare dată îmi arați altă parte a ta.Îmi doresc ca aceste momente să rămână și să existe întotdeauna.