ci fi

German Music Vocabulary by @lass-uns-studieren

Inspired by @langblog‘s list, I’ve translated it into German! @useless-switzerlandfacts this coincides with your month of Swiss music!

Tagging @malteseboy, @wonderful-language-sounds and @langsandlit!

Die Musik - Music

Die Instrumente - Instruments

Die Holzbläser - Woodwinds

Die Flöte - Flute
Der Pikkolo - Piccolo
Die Klarinette - Clarinet
Die Bassklarinette - Bass clarinet
Die Oboe - Oboe
Das Fagott - Bassoon
Das Kontrafagott - Double bassoon
Das Saxophon - Saxophone

Die Blechbläser - Brass

Die Trompete - Trumpet
Die Posaune - Trombone
Die Tuba - Tuba
Das Waldhorn - French horn

Die Streichinstrumente - Strings

Die Violine/Geige - Violin
Die Viola - Viola
Das Cello - Cello
Der Kontrabass - Double bass
Die Harfe - Harp
Die Gitarre - Guitar

Die Percussion - Percussion

Die Marimba - Marimba
Das Xylophon - Xylophone
Das Vibraphon - Vibraphone
Die Kastagnette - Castanets
Das Klavier - Piano
Die Keyboard - Keyboard
Die Becken - Cymbals
Das Schlagzeug - Drum kit
Das Tamburin - Tamborine
Das Dreieck oder Die Triangel (Austrian German) - Triangle
Der Gong - Gong

Music notation

Das Lied - Song
Der Violinschlüssel - Treble clef
Der Bassschlüssel - Bass clef
Die Note - Note
Note: for sharp/flat, the words are not used. These notes are denoted: Sharp: Cis, Dis, Eis, Fis, Gis, Ais, His (to mean F sharp, D sharp, C sharp and so on) Flat: Ces, Des, Es, Fes, Ges, As, B   
Dur: Major
Moll: Minor
Die Pause - Rest
Der Schlag - Beat
Die Melodie - Melody

Music styles

Die Popmusik - Pop
Die Rap-musik - Rap
Die Jazzmusik - Jazz
Der Reggae - Reggae
Der Blues - Blues
Der Punkrock - Punk
Die Volksmusik - Folk
Das Heavy Metal - Heavy metal
Die Countrymusik - Country
Die Klassik - Classical

Într-o zi, o să te uiţi în urmă şi o să regreţi. Dar atât de mult, că nu i-ai spus ce zâmbet frumos avea şi poate asta era tot ce aştepta. Şi poate s-ar fi întâmplat altfel.

Într-o zi, o să te uiţi în urmă şi o să te întrebi de ce nu ai avut curajul să-i spui nici măcar ‘Bună!’ şi poate asta era tot ce trebuia ca să îi schimbi viaţa. Şi poate că s-ar fi întâmplat diferit.

Într-o zi, o să te uiţi în urmă şi o să te macine gândul că ai fi putut alege iubirea, în pofida faptului că nu era moral şi poate că asta era tot ce aveai nevoie ca să dobândeşti fericirea. Şi poate că azi nu ai fi fost doar un om cu o familie şi un loc de muncă, ci ai fi fost un om împlinit.

Într-o zi, o să te uiţi în urmă şi o să plângi că nu ai putut sau nu ai avut curajul să-ţi asculţi şi să-i asculţi inima, poate că asta era tot ce trebuia şi restul ar fi venit de la sine. Şi poate că azi eraţi împreună. Poate că azi aţi fi fost fericiţi.

Într-o zi, o să te uiţi în urmă şi o să zâmbeşti cu toată tristeţea şi amărăciunea în faţa omenilor de lângă tine şi o să îţi dai seama că nu asta e ceea ce ţi-ai dorit. De ce nu ai luptat pentru ceea ce iubeai? Şi de ce mai iubeşti şi astăzi ceea ce iubeai acum mult timp? 

Crezi că ai greşit?

Ai greşit. 

Cum ar fi fost azi dacă ai fi avut puţin curaj?

În ce zâmbet te-ai fi pierdut? Ale cărei inimi îi ascultai bătăile? Şi ce mâini ai fi strâns acum în mâinile tale?

