chiar

Mă doare sufletul. Pe zi ce trece mă simt mai rău. Simt că nu mai pot respira. Simt o durere imensă în suflet. De parcă cineva mi-l strivește cu mâinile. Nu-mi pot stăpâni lacrimile. Nu mai pot rezista durerii. Și nici nu mai știu ce să fac. Nu e nimeni aici să mă îmbrățișeze. Chiar de am familie și câțiva amici, eu tot nu mă simt protejată, iubită. Tot ce e în inima mea, e doar durere. Nu mai văd nimic frumos. Nu mai deosebesc binele de rău, iubirea de ură sau fericirea de tristețe. Mă doare, și foarte tare. :(

Îţi îmbeţi amarul înghiţindu-ţi întreaga existenţă. E un amar ce poartă-un nume ce-l tot ştergi şi de pe buze, şi din gând, ba chiar uneori şi din suflet când începe să plângă şi nu mai ai loc de lacrimi. Îţi aduci slăbiciunea într-o stare de ebrietate devenind şi mai slabă, crezând de fapt că de dimineaţă alcoolul dispare odată cu tot ce a fost menit să alunge, însă din contră, el te-mbată şi-ţi trânteşte în nas amarul ăla. E beat, aşa e, dar e încă acolo!
Amarul nu se duce nici azi, nici mâine.. şi nici amintirea nu-şi ia tălpăşiţa. Amarul se dispersează doar cu timpul până când te trezeşti într-o zi fiind cât se poate de lucidă şi realizând că sentimentele care erau acum ceva timp astăzi s-au dus, numele nu-ţi mai stârneşte nici simpatie, nici ură, pentru că altfel ar ucide, iar timpu-i e partener de pahar, într-un final ajungând să te acapareze, finalul sunând astfel: beţia amarului devine o umbră a persoanei ce ai fost cândva….

anonymous asked:

Bună. Timp de 3 ani am fost indragostita de cel mai bun prieten al meu si acum suntem impreuna. Am asteptat 3 ani, uneori chiar fara speranta, dar acum sunt asa fericita. E un om minunat. Btw, voi sunteti si mai minunati. Faceti o treaba grozava, oameni frumosi!

Ne bucuram ca esti fericita, sa va tina cat mai mult! Also, iti multumim pentru cuvintele frumoase! : )