corectness

Scrisoare pentru adolescente

Dragele mele purtătoare de vagin, permiteți-mi să vă impărtășesc o parte din înțelepciunea mea de copilă de 26 ani. Am văzut n postari în care vă intindeți bucăți de suflet sperând să le lipească cineva după ce a fost călcat în picioare de purtătorii de biluțe.
Există o explicație foarte simplă pentru care vi se întâmplă asta. Noi, femeile, avem scrisă în inteligența emoțională nevoia de a ne cupla cu bărbați virili, puternici pentru ca atunci când trăiam în peșteri aveam nevoie de protecție și siguranță împotriva fiarelor și a altor pericole. Cum s-ar zice că suntem leșinate după „bad boys”, indiferent de vârstă și de individualitatea fiecăreia.
Problema e că multe dintre voi nu înțelegeți diferența dintre „bad boy” și „bad toy”.
Să v-o zic mai simplu.
„bad boy” = creatură cerebrală, pompată cu testosteron de calitate superioară având margini dure de care vă puteți sprijini fără să vă fie teamă că se vor surpa.
„bad toy” = creatură bipedă/ tripedă la vederea unei țâțe, scuipător profesionist cu margini ascuțite menite doar să vă ințepe sau să vă penetreze.
Nu vă mai umeziți fizic și sufletește la orice individ care vă bombardează cu vorbe frumoase, aveți răbdare să le și concretizeze prin fapte și atitudine. „Bad toy” îți va spune că nu poate trăi fără tine și apoi va trăi bine mersi și o săptămână fără să te caute în timp ce tu faci ulcer de stres și frustrare. „Bad boy” te va pupa pe frunte și poate nici n-o să-ți spună că ii vei lipsi când va pleca, dar intr-o oră deja te va suna să vadă dacă nu ți-au înghețat buzele până ai ajuns acasă.
„Bad toy” îți va spune că ești cea mai frumoasă și mirobolantă monalisă,dar în prima conjunctură o să-l contrazică grav privirea umedă de vițel ce fuge după curul alteia. Tot el se va lăuda că te va face să urli la lună când îți va ajunge intre picioare, dar nu vei rămâne decât cu abisul dintre cuvinte și performanță, pentru că erecția vorbelor o va depăși cu mult pe cea a organului.
„Bad boy” veritabil își va ține gura închisă și ochii infipți în tine, te va respecta în tăcere pe stradă, în vizită la rude sau prieteni și va uita de tot respectul când te va vedea goală, pentru ca el nu suportă să te vadă goală, el vrea sa te umple. Trupește, sufletește, mental, spiritual.
Ăia care măsoară dragostea ce le-o porți în numărul de kile pierdute, în numărul de crize de plâns și de implorări sunt niște sugative complexate ce nu-și regasesc masculinitatea prin alte metode decâat făcându-te pe tine mai vulnerabilă.
Vă rog, aruncați un ochi la băieții/barbații din jurul vostru care poate tac mai mult sau vorbesc mai puțin, dar mai convingător. Care știu să și injure, dar să vorbească și corect gramatical. Care își respectă mamele sau alte femei. Nu mai alergați după copii deghizați în masculi și papagali fără pene.
Cu drag și simpatie, fostă colecționară de „bad toys”.

copyright: Gina Balineanu © Confesiuni Anonime

I’m really disappointed with the valentine’s chinomiko illustration, it’s like she even not saw her job and evaluated his own quality. I really like chinomiko’s works and thats why i know what she is able to do, but tis time i’m just disappointed .

this corection took me 30min aprox. im not an artist so i think that maybe for chino this could be more easy

