crezut

- O vezi?
- Pe cine?
- Pe fata aceea tristă, cu o privire pierdută, care stă singură la o masă şi mai singură decât ea.
- Ce-i cu ea?
- Obişnuia să mintă oamenii că e bine.
- Şi acum nu o mai face?
- Nu, pentru că nu o mai întreabă nimeni cum se simte.
- De ce?
- A ales să se îndepărteze.
- De ce?
- A vrut să alunge oamenii inutili din viaţa ei. A crezut că toţi îi vor răul. I-a alungat pe toţi, fără să-şi dea seama că greşeşte. I-a pierdut pe toţi, fiindcă a vrut doar să fie bine. A reuşit să alunge oamenii care nu ar fi plecat niciodată din viaţa ei.
- Tu de unde ştii?
- Mi-e dor de ea…
- …
M-ai dat la o parte de cate ori ai avut ocazia.M-ai mintit.Mi-ai promis lucruri pe care stiai de la inceput ca nu ai sa mi le poti oferii.M-ai lasat sa ma indragostesc desi nu aveai nici cea mai mica intentie de a ma iubi.Ma cautai doar cand aveai nevoie de mine.M-ai dezamagit de mii de ori iar eu,tot de atatea ori,am crezut si mai tare in schimbarea ta.
M-am inselat.Eu singura.
Acum nu imi ramane nimic de facut decat sa plec.Da.Ai auzit bine.E randul meu!!
Baiatul ãla...

Baiatul ala simplu, sufletist si emotiv, fara haine scumpe si tunsoare vulgara, cu voce calda si gesturi controlate.
Chipul bland, mainile fine si zambetul sincer…caruia ii pasa de raspunsul la intrebarea “esti bine?”.
E greu de crezut ca exista baieti care au fost raniti la un moment dat, insa el e unul dintre ei. Cauta frumusetea cuvintelor, naturaletea si inteligenta, nu formele si sprancenele tatuate.
Baiatul care iubeste calitatea, nu cantitatea, care se regaseste in versuri inspirate, nu in refrenele manelelor.
Capabil sa aprecieze fata care doarme acasa sambata seara, nu cea care danseaza in cluburi pana la 5 dimineata, care asteapta finalul filmului si nu scenele de sex, care te suna doar pentru a-ti auzi vocea si nu pentru a-ti impune in ce anume sa te imbraci.

Cauta genul asta de baiat!

Sa nu faceti ca mine!