Pe cine ai fi iubit azi, dacă ieri ai fi demonstrat ceea ce simţeai?

Cum ai putut să renunţi, când puteai face orice ca să fii fericit?


26 ian 2017

cand-pretindeai

anonymous asked:

"Educatie sexuala" hahaha. Te plangi ca n-ai tocmai pe internet? Gasiti tot ce doriti pe Google, dragi copii inocenti si needucati sexual! Vai!

Presupun ca nu te referi neaparat la noi, avand in vedere ca am specificat ca noi am avut un fel de educatie sexuala la scoala, doar studiul anatomiei la orele de biologie fiind cel care a lasat de dorit. 

Presupun ca in lumea aia perfecta si atotstiutoare in care traiesti tu, nu ai cautat niciodata ceva pe Google si ti-a dat pagini intregi cu chestii complet aiurea. De exemplu, eu am cautat pe Goagăl simptomul ”ma doare fix in cot de ironiile ieftine ale unora” si mi-a dat ca rezultat ”cancer luat prin contactul cu mesaje pline de aroganta si vai-isme”.

Pudoarea tine de afectivitate, iar copiii inocenti si needucati sexual pot avea tendinta de a asocia orice tine de organele sexuale si aparatul reproducator cu rusinea. Ei nu vor cauta efectiv ”care sunt componentele care sunt consecintele etc”, ci vor fi expusi la Gigel care si-a incarcat cartela si are GB destui pentru niste filme cu adulti in pauza dintre educatie tehnologica si sport. Se vor rusina, vor chicoti si vor deveni curiosi, dar nu vor avea competenta necesara pentru a cauta esentialul.

Adica - poti in clasa a 8a sa te culci cu jumatate din cartier si sa nu ai nici cea mai mica problema, dar tu sa nu ai habar catusi de putin despre boli, infectii sau pur si simplu cum functioneaza corpul tau mai departe de actul sexual. Si am avut discutii de genul cu persoane de 23 de ani, care duc lipsa de educatie si considera ca totul e ok, conteaza doar sa nu ramai gravida and shit.

Vrei să ști cu adevarat de ce am plecat de lângă tine?
Am plecat  pentru că nu am mai putut continua ceva ce mă distrugea pe interior. Am plecat pentru că fiecare vorbă dureroasă spusă de tine a fost ca un ciob înfipt în inimă.Am înlăturat 100 de cioburi dar am rămas cu 100 de răni, încă aștept să se vindece.Am plecat pentru că..toate acele certuri m-au băgat în depresie și nu mai puteam indura,m-am gândit la mine măcar odată,chiar dacă erai tot ce-mi doream,îmi făceai rău,am ajuns la limita puterilor și crede-mă, am îndurat prea multe din cauza ta. Am plecat pentru că..nu mai puteam accepta ca cineva să-mi controleze viața,să ia decizii pentru mine și să încerce să mă schimbe. În tot acest timp ai căutat schimbarea în mine și asta nu pentru a-mi fi mie bine,ci pentru a-ți fi ție bine,ți se pare corect? Nu sunt proprietatea nimănui.. . Am plecat pentru că..tot trecutul mi-a răscolit prezentul. Ce înseamna asta? Mi-am amintit de tot ce mi-ai făcut cândva, ști tu..cum m-ai umilit în fața tuturor prin toate mijloacele,dar e ok.
Nu am plecat pentru că nu te mai iubesc,am plecat pentru că mă iubesc mai mult pe mine.

Moebius es una película argentina de ciencia ficción de 1996 dirigida por Gustavo Mosquera R. y protagonizada por Guillermo Angelelli, Roberto Carnaghi y Annabella Levy. Está basada en el cuento A Subway Named Mobius de Armin Joseph Deutsch. - Wikipedia.

LawLu Story Idea 24 (LawLu Week Day 1)

Sci-fi Sleeping Beauty AU. In order to save Law from the White Lead disease, caused by exposure to white lead back in his hometown of Flevance, and which does not currently have a cure, Rocinante, a government agent, makes a deal with the world government. This deal involves freezing Law’s body until a cure is found. A cure is eventually found (created?), but the government is hesitant to administer it to him because it will give him superhuman powers, which could be used against them. After many suggestions are tossed around, they decide to give Law the cure but keep him unconscious until a requirement has been fulfilled; he will not awaken until he is kissed by his true love. The scientists in charge start giving Law nutrients which allow his body to slowly grow and recover from the disease.

