dar noi

Mi-as dori atat de mult sa imi arati macar o singura data ca iti pasa de mine si nu arunci doar cu vorbe in vant…
Tu nu imi arati asta… Si, sincer uneori imi spun ca ar fi mai bine sa renunt la tine, la noi….
Dar.. de mi-ar fi atat de usor sa fac asta, as face-o…. Dar nu o voi face pentru ca te iubesc, fraierule…
Am spus ca as face asta doar pentru ca stiu ca vei pleca….
Si mi-e atat de teama ca vei pleca si nu-ti vei mai aminti de mine, de fata care te iubeste cu tot sufletul si vrea sa te ajute, sa-ti fie alaturi, sa-ti stearga fiecare lacrima…
Mi-as dori atat de mult sa te privesc cum dormi si sa iti mangai obrazul iar apoi sa-ti sarut fruntea ….
As vrea doar sa ma trezesc in fiecare dimineata la tine in brate…
As vrea sa stau cu tine toata ziua…sa fiu in fiecare moment langa tine.
Si seara, inainte sa adorm, as vrea sa ma uit in ochisorii aia ai tai frumosi si sa adorm cu imaginea ta in gand.
Nu stiu daca tu ai vrea asta dar, eu, vreau sa am grija de tine pentru tot restul vietii mele.
Daca s-ar intampla toate astea, crede-ma.. as fi cea mai fericita. Nu mi-ar mai trebui nimic….
Familia nu mai e familie
Prietenii nu sunt prieteni
Scoala nu mai e scoala
Lumea nu mai e lume
Societatea nu mai e societate…
E trist cum de am ajuns sa plecam in tari straine pentru ca vezi tu?Acolo e mai bine.. dar nimeni nu s-a gandit la cei din jurul lor… ci doar la ei…E ciudat cum un copil care are probleme acasa pare atat de vesel…. si totusi seara urla de durere sufleteasca… e ciudata cum un batran se descurca si inca merge pe picioare… iar seara se roaga ca sa nu plece de langa noi.E ciudat cum noi  spunem “da” cand defapt ar trebui sa spunem “nu” dar… defapt o facem doar pentru ca cei din jurul nostru sa fie fericiti.E ciudat cum ne gandim uneori la cei din jurul nostru,dar niciodata la noi…
Apus.

A fost un *eu* timid, ascuns după regrete

Cuprins de frică neînțeleasă și de sentimente.

L-a întâlnit pe *tu*.

A început frumos. Zâmbete și euforie.

*eu* a simțit din nou că are o inimă vie.

S-au scurs ore, întocmai ca secundele.

*tu* a devenit un semizeu,

Iar *eu* îi sorbea toate cuvintele.

S-a aprins ceva în *eu*-ul distrus odinioară.

A simțit. Aparent, nu era o greșeală.

Era oare acel *tu* tot ce avea nevoie *eu*?

(Te duc la stele, te duc că-mi eşti scumpă.)

 

*Tu* a devenit perfecțiune.

Acel prinț minunat  pe cal alb,

Tipologia dorită cu ardoare de *eu*.

Ceva ardea în *eu*, încet-încet îi consuma din ființă

Își dorea ca *tu* și *eu* să devină *noi*.

Dar nesiguranța și frica, lovindu-l pe *eu*

L-a făcut să idealizeze ideea de *noi*.

*Noi* era acum ceva greu de atins,

Semizeul *tu* devenea zeul sus pus.

*tu*, prin ideologia lui despre viață,

O vedea roz, fără dramă, imaturități.

*eu*, negăsindu-și rostul în viață,

Era opusul zeiței lui *tu*.

(August zilele.)

 

Timpul trece și schimbă.

La fel s-a întâmplat cu*tu* și *eu*.

*Eu* schimbă tot, distruge și dezbină

Gânduri peste gânduri, scapă total de rutină.

*tu*, un ocean calm și liniștit,

Ignoră furtuna începută de *eu*.

Valuri uriașe de nesiguranță se aproprie de *eu*,

Cere ajutor de la *tu*, dar prea târziu.

*tu* era deja de mult în barca lui de salvare,

Iar *eu* rămâne singur într-un ocean aflat în distrugere.

(I may not ever get my shit together

But ain’t nobody gonna love you better.)

 

Acel *noi*, răsărit plăpând din zâmbete și vise

Se destramă furtunos și se transformă în nopți nedormite,

Gânduri, rătăciri, regrete.

*tu* era de mult salvat, nemuritor și rece

Iar *eu* rămâne singur, doar cu regrete.

*eu* devine un alt *eu*, nedemn de *tu*,

Noul *eu* nu trăiește, doar există.

(I still look for your face in the crowd.)