Era o zi insorita , abia ce terminaseram orele si ma relaxam pe o banca intr-un parc cu o fata si doi baieti , eu ca un indragostit notoriu ce sunt incercam sa imi iasa ceva cu acea fata , ii stateam la picioare si speram sa bage de seama ce incerc eu sa fac pana intr-un moment cand un prieten scoate o tigare si o aprinde cu un chibrit , in momentul acela imi vine o idee de geniu si decid sa ii arat un joc acestei fete (in mintea mea totul parea ok dar nu si in realitate ) , ii cer chibritul baiatului , iau mana fetei in care pun chibritul si doua bete presate pe el iar cand fata se astepta mai putin apas pe el , in momentul acela se aprind betele si ii lasa o arsura in palma de nici Dumnezeu nu ma scapa de injuraturile primite de la ea , evident fata se supara si nu mai vorbeste cu mine , tragic pentru mine !
Am crezut ca totul s-a terminat si ca nu o sa rascoleasca nimeni acesta intamplare pana intr-o zi cand ma duc impreuna cu baiatul cu chibritul la un prieten de familie de al meu , ajunsi acolo ne facem comozi , incepem sa povestim si la un momentdat baiatul cu chibritul spune :
- Stii ca Alin a ars-o pe una ?
-Ooo ,bravo Alinus ,felicitarile mele!
- Da dar nu cum crezi tu :))
-Dar cum?
-Pai cu chibritul ,i-a facut iepurasul si a ars-o in palma (urmat de multe rasete )
-Pai bine Aline , asa arzi tu fetele ,bla,bla,bla…
Am primit o morala frumusica dupa care am plecat crezand ca am scapat . La cateva zile tata se intalneste cu acest prieten de familie , se retrag la o cafea si incepe o discutie :
-Ai aflat ca Alin a ars o fata?
-Da ,bravo lui !
-Nu ca nu cum crezi tu
-Dar?
-Pai cu chibritul in palma
Evident reactia tatei nu a foat ok si a zis cateva vorbe:))
Ajunge acasa ,ne asezam la masa ,mama iese afara si raman eu cu el , cum ma indopam eu linistit zice tata:
-Ce face gagicata?
-Care ?
-Aia pe care ai ars-o
-Aaa!
- Pai bine ma , asa stii tu sa te porti cu fetele, ti se pare normal , e frumos din partea ta?
Noroc ca a intrat mama in casa si el a tacut ca nu stiam cum sa scap din acel inceput de morala . A doua zi ai mei pleaca in vizita la sora mamei , in drum spre ei tata ne avand ce sa ii zica mamei se apuca sa-i povesteasca de isprava mea :
-A ars-o si fitu pe una !
-Ce a facut????
-Ce ai auzit
-Cum e posibil ,cand a avut timp , unde a ars-o ?
-Pai in parc
-Ma tu glumesti ?
-Nu domne’ ,vorbesc serios
- Nesimtitul , sa vezi ce ii fac ,nu i-o fi fost rusine de cei din jurul lui , vai de mine ,nu pot sa cred !
-Stai linistita ca nu cum crezi tu
-Dar cum poti sa mai arzi o fata?
-Pai cu chibritul ,in palma
-Hiii ,nesimtitul , sa vezi ce ii fac , stai ca ajung eu acasa …
Ajunge acasa , tata se duce in camera lor iar mama vine si ma intraba
-Ce iti face gagica ?
-Tu de unde ai aflat?
-De la tac-tu
-Cum de?
A inceput sa imi povesteasca discutia dintre ei si dupa am intrat intr-o alta morala . Povestea nu s-a terminat aici , mama a povestit la toata familia de la bunica pana la unchi ,matusa si tot ce se mai gaseste prin neam , cu acea fata nu am m-ai tinut legatura deoarece nu mi-a mai vorbit dar mereu isi aduce aminte de mine deoarece atunci cand se uita in palma vede o mica cicatrice :))
P.s. Ca de obicei astept parerile voastre si daca gasiti greseli sa imi spuneti , va pup si pace! ✌

octombrie1999.tumblr.com :

” În nenumărate momente din viață mi-am pierdut încrederea. În oameni. În mine. În Dumnezeu. Am fost rănită, dezamăgită, am regretat și mi-am dorit să pot întoarce timpul. Multe au fost clipele în care am plâns copleșită de probleme, de frământări, de griji omenești, fără să realizez că altcineva este capabil să-mi ia această durere și să o transforme în alinare. M-am bazat doar pe mine în viață deși nu a fost ușor, însă cum singurătatea este un sentiment pe care nu dorim să-l întâlnim m-am refugiat în brațe nepotrivite. Am căutat iubirea și tandrețea în suflete goale, pustiite, mi-am împărtășit neliniștile și temerile inimilor reci și înghețate. Am crezut că știu să citesc oamenii, m-am înșelat enorm.

În nenumărate clipe viața m-a întors pe dos. Am văzut-o cum se destrăma zi de zi, clipă de clipă, fără ca eu să pot face ceva. Am privit-o cu ochi secătuiți de lacrimi cum se deșiră în fața ochilor precum un colier de mărgele. Am fost spectator la propria cădere.

