cinematografe

anonymous asked:

What do you mean we don't have haunted places and ghost stories? Serios, cred ca despre orice cladire parasita se spune ca e bantuita... Cel putin la mine in oras e o poveste despre cladirea fostei maternitati (s-a construit una noua) si se spune ca e bantuita de o fantoma a unei mame care a murit acolo, parca Maria o cheama. De asemenea mai e si un cinematograf parasit, tot bantuit

But is it A Haunting or American Horror Story season 1 haunting material? Like ma asteptam ca in castelul Iuliei Hasdeu sa simt niste chestiute, dar nimic. Cred ca daca nu era povestea cu tatal ei si spiritismul, nu ar fi zis nimeni ca e bantuit.
Si degeaba se zice ca orice casa parasita e bantuita . Cel putin la noi in oras se stie ca fantomele sunt oamenii strazii si drogatii (eventual pisicile si cainii) care se adapostesc in ele.
Unde e drama? Unde sunt investigatiile?

Suflet pierdut.

     O ora tarzie a noptii marca totul.Ea,statea ca o statuie si privea vag pe fereastra aburita de respiratia ei calda.Pierduse de mult sensul realitatii,dar era imbratisata de un gol intunecat ce o seca de orice sentiment uman.Sufletul ei era un gol intunecat ce scartaia de fiecare data cand inima cauta,in zadar,un ultim gram de speranta.Era ca o bolnava,fara vlaga si roseata in obraji,aproape lesinata.

     Cu ultimele puteri s-a ridicat din locul in care sedea si si-a tarat incet trupul obosit pe scarile vechi din lemn ce duceau in gradina din spatele casei.S-a intins pe covorul verde,prospat spalat de picurii mici de ploaie ce au cazut pe pamant ore intregi.Un zambet amar s-a napustit pe chipul ei de copil.Cerul infinit ce i se deschidea in fata ochilor era la fel de gol ca si sufletul ei.Stelele si luna il parasisera,lasand in urma un gol infinit.Vantul batea puternic,iar ploaia cadea grav pe corpul ei rece.Era ca si cum natura exprima sentimentele pe care ea nu le mai putea simtii.

     Trecusera zeci de minute decand sedea in ploaie si in vant.Corpul ei era inghetat,la fel si sufletul,dar ea nu simtea frigul,nu simtea nimic,desi isi dorea cu toata ardoarea sa simta orice sentiment omenesc.Intr-o fractiune de secunda,corpul ei a fost imbratisat de doua brate calde.Si-a deschis ochii,inchisi pana in aceea clipa,vazand in fata ei ochii strainului care ii imbratisa trupul.Erau niste ochi negrii in care ea isi vedea sufletul.A ridicat-o incet si cu pasi grabiti a urcat scarile ce duceau spre camera ei.A intins-o pe patul moale si a invelit-o ca pe un copil mic.Caldura ii invada corpul,desi nu simtea acest lucru.S-a ridicat,lipindu-se cu spatele de perna si privind spre strain,amintirile i-au invadat inima.Cel care statea ingrijorat,la picioarele sale,era sufletul ei,isi amintea de acesta,dar nu il mai putea simtii.S-a ridicat in picioare si s-a indreptat spre fereastra.Privea prin ea negura noptii,in timp ce amintirile ii circulau prin fata ochilor ca un film ce rula la un cinematograf vechi.Isi amintea totul,dar nu putea simtii nimic.Era un cliseu al vietii.Ea,trupul acela fragil de copil se afla in aceasi camera cu el,cu sufletul ei.Il vedea,il atingea,dar nu il putea simtii.Il pierduse intr-o noapte,a fost pierdut,pana in clipa in care l-a regasit,dar acesta regasire nu insemna nimic.Ea,l-a pierdut demult,chiar daca acuma il are in brate,iar el va ramane pana la sfarsitul universului un suflet pierdut.