Despre copilăria noastră și multe alte sechele

‘’Prea multe fete am trecut prin asta, mă crezi?  
Batjocorite de “skinny bitches” și prințese răsfățate de mici, de părinții lor care n-au fost în stare să își educe copiii destul de bine și în loc să le învețe că toată lumea e egală, le-au spus “ești cea mai bună, draga mea”. Fetele astea au crescut și acum vor să fie prietenele noastre, tipele care erau grase, și în cazul meu pe atunci nu aveam o stare economică bună, având încă 3 frați pe lângă ea, cu doi părinți ce s-au căsătorit prea devreme doar din a scăpa din familiile lor agresive și denaturate. Noi am crescut, am rămas pe treaba noastră, am devenit femei independente, deschise la minte, ce ajută și alți oameni ce trec prin aceleași momente ca noi. Băieții ce râdeau de noi și ne trăgeau de păr sau ne scuipau, ne scriu noaptea și ne spun cât de mult ne-am schimbat fizic… “hai, nu mai spune”.  
Totuși, chiar dacă au trecut ani de atunci, noi încă vedem în tipele de 18 ani acele râzgâiate de 13 ani ce râdeau de hainele și aspectul nostru. Chiar dacă au trecut ani, încă ne mai gândim la momentele alea când plângeam după școală în baie și speram ca copiii noștrii sau frații noștrii să nu treacă prin același lucru.
Acum e momentul să avem puțină demnitate, și prin puțină mă refer la cât de multă încape, să ne ridicăm și să avem grijă de noi, pentru că societatea n-a făcut-o. Și-a bătut joc de noi până am ajuns mai jos de pământ și a trebuit să ne vindecăm singure. Dar noi oricum ne ridicăm.
N-o să mai lăsăm pe nimeni să ne spună ce nu suntem, ce nu putem, ce ar trebui să fim.
“Asa sunt copiii” e replica tipică și tristă care ni se dădea când plângeam după ore. Din cauză că “asa sunt copiii”, am rămas ani întregi cu sechele în spatele nostru.
Viitori părinți… sper să vă educați copiii altfel.’’

Tot ce îmi doream era să ai încredere în mine
Și să pot să am încredere în tine,
Dar tu nu ai mai avut încredere,
Iar eu nu am avut niciodată
Și aș fi vrut să am,
Dar eu nu mă mai încred de mult în oameni.
Mi-ai zis că nu ține de încredere,
Dar totul tine de asta
Încrederea a murit de mult,
Dar noi am fost prea oarbe să ne dăm seama
Și prietenia va muri,
Dar ne prefacem oarbe ca să nu ne rănim
Odată ce ne vom recăpăta vederea
Totul se va transforma în praf de stele.
—  Sentimente vărsate în versuri ( pheonixt )
Mesaj primit in privat :)

“Eu sunt de părere să faci ce simți. Dacă eşti fată şi simți că vrei să te apropii de cineva, foarte bine, fă-o. Același lucru e valabil şi în cazul băieților. Nimeni nu e mai presus de nimeni. Nu trebuie să existe teamă. Să fie totul direct şi spontan. Atunci ies lucrurile bine :) Mă dau exemplu pe mine şi un prieten: ne plăceam reciproc dar niciunul din noi nu am zis-o; până la urmă am hotărât să-mi iau inima în dinți şi să-i spun, dar a fost prea târziu deoarece flacăra disparuse. “Ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată.” Deci, lăsați-vă orgoliile deoparte şi spuneți-vă în față ce aveți de zis. Nu e nimic de pierdut, nimic de regretat.“

Când iubirea sosește.

Știam exact cum arăta iubirea —  în clasa a șaptea. 


Chiar dacă încă nu o cunoscusem, dacă iubirea ar fi umblat în camera mea, aș fi recunoscut-o din prima privire. Ea purta un colier cu o cânepă. 

Iubirea cânta la chitară acustică și cunoștea toate melodiile mele preferate de la The Beatles. Dar știam, poate că eu căutam în clasele greșite, poate că verificam holurile greșite, ea era acolo, eram sigură de asta. 

Doar dacă aș putea s-o găsesc… 


Dar când iubirea în sfârșit a sosit, am fost puțin șocată. Ea avea o tunsoare bob. Ea purta aceleași haine timp de o săptămână. Iubirea nu știa absolut nimic despre The Beatles. De fiecare dată când încercam să o sărut, dinții noștrii se ciocneau între ei. 

Iubirea devenise motivul pentru care-mi mințeam părinții. 

“Mă duc la… Bianca acasă." 

Iubirea avea un ritm teribil în ringul de dans, dar făcea posibilul să nu ratăm nicio melodie lentă. 


Și iubirea evoluase, se întinsese ca o trambulină. 

Iubirea se schimbase. Iubirea se risipise. 