I’m not trying to offend nobody I’m just saying my opinion sorry if it sounds rude its not my intention
Sunt o persoana fara viitor… Cel puțin așa cred deoarece plâng mult sufăr mult dar nu o arăt… Vreau că oamenii să mă vorbească de bine, dar eu, or ce bine as face tot se găsește un subiect rău de vorbit asupra mea… Toți au defecte. Nimeni nu e perfect. Dar nimeni nu înțelege, toți vor să aibă reușite fără greșeli dar nu.i adevărat… Ne criticam pe faptul că muzica ne.a acaparat viața și că rap.ul rock.ul e inadecvat minorilor… că fumam de la o vârstă mică sau că ne ascundem relațiile fata de părinți. Avem și noi probleme, chiar daca suntem minori iubim simțim nu vom sta toată viata la coada părinților, trebuie să învățăm să ne apărăm singuri să facem alegeri singuri chiar daca sunt greșite din greșeli învățăm nu este corect ca părinții să ne interzică fericirea. Daca noi suntem fericiți că ieșim afară cu persoane mai mari decât noi, ei nu trebuie sa ne reducă fericirea doar la o mica ieșire cu ei în oraș . Daca lor le e frică că ne am putea schimba sa ne spună… Nu sa ne oblige să rămânem singuri in casa încuiați plângând deoarece așa ne face să ne îndepărtăm de ei… De casă… De familie… Suntem criticați pe faptul că ne îmbrăcăm oarecum vulgar și că avem un vocabular care lasă de dorit… Suntem liberi în a ne alege viața viitorul stilul vestimentar vocabularul comportamentul… TOT. Nimeni nu ne va opri în a ne face viața pe plac… Suntem criticați că stăm prea mult pe rețelele de socializare. Nu, ei nu au de ce sa ne critice. Poate acolo ne.am găsit un refugiu de pace și liniste…
Suntem o lume care critică și uita că în trecut ne.au fost prieteni in trecut….

I’m really disappointed with the valentine’s chinomiko illustration, it’s like she even not saw her job and evaluated his own quality. I really like chinomiko’s works and thats why i know what she is able to do.

this corection took me 30min aprox. im not an artist so i think that maybe for chino this could be more easy

I’m not trying to offend nobody I’m just saying my opinion sorry if it sounds rude its not my intention

Şi observi că eşti atât de slabă în faţa oamenilor din jurul tău. Şi realizezi că ei sunt aşa răutăcioşi şi răi, şi orice ai face vor să te rănescă de parcă le-ai greşit cu ceva. Îţi amintesc ceva ce tu vrei să uiţi doar pentru că vor să îţi facă rău. Şi vrei să nu îţi arăţi slăbiciunile şi să îi învingi. Vrei să pari puternică şi de neatins. Dar nu poţi. Îţi stau slăbiciunile în ochii ăia ai tăi, şi încerci să nu-i priveşti.. ca să nu-şi dea seama ce simţi cu adevărat şi cât suferi emoţional la vorbele lor. Pentru că ştii că i-ai satisface şi ar continua cu răutatea. Vrei să pari de piatră, mereu cu zâmbetul pe buze şi cu glumele la tine, dar în capul tău zac mii de contradicţii. Eşti frumoasă, mulţi văd asta, dar niciodată nu privesc dincolo de ambalaj. Dacă ar privi şi-ar da seama că nu eşti ceea ce pari a fi. Ţi-ar vedea în ochi tristeţea şi suferinţa. Doar că tu, tu nu vrei să arăţi asta. Corect? Pentru că ştii că din asta ai cădea de tot la pământ. Aşa că mai bine îţi clădeşti mii ziduri în jurul tău care să fie aşa înalte încât să treacă peste ele doar cine merită. Aşa o să vezi dacă un om vrea să te cunoască cu adevărat.. să îţi ştie toate părţile. Cu cât acel om va putea “sări” zidul  clădit în jurul tău, cu atât mai mult o să îţi dai seama că el te va merita. Pentru că nu e şi nu o să îi fie uşor să treacă peste el. Trebuie să îi dai voie, şi ca să îi dai voie trebuie să ai încrederea că nu te va răni vreodată.
FAQ - Basic Topics

//still in progress.


  • Îmi place de cineva și nu știu ce să fac.

În dragoste nu este nimic scris; nu există un ghid sau tutoriale și din cauza asta este complicat să încerci să “supraviețuiești”; cu atâtea persoane rănite, persoane care nu vor să se implice sau cei care vor doar să profite, iubirea poate părea un spital de nebuni.

În primul rând, să iubești nu ar trebui să fie complicat, dar este mai greu atunci când atenția ta o primește persoana greșită. Când îți place de cineva trebuie să te lași purtat de val, să fii entuziast și bineînțeles să fii sincer ca cealalta persoană să primească mesajul tău clar: “ÎMI PLACE DE TINE ȘI O SĂ FAC CEVA ÎN PRIVINȚA ASTA”. Foarte multe persoane întreabă ce ar putea face: pur și simplu să fii tu însuți. Trebuie să demonstrezi cu fapte toate sentimentele tale pe care până acum doar le-ai exprimat în cuvinte sau deloc.