Uneori viața te aduce în pragul disperării. Îți arată că nu ești nimic, că nu poți face nimic, că nu te poți împotrivi, că tot ce poți face este să mergi mai departe …sau nu. Alegerea îți aparține. ( …)

În acele momente în care ești singur, tu cu tine, descoperi că există altcineva care îți oferă dragostea după care ai râvnit, altcineva care te ascultă necondiționat, altcineva care îți stă alături indiferent cât de slab ești, cât de mult ai greșit, altcineva care te poate ridica din nămolul în care persiști dacă îi accepți ajutorul. În acele momente l-am descoperit pe Dumnezeu. Și de atunci îmi încredințez fiecare zi, fiecare clipă Lui. Pentru că El știe ceea ce eu nu știu, pentru că El poate ceea ce Eu nu pot, pentru că El îmi înțelege visele și întotdeauna găsește o cale potrivită pentru a-mi sări în ajutor. Pentru că El este iubirea pe care o căutăm cu toții deși nu suntem conștienți de acest lucru.”


– fragment, Confesiuni

neacsuandrea asked:

Imi pare rau ca am crezut in prietenia noastra.

Hei,am postat și poza ta din cadrul proiectului „Îmi pare rău”.Oh dar ăn orice prietenie sunt certuri,neînțelegeri..perioade mai nasoale.Ideea e să treceți peste ele și să vă înțelegeți,să vă acceptați.Dar bineînțeles,asta trebuie să vină din ambele părți.Nu poți menține singură prietenia.Dacă e mai ok așa și consideri că ai făcut alegerea corectă,nu comentez.Take care^^

Aş vrea să-ţi pot spune, să-ţi pot demonstra ce însemni pentru mine, dar nu mai am putere… Am trecut prin atâtea şi ştii bine. Ştii de câte ori mi-am oferit sufletul în schimbul unor minciuni frumoase… De câte ori am plâns şi de câte ori am crezut că nu îmi voi reveni. Aş vrea să-şi arăt, dar ştii bine că încă îmi e frică…Chiar dacă nu-mi dai niciun sentiment de nelinişte, ci mai mult, îmi dai mereu sigurantă şi protecţie, ştii că am acel sentiment de : “Dacă se v-a întampla ceva şi iar mă voi distruge prin interior?”…
Te iubesc, chiar dacă e greu de crezut…

Atunci...iubirea tine o viata!

Iubirea e atunci cand sti ca nu ai cel mai frumos chip alaturi de tine, ci cel mai frumos suflet. Pare greu de crezut, dar trebuie sa pretuim valorile aflate dincolo de ochi, picioare, buze, zambet si bani.
Baiatul ala care nu te-ar da pe nicio alta fusta sau decolteu generos; care ar iubi sanii tai mici, corpul departe de a fi perfect si parul nearanjat. Cauta genul asta de baiat!
Nu crede in persoana care te lauda, crede in cea care te critica. Acea iubire care incepe cu “imi pare bine de cunostiinta” si nu cu “as vrea-o pe asta o noapte”. Acea femeie care adora defectele, faptul ca el e diferit.
Cand postati pozele needitate, chiar daca ati iesit ciufuliti, pentru a vedea oamenii iubirea, nu perfectiunea.
Cand economisiti putinii bani impreuna si va intoarceti acasa pe jos, desi toata lumea merge cu taxi.
In loc de un buchet imens de trandafirii, primesti doar unul pentru ca de atata i-au ajuns banii.
Alergi nemachiata pe scari, pentru el te-a anuntat prea tarziu de intalnire.
Vine neinvitat la tine acasa si da nas in nas cu mama care oricum era nervoasa.
Cand ceilalti va invidiaza pentru tandretea pe care o afisati unul fata de celalalt si nu pentru surprize sau vacante.
Atunci simti ca iubirea tine o viata si nu o noapte.

Asta e

Nici nuștiu ce să mai spun, nuștiu cum să încep și nuștiu cum să finisez. Tăcerea asta m-a infectat total, m-a strîns în brațe puternic pînă am amețit, m-a ținut lîngă ea, mi-a acoperit sentimentele și emoțiile, m-a acoperit pe mine cea de atunci, m-a făcut să tac. Tăcerea m-a tiranizat, eu nu-s așa, absența cuvintelor ma făcut să fiu ceea ce sunt. N-am avut cui spune ceea ce am vrut să spun, dar am vrut așa de tare s-o fac. Acum nu mai am nici ce spune. M-am trezit singură în fața pustiului din mine și m-am speriat cît de mare e! Atît de mare, atît de pustiu. Am vrut să fiu altfel, dar nu-s deloc așa cum am vrut, așa cum am crezut. N-am vrut să fac multe lucruri, dar le-am făcut, n-am vrut să spun multe cuvinte, dar le-am spus, n-am vrut să cunosc multe adevăruri dar le-am cunoscut. 