Încet, ca dinții de lapte, am pierdut părți din mine de care eu eram convinsă că aveam nevoie. 

Iubirea dispăruse ca un magician începător, unde toată lumea observase chepengul înafară de mine. Ca o pană de cauciuc, au fost alte locuri în care plănuisem să mă duc, dar planurile mele nu prea contau. 


Iubirea a stat departe ani de zile, și când ea s-a întors, de abia dacă am recunoscut-o. Iubirea mirosea altfel acum, avea ochii întunecați, spatele mai larg, iubirea venise cu pistrui pe care nu-i recunoșteam. 

Noi semne de naștere, o voce mai blândă. 

Acum avea altă rutină de somn, alte cărți preferate. 

Iubirea avea melodii pe care nu le asculta pentru că-i amintea de altcineva, așa că nici eu n-am făcut-o. 

Dar noi am găsit o băncuță din parc în care am încăput perfect, am găsit glume care ne făceau să râdem. Și acum, iubirea îmi face biscuiți cu ciocolată proaspeți ieșiți din cuptor. Dar, iubirea probabil o să mânânce tot când i se face foame în mijlocul nopții. 

Iubirea arată grozav în lenjerie dar încă-i place să poarte pijamale. 

Iubirea e un conducător groaznic, dar un navigator grozav. Iubirea știe unde se duce, doar că îi ia două ore în plus să se pregătească. 

Iubirea e mai dezordonată acum, nu atât de simplă. 

Iubirea folosește cuvântul "țâțe” în fața părinților mei. 

Iubirea mestecă guma prea tare. 

Iubirea lasă dopul desfăcut de la pasta de dinți. 

Iubirea folosește emoticonul smiley când vorbim prin mesaje. 

Și, rezultă că iubirea chiar își face nevoile! 


Dar iubirea, de asemenea, plânge. 

Și iubirea îți va spune că ești frumoasă și o zice serios, iar și iar. “Ești frumoasă”. 

Când te trezești dimineața, “ești frumoasă" 

Când ai ochii umflați de la plâns, "ești frumoasă" 

Când nu vrei s-o auzi, "ești frumoasă" 

Când nu-l crezi, "ești frumoasă" 

Când nimeni altcineva n-o să ți-o spună, "ești frumoasă" 

Iubirea încă crede că ești frumoasă. Dar iubirea nu este perfectă și, uneori, o să uite să-ți spună atunci când ai cea mai mare nevoie. Ești frumoasă, nu uita asta. 

Iubirea nu este ceea ce-ai așteptat, iubirea nu o poți prezice. 

Poate iubirea e în New York, deja adormită  ; 

iar tu ești în California, deja trează. 

Poate iubirea este mereu în fusul orar greșit. 

Poate iubirea nu este pregătită pentru tine. 

Poate tu nu ești pregătit pentru iubire. 

Poate iubirea nu este genul care să se căsătorească. 

Poate următoarea dată când vei întâlni iubirea o să fie douăzeci de ani după divorț, dar la fel de frumoasă cum ți-o aminteai. 

Poate iubirea o să fie acolo doar pentru o lună. 

Poate iubirea o să fie acolo pentru fiecare foc de artificii, fiecare zi de naștere, fiecare vizită la spital. 

Poate iubirea rămâne —  poate iubirea nu poate. 

Poate iubirea n-ar trebui. 


Iubirea sosește când se presupune că trebuie s-o facă, 

Iar iubirea pleacă când ea crede că e timpul potrivit. 

Când iubirea sosește, spune-i "Bine ai venit. Simte-te ca acasă.” 

Dacă iubirea pleacă, cere-i să lase ușa deschisă în spatele ei. 

Oprește muzica, ascultă liniștea, soptește 

“Mulțumesc ca-i trecut pe-aici’’


— Sarah Kay & Phil Kaye - "When Love Arrives”

https://www.youtube.com/watch?v=cPG6nJRJeWQ


Keep reading

Iubire,ştii..