Când îți place de cineva trebuie să faci ce îți stă în putință, DAR CU MĂSURĂ. Știu că sună ciudat, dar trebuie să găsești un echilibru sănătos și real, așteptându-te atât la ce-i mai bun cât și la un refuz. În dragoste există ceva ce mulți uită și este iubirea de sine, să înțelegi că există anumite limite pe care nu le poți încălca. Așadar, când vezi că cealaltă persoană nu este pe aceași lungime de undă, este momentul când trebuie să te întrebi dacă este corect să continui sau să te detașezi.


  • Vreau să mă reîmpac cu fostul/fosta.

Foștii sunt foști pentru un motiv. De obicei, nu iese deloc bine (dimpotriva, e și mai rău) când te împaci cu aceeași persoană. Sunt atâția oameni pe lumea asta ce merită iubirea ta mai mult decât o merită fostul. Nu sta pe loc pentru o persoană, viața e prea scurtă ca să stai pe loc.


  • Iubita/iubitul mă controlează, mă sufocă.

În caz că nu știai, într-o relație nu există conceptul de proprietate. El/Ea nu are absolut niciun drept să îți controleze viața personală, cu cine ieși, cu cine vorbești, uneori chiar și conturile tale personale. Când el/ea ajunge la această extremă, fugi. Oricâte amintiri ai avea cu acea persoană, concentrează-te la prezent, pentru că oricât ai nega asta, el/ea nu e persoana pe care o dorești. Să ai orgoliu, o demnitate a ta, pentru că a-i permite aceste lucruri e precum ai arunca aceste două lucruri. Nimeni nu te poate salva in afară de tine.


  • Fac parte din LGBTQ+ și mi-e frică să afle lumea.

În primul rând, o întrebare pentru tine: ești la liceu, facultate? Dacă răspunsul este pozitiv, ești dependent financiar de părinții tăi? Înainte să-ți faci coming out-ul față de părinți trebuie să fii 100% sigur că nu te vor lăsa pe străzi sau că relația voastră n-o să se distrugă. Dacă ăsta nu este cazul, sunt de părere că ar trebui să aștepți să fii stabil financiar și pe picioarele tale pentru a nu ajunge într-o situație nasoală.

Pe altă parte, dacă deja ai viața construită sau/și știi că părinții tăi sunt toleranți, just go ahead. Nu este atât de complicat cum pare, iar apoi te vei simți într-adevăr tu însuți.

Acum, despre prieteni nu am prea mult de zis, pur și simplu dacă chiar îți sunt prieteni te vor accepta exact așa cum ești, fără să se schimbe comportamentul lor față de tine sau să facă “diferențe”.

Să pretinzi că ești ceva ce nu ești e cea mai mare greșeală. Nu te băga într-o relație când știi sigur că nu ești atras în niciun fel de cealaltă persoană, pentru a masca orientarea ta sexuală din cauza fricii față de părerea societății. Viața e prea scurtă pentru a o trăi în minciună și relații care nu ajung nicăieri.

Ești cine ești, iubește-te.


  • Cum pot trece peste o fostă relație?

În general, să te desprinzi de fosta relație e cel mai bun lucru pe care poțj să îl faci. Cum? Cu diverse activități care să-ți țină mintea ocupată. Să ieși cu prietenii mai mult, să încerci hobby-uri noi, poate. Lasă-ți cât mai puțin timp de gândire asupra situaiei, și lasă timpul sa-și facă treaba. Dacă doar stai să te gândești la ceea ce ai avut cu fostul/fosta, îți faci singur/ă rău și suferi… și pentru ce? Sau, mai bine zis, pentru cine? Pentru cineva care nu a știut să prețuiască ce a avut lângă el/ea? Oare se merita să îți irosești timpul așa? Stând și tot gândindu-te la ceea ce a fost… Sau e mai bine să mergi mai departe și să îți trăiești viața în continuare? Timpul chiar vindecă rănile. Lasă timpul să se ducă, preocupă-te cu alte activități, si stai liniștit. O să vină și persoana aia specială care o să te iubească exact așa cum ești. O sa vină și omul ăla care o să facă orice pentru tine. Nu e capăt de lume.

Intră aici.