Meanwhile the government plans an event where agents of the government are given the opportunity to try their luck to see if they are his soulmate. Invitations are also given to the public, though they are not told what the event is for, just that a prince-like man will be there, and also free food. (Never underestimate the appeal of free food) Luffy and his Strawhat gang decide to sneak in, for food and treasure, but Luffy is curious about what people are crowding around and decides to take a look. When he sees a girl kiss Law his heart clenches for some reason and he decides to kiss the man before anymore people can. To Luffy’s surprise Law wakes up.

I hope this was a good start to the week, I’ve been saving this idea, and many more, for this event. I will be releasing a story idea for every day of the event! I know it’s not as fulfilling as a fanfic or picure, but I hope you enjoy them! ^w^/

Câţi dintre noi nu s-au aflat într-o relaţie de acest tip? “Nici cu tine, nici fără tine”. Cu alte cuvinte, nu ştiu sigur dacă te vreau lângă mine, dar ştiu că nu vreau nici să pleci, aşa că mai bine rămâi te rog în stand-by până mă hotărăsc eu. Până când găsesc pe cineva mai bun, de fapt.
Povestea e una comună: v-aţi văzut, v-aţi plăcut, aţi cinat împreună de câteva ori, chiar ai prins dimineţi la el acasă, aveţi flirturile voastre ocazionale pe chatul de facebook sau whatsapp şi glumele cu subînţeles care vă fac pe amândoi să zâmbiţi, dar cumva parcă lucrurile acestea nu îţi mai sunt de ajuns. Îţi doreşti mai mult. Ţi-ai dori să ai pe cineva care să îţi fie alături atunci când ai nevoie şi nu doar când îşi aminteşte de tine, pe cineva căruia să îi poţi împărtăşi problemele tale şi nu doar momentele de bucurie. Ce faci când da bir cu fugiţii în momentele în care ai nevoie de sprijinul lui, când nu îţi oferă tot ceea ce îţi doreşti din punct de vedere emoţional? Cum să nu mai simţi gustul amar al tăcerii sale când încerci să aduci vorba de viitor, când vrei să vorbeşti despre sentimente? Cum faci să spargi zidul pe care l-a construit între voi, de unde să găseşti putere să lupţi pentru amândoi, când vezi că incursiunile tale în universul său interior se lovesc de o indiferenţă care doare?

Cred că soluţia a fost la îndemână încă de la început: ar trebui să fugim unde vedem cu ochii şi cât ne ţin picioarele atunci când ne trezim prinşi într-o asemenea situaţie. Cred că merităm cu toţii, bărbaţi sau femei, să fim regizorii propriei noastre vieţi şi nu doar actori pe scena ei şi totodată suntem înzestraţi fiecare dintre noi cu puterea de a ne scrie propria poveste. Iar atunci când ne complăcem într-o situaţie în care aşteptăm ca celălalt să ia o hotărâre în numele nostru, atunci când aşteptam de fapt să hotărască dacă suntem sau nu destul de buni pentru a face parte din viaţa sa, renunţăm la dreptul de a fi conducători asupra destinului nostru. Uităm că suntem propriii noştri stăpâni, aşa că îi înmânam de bunăvoie pixul şi hârtia pentru a ne scrie chiar el finalul. Şi de cele mai multe ori acesta nu va fi cel pe care ni-l dorim sau întârzie să apară.