Stau pe o plută șubredă într-un ocean în plină furtună, și vîslele le-am pierdut, și nici să înot măcar nu știu. 

Aproape că am fost trist, aproape că eram pe cale să plîng cînd mi-am văzut sufletul călcat de gînduri, de oamenii cărora le vorbisem. Aproape că am fost trist auzindu-i cum se tem de ce aş putea spune, de ce aş putea crede. Aproape că am fost trist cînd m-au părăsit, cînd m-au ascultat, cînd m-au crezut. Aproape că am fost trist cînd am simţit că sunt eu, că nu sunt altul. Aproape că am fost trist cînd m-am răzgîndit.
—  Iarăşi Eu ( http://facebook.com/iarasieuu/ )

anonymous asked:

Tata nu a crezut niciodata in mine, iar cu prima ocazie m-a abandonat. As vrea sa vorbesc cu tine, dar imi e rusine...

O sa regrete mai tarziu.

Nu trebuie,poti sa vorbesti cu mine :*

pandicornlalala asked:

Nu asculta de gura lumii ❤ anonimul acela probabil îți urmărește zilnic postările și ar da orice să aibă un blog perfect ca al tău ❤ sunt multe persoane,aici pe tumblr care te apreciază. Să ai o seară plăcută ❤

Te iubesc , iti multumesc din toata inima . M ai facut sa zambesc . Fara persoane ca tine lumea asta ar fi de rahat. Nu am un blog perfect . e doar povestea mea . si da , nu m a afectat decat faptul ca exista persoane de genu pe tumblr. Eu mereu am crezut ca aici sunt doar suflete bune si curate .. :\ tumblr ul e spitalul meu de suflet. Te iubesc sweetheart , seara faina 💕💕💕

anonymous asked:

Ce faci când singura persoana la care ții cel mai mult și în care ai încredere pleacă, indiferent, la fel ca restul? (p.s. Sunt în situația asta) ?

toti pleaca mai devreme sau mai tarziu…asa ca iti ramane doar sa te bucuri de timpul in care ii ai langa tine, si apoi incerci sa fii tare, pana la urma ajungi sa te obisnuiesti fara ei (am fost si eu in situatia asta, de mai multe ori, am crezut ca mor de fiecare data, si totusi, uite-ma aici, capabila sa traiesc fara cei care au ales sa plece)

Alta "eu"...

Sunt mandra pentru ca am reusit sa inving desi sufletul meu era ranit. Acum sunt libera pentru ca am inchis intr-un sertar toate fotografiile de atunci impreuna cu fiecare amintire. Nu mai am nimic si totusi mi-a ramas increderea.
Sunt mandra pentru ca am invins, desi nu credeam in fortele proprii, ca lupt desi mainile mele deja sunt obosite si ca de fiecare data aleg sa merg inainte.
Mi-am sters lacrimile, nu mai ascult melodiile care exprimau starea mea din acea perioada si desi pare greu de crezut…sunt o “alta eu”. Acea “eu” pe care nu o mai descoperisem niciodata pana acum, un zambet larg si doi ochii indreptati spre cer, incredere si devotament, optimism si caldura…

anonymous asked:

Am o problema groaznica. Am aflat ca iubitul meu.. e fata. Greu de crezut, dar este. Ce ma fac? Ce crezi ca va urma. ( m-am documentat si chiar asa este) a fost un soc imens pentru mine. Ce sa fac? Il iubesc ca baiat dar fiind fata, ce va urma?..

Renunţă, ce ai mai putea face? Nu înţeleg de ce fetele se dau băieţi, dacă tot vreţi asta schimbaţi vă frate şi sexul, o luaţi razna şi vorbesc foarte serios..Nici nu ştiu ce să mai zic:|||||