Știu că am făcut și eu greșeli. Știu că am spus cuvinte grele la nervi. Dar crede-mă că nimic nu a fost cu intenție, cu intenția de a te face pe tine să te simți rău. Ești cel mai minunat om de pe Pământ pentru mine. Mi-ai făcut atât de mult bine. Mi-ai ridicat încrederea în sine. Mi-ai readus și menținut zâmbetul pe buze. M-ai făcut cea mai fericită și iubită fată din lume. Și continui să faci toate acestea. 
Îmi pare rău. Îmi pare rău pentru tot. Pentru cuvintele spuse în trecut, pentru fiecare greșeală. Îmi pare rău și pentru că mă supăr când ieși cu băieții. Știu că poate n-o să îmi înțelegi motivul, dar mi-e frică.. Nu vreau ca ei să devină mai importanți decât mine. Știu, crede-mă că știu că ei nu sunt plictisitori ca mine. Eu, la aproape 16 ani, tot ce fac este să stau în casă. Sunt atât de geloasă pe ei, că ei te văd zilnic, iar eu nu(din cauza situației de acasă)… Dar și momentele în care te văd, puține fiind, le prețuiesc. Sunt singurele momente în care pot să fiu eu cu adevărat. Sunt cele mai frumoase momente pentru mine, și știu că și tu știi asta. 
Știi ce îmi doresc? De fapt știi, asta este dorința amândurora, dar haide să ți-o amintesc. Îmi doresc să avem copiii noștri, propria noastră familie, pentru care să dăm tot ce avem în putere pentru a fi fericită și frumoasă. Îmi doresc să avem propria noastră casă plină de iubire, în care să îmbătrânim împreună cu zâmbetele pe buze. O să se îndeplinească, dar doar dacă noi continuăm să ne iubim, să luptăm unul pentru altul și să nu băgăm de seamă gura lumii. Știu că nu o să ajungi să citești asta vreodată, de aceea în seara aceasta am de gând să îți spun, din nou, cât de mult te iubesc, cât de mult însemni pentru mine, că ești cea mai minunată persoană pe care am întâlnit-o și că meriți tot ce-i mai bun. 
Vă dau un sfat vouă, celor ce ați citit aceste rânduri: dacă aveți o persoană pentru care simțiți ceva, spune-ți-i fără ezitare, nici nu aveți idee ce ați putea pierde dacă nu faceți chestia asta. Nimic nu e mai frumos în lume decât să știi că persoana pe care o iubești te iubește și ea, așa că vă îndemn să iubiți și să vă lăsați iubiți, și niciodată să nu ascundeți ceea ce simțiți pentru o persoană. Este cea mai mare greșeală pe care ați putea-o face.

Mulți suntem deschişi la perspective noi acolo unde nu avem o părere formată. Dar câți dintre noi sunt gata să considere o opinie contrară măcar posibilă?

A inceput totul cu o gluma. Nu dadeam importanta cuvintelor pe atunci, iar azi as da orice sa imi mai vorbesti, doar putin.. Cat sa iti pot spune ca imi lipsesti si ca mi-e dor, chiar daca stiu ca tu nu simti asta si traiesti alte povesti. Ne-am imprietenit repede, vorbeam despre orice, asa cum astazi vorbesti si cu altele. Nu mai sunt geloasa, nu mai esti al meu, dar esti in inima mea. Ai intrat in viata mea cand aveam nevoie de putina afectiune, iar cand te-ai plictisit, cand ai gasit ceva mai bun, te-ai distantat, pana cand, intr-un final, ai renuntat. Imi pun mii de intrebari, ale caror raspunsuri sunt la tine.. dar noi nu ne mai vorbim. Am devenit doi straini.
—  randuridinsuflet.tumblr.com
Delir

Purtam fiecare o dragoste-n noi
Dar eu pentru tine si tu pentru alta
Si focul ne mistuie surd pe-amandoi 
Eu ard pentru tine, tu arzi pentru alta

Si ce ne ramane sa facem atunci
Cand soarta nu stie decat sa dezbine
Traim amandoi, traim doar iubind
Desi eu pe tine, tu totusi pe alta

Astept un cuvant, astepti un cuvant
Dar eu de la tine si tu de la alta
Si bratul in somn ti-l vad mangaind
Dar tu in visare nu vezi decat alta

Refuzam să-mi înțeleg sentimentele negative, deși mă făceau să mă simt atât de tristă. Le lăsam acolo și mă dedicam fericirii, pamfletului vieții mele. Aș dori să port o altfel de conversație în această toamnă.. poate la un ceai, cu mine. Aș vrea să-mi povestesc ce-am mai simțit, dar nu aș ști cum să descriu. Haide, hai cu mine la un ceai, vrei să vii? Aș vrea să mă însoțești ca să discutăm despre noi. Ți-am scris o listă cu emoții negative, dar trebuie să-mi le descifrezi. Mi-a fost dor de noi, dar ție? Spune-mi, de ce sunt tristă? Le am lăsat acolo, închise, într-un colț de al tău, inimă! Vreau să le deschid. Spune-mi, inimă, de ce sunt tristă?
—  zâmbete-trucate

A venit de-o luna primăvara dar noi tot nu ne-am născut …
In întuneric am introdus lumina ce ne-a întunecat mai mult .

Petalele albe își cern povestea pe capul ce pășește sub copacul casă
Dar capul sec n-asculta ,le scoate repede din păr.
Si grabeste pasul in graba spre sfârșit
Sa ajungă mai repede la linia de finish..