Nu este corect bai, nu este corect. Nu este corect că părinții să ne ia fericirea. Sa ne rezume la mici excursii doar pentru a nu sta cu prietenii in oras. Nu este corect că părinții să ne interzică tot deoarece uneori copii pot recurge la fugă. Pot pleca de acasă deoarece își dorește cu așa mare strângere de suflet are sa plece încât va uita de tot ce înseamnă familie. Va uita că părinții îi vor pedepsi când vor ajunge acasă… Dar uneori, de întâmplă nefericitul moment în care ei nu se mai întorc acasă, rămân la prieteni și uite așa ei de îndepărtează de familie și PLEACA… Libertatea e ceva sacru, interzicând fericirea ei se racesc, se închid în ei si uita. Incepe să plângă sa regrete tot ce a făcut prin fugă dar nu poate uita acel moment de fericire care a existat. A uitat cearta, fuga, banii furați dar nu și fericirea. Au fost 2 ore in care a zâmbit a făcut lucruri noi s.a dezvoltat. Au fost 2 ore in care a uitat de ce ar zice ai lui și s.a gândit la el. Asta e fericire, asta e libertate și asta e tot ce simte un puști sau o puștoaică de 13…16 ani. Fericirea.i libertatea, fericirea se poate găsi în 3-4 prieteni care sa îți fie alaturi in astfel de momente…
3

Sterek AU - Stiles always loved Indiana Jones movies. He watched them with his dad when he was just a kid and then run around the house, pretending pieces of furniture are mountains and lakes and caves with treasures, while his mom watched him with that soft smile of hers, working extra hard on his Halloween costume in the middle of April, because she was just that amazing. And it all maybe started as child’s play, but in time it’s grown and became something bigger. Something that took over his life without him really noticing. 

No, it doesn’t mean he became obsessed with Harrison Ford and wore Indy’s hat 24/7. But he became… well, very active kind of researcher. Not a treasure hunter, because duh, he’s not stupid, even if someone could became that, they don’t tend to live very long. Or outside of jail. And it’s hardly as romantic career as movies present it. But Stiles loves just go out in the field and interact with people, or things, or whatever. So it’s probably not so surprising, when he finds out the supernatural isn’t just a movie plot and work of skilled make-up artists. 

Derek Hale is very very real. And very very agonizingly hot angry. Also there is a lot more supernatural beings than Stiles would ever thought. Banshees are real? Seriously? Suddenly it makes so much sense why Lydia always looks like she wants to scream at people. Or at Stiles. Mostly Stiles. 

Also, did Stiles mention how Derek kind of hates him? Or more like hates absolutely everyone, but Stiles thinks he’s on the top of the very long list of unwanted. Maybe it has something to do with the Triskele. Object he saw mentioned in some very interesting books and the reason, why he picked this area for his dissertation. Object Hale family guarded for centuries. Object stolen by the other not-exactly-treasure-hunter-but-totally-a-treasure-hunter. Which, beg your pardon, Stiles is not a treasure hunter or a thief, so back off!

There was a strong possibility Stiles is not going to see another sunrise. Or sunset. Or what’s going to happen in next few minutes. Lack of air in his lungs was near to alarming and there was also a mouth full of very big and very sharp teeth just two inches from his own. And there was nothing sexy in it, no matter how hot was the rest of the face in front of him. Or the body. 

“Liar!” Derek, because that his nametag says is his name, it even has a little smiley face, Stiles doesn’t think the man in front of him drew it himself, growls at him. 

And Stiles would very much like to defend himself, if he wasn’t strangled by dark, broody, and handsome he briefly met this morning in the store in the town. And if he would at least knew what he’s supposed to be lying about. So he just tries to take a breath, even if he mostly fails. 

“What are you really doing here? Why are you snooping around?” Those greenish, grayish, blueish, brownish eyes piercing through Stiles like a burning icicle. And yes he’s aware how impossible that is. Not the ice, that’s totally possible, but those eyes, man. No one should have eyes like this, it’s unfair, and why the hell he’s thinking about eyes of the man, who’s trying to murder him? Viciously. A la caveman. And who seems to not be completely human. 

“Wo-rking. Scho-ool dis-” Stiles tries to say, but he wasn’t lying, there isn’t enough air in his lungs, and those black spots probably shouldn’t be dancing in his vision.

“That’s a lie!”

“No,” Stiles manages, but that’s it. Man growls in his face again, but then the pressure is gone and Stiles takes huge gulps of air, hunched forward, hands on his knees, greedy for every bid of oxygen he can get. “Man,” he breaths out, “for a second there I was sure, you’re going to kill me." 

Aaaand those are claws. Yep. He’s probably still gonna die. 

"You’re lying. You are looking for it,” Derek accuses him and sneers. “Too late, it’s already been stolen.”

“Okay,” Stiles lets out maybe too harshly for his current position, “I don’t know what are you talking about, but I’m not a thief. My dad’s freakin’ sheriff, for fuck’s sake. Also where the fuck your eyebrows went?!" 

