condey

”Despre mine am descoperit într-o seară de august tot ceea ce credeam că nu sunt. Am îmbrățișat cântul nopții și ți-am simțit buzele presându-le pe ale mele ca-ntr-un joc de copii ce ating iubirea pentru prima oară. Mi-ai prins palmele în ale tale și-am desenat galaxii pe cerul înstelat al acelei nopți. Cu degetele tremurânde am gustat mireasma trandafirilor de sânge ce au început din acele momente să-și scuture petalele, prefăcându-se în coli rozalii pe care scriem și azi o poveste în care suntem niște protagoniști jalnici, cu un condei de stele ce-și pierd din lumină. Nu suntem puternici. Suntem, de fapt, ”niște lași care nu știu decât să fugă”. Dar fugim unul de altul. Și ne regăsim de fiecare dată, în același loc blestemat de cânturile îngerilor care ne-au simțit fărădelegile, gândurile…”


https://pacatul.tumblr.com //21.08-vară