Teama de singurătate, slăbiciune, neputinţă, respect scăzut de sine sau poate dorinţa de a simţi că trăim alături de un om care azi ne spune „da”, iar mâine „nu” – care sunt motivele care ne fac să ne implicăm în relaţii bolanavicioase? Am ajuns la concluzia că cei care îşi fac un obicei din a se implica în astfel de relaţii disfuncţionale au tendinţa de a alege fix lucrurile care le fac cel mai mare rău şi oamenii care se dovedesc a fi cei mai nocivi pentru mintea şi sufletul lor. Cred că nici dacă şi-ar izbi fruntea de un semn care striga tare: „Atenţie! Pericol dureri de inimă!” sau „Fereşte-te, TOXIC!” scris mare, cu roşu, tot nu ar ocoli primejdia care li se arată în cale, pentru că suferă de ceea ce numesc eu „ sindronul salvatorului”: cred trebuie să îndure, să sufere, să lupte pentru a-l salva pe celălalt şi a primi drept răsplată iubirea.

Iubirea, care capătă în mintea lor o imagine distorsionată. Oamenii prinşi în astfel de relaţii toxice, bolnăvicioase, uita că lucruri ca dragostea, atenţia, grijă, valorează ceva numai atunci când ni se oferă. Ele nu trebuie câştigate, nu este nevoie să pornim războaie pentru ele, căci atunci când lupţi pentru a le dobândi, sfărâmi de unul singur însăşi esenţa lor, aceea de a fi oferite dezinteresat de către un suflet altuia. Ei uita, de fapt, că suntem valoroşi fiecare în parte, că existenţa noastră înseamnă ceva şi nu avem nevoie de cineva alături care să ne confere un plus de valoare. Uită că merită dragoste şi afecţiune şi nu ştie să se aprecieze pe sine altfel decât pe scara atenţiei pe care o primesc din partea altora.

Dacă te afli şi tu într-o astfel de situaţie, afla că problema este la tine. Poate că nu îţi va plăcea să auzi asta, dar nu poţi da vina pe nimeni pentru lucrurile care nu merg bine în viaţa ta, când tu eşti dumnezeul propriei tale existente. De ce cele mai multe ori problema nu se afla la cel nehotărât, la cel care te caută doar atunci când are nevoie de tine şi uită de tine până la următorul moment în care va avea nevoie ca cineva să îi alimenteze ego-ul, ci poată fi găsită chiar la acela care aşteaptă; cum ar zice înţelepciunea populară, prost nu e acela care cere, ci acela care dă. Cauza cercului vicios în care te învârti nu sunt oamenii din jurul tău, ci tu pentru că îi atragi şi îi tolerezi acolo.

Data viitoare când vei aştepta să te sune, gândeşte-te bine dacă aşa vrei să îţi trăieşti viaţa: într-o continuă aşteptare. Gândeşte-te bine dacă atât valorezi: cât un jucător ţinut pe banca de rezerve şi uitat acolo până când e nevoie de el. Adu-ţi aminte că valorezi în ochii altora cât valorezi în proprii tăi ochi, iar dacă tu nu ai încredere în tine că poţi fi „omul meciului, atunci el/ea te va uita în clipa în care va găsi pe cineva nu atât de disponibil pe cât eşti tu.

Încetează să îţi mai autosabotezi propria viaţă!

Încetează să-ţi iroseşti timpul cu pseudoiubiri sortite eşecului.

Încetează să îi mai înzestrezi pe oameni în mintea ta cu calităţi pe care nu le au.

Încetează să îi mai aştepţi pe alţii ca să îţi schimbe viaţa, fă-o chiar tu!

Încetează să le mai ceri altora să te facă fericit, fă-o chiar tu!

Încetează să le mai găseşti scuze atunci când te rănesc! Recunoaşte-ţi ţie însuţi ca nu le cauţi lor explicaţii, ci ţie. Îţi doreşti cu disperare să ai la îndemână pretexte prin care să-ţi justifici incapacitatea de a ieşi dintr-o situaţie care te face să suferi, prin care să îngropi vinovăţia de a avea atât de puţină încredere în tine.

Încetează să te mai minţi singur! Oamenii care vor să îţi fie alături vor fi acolo şi fără să le ceri asta. Cei care te iubesc îţi vor oferi iubire fără ca tu să lupţi pentru ea, iar cei cărora le pasă te vor face să simţi asta. Dacă nu îţi oferă nimic, înseamnă că nu au nimic pentru tine. Fără explicaţii suplimentare!

Încetează să fii las, accepta realitatea! Şi ia astăzi o decizie gândindu-te la viitorul tău.