He’s not hysteric, okay. He’s not. He might be hyperventilating a little, but he can cope with crazy situations. He’s friends with Scott, that’s pro-training right there. 

Derek is looking kind of stunned, to be honest. Like Stiles managed to surprise him somehow. 

After a short moment, Derek speaks, "you didn’t know.” And well, there is a lots of things he could meant by it. His face changes back to more human-y shape, except the frown. The frown is probably default setting for every shape and form, Stiles guesses. He bends and picks his hat from the ground. It survived and that brings Stiles huge amount of relief. He tries to clean it from dust a little, but then he gives up and just puts it on.

There is a long silence, kind of awkward, if Stiles should be honest. Derek eyeing him suspiciously from head to toe and back. Then his eyes linger on said hat as he snorts. 

“Fuck off,” Stiles spits out boldly, because no one can scoff on his hat, okay. No one. 

“It’s ridiculous.” Derek doesn’t seem fazed by Stiles’ outrage, his eyebrows attempting some complex but foreign communication. 

“Says man with fangs and no eyebrows,” Stiles murmurs, because he has no sense of self-preservation. Seriously. Not even the smallest bit. “Also thanks for not burring them in my throat. The fangs, I mean. Not your eyebrows. Much appreciated. I’m Stiles, by the way.” He doesn’t reach his hand for a handshake, but that’s mostly because he’s not sure he would get it back. 

Derek snorts. “I take it back. That’s ridiculous.”

Vrei să ști cu adevarat de ce am plecat de lângă tine?
Am plecat  pentru că nu am mai putut continua ceva ce mă distrugea pe interior. Am plecat pentru că fiecare vorbă dureroasă spusă de tine a fost ca un ciob înfipt în inimă.Am înlăturat 100 de cioburi dar am rămas cu 100 de răni, încă aștept să se vindece.Am plecat pentru că..toate acele certuri m-au băgat în depresie și nu mai puteam indura,m-am gândit la mine măcar odată,chiar dacă erai tot ce-mi doream,îmi făceai rău,am ajuns la limita puterilor și crede-mă, am îndurat prea multe din cauza ta. Am plecat pentru că..nu mai puteam accepta ca cineva să-mi controleze viața,să ia decizii pentru mine și să încerce să mă schimbe. În tot acest timp ai căutat schimbarea în mine și asta nu pentru a-mi fi mie bine,ci pentru a-ți fi ție bine,ți se pare corect? Nu sunt proprietatea nimănui.. . Am plecat pentru că..tot trecutul mi-a răscolit prezentul. Ce înseamna asta? Mi-am amintit de tot ce mi-ai făcut cândva, ști tu..cum m-ai umilit în fața tuturor prin toate mijloacele,dar e ok.
Nu am plecat pentru că nu te mai iubesc,am plecat pentru că mă iubesc mai mult pe mine.

@lovedreaming replied to your post

|| (screams) holy shit yes that 10000% is cultural appropriation

|| i think those are just r ea ll y bad dre a ds

|| likE i feel bad for liking rapper schu because even though everyone deserved to get epicly roasted, the whole episode was him being shoved into a gangster/ghetto stereotype and thats just so eeeeeeehhhhhhh

{Why couldn’t they just…let him in the delinquent form he was when he paired off with Cho in 19? U can totally diss motherfuckers via rock music lmao protest songs exist for a reason.

Also that’s a Japanese stereotype so it…wouldn’t have been as problematic, I guess}

anonymous asked:

ce sfat le dai celor care abea au inceput cu blogul lor si vor sa castige Follower care le citesc postarile?

În primul rând, să scrie corect. :)))
Apoi…să scrie din suflet și să nu le pese atât de mult de urmăritori, vor veni ei cu timpul.

Ai plecat, am plecat. Te.ai intors, te.am iertat. Ai disparut si dupa o vreme te.ai reintors spunand ca ti.e mai bine langa mine. Insa nu mai sunt la fel ca atunci cand m.ai lasat. M.am schimbat, vrand-nevrand. Situatiile m.au schimbat. Dezamagirile si realitatea. Am realizat ca nu e corect sa tanjesc dupa tine. Am devenit indiferenta, acum nu.mi mai pasa, nu ma mai las ranita. Am redus sansele de a.ti sterge pantofii cu bunatatea mea! La un moment dat, tot singur esti. Noaptea sunt singura. Sunt singura indiferent langa cine stau. Incerc sa devin prietena cu mine insumi, pentru ca sunt singura persoana cu care imi petrec tot restul vietii. Pentru ca toti suntem singuri. Deci, nu ma mai compromit.