capra if i was

anonymous asked:

If you ever feel up to it, maybe a small Capra Demon centric story? I would be greatful if you would. I hope you have a wonderful day. 😊

I know Capra demons are from Darksouls and I’m trying to stick by my ‘no fanfic’ story. But hooooooo my god. They have everything I love in a good monster. So it’s hard to keep to my rules when I look at em.

Gary Cooper in a publicity photo for Meet John Doe  (Frank Capra, 1941)

“My whole career has been one of extreme good fortune. I think I’m an average actor … In acting you can do something and maybe … some people think it’s fine, but you know inside of you that it can be done better … You don’t feel that you really attained a goal in the acting business; you always feel that you’re still learning.”


Not-lead characters that I adore beyond reason: An Advent Calendar

Day 1: Dr Einstein (Peter Lorre) - Arsenic and Old Lace [1944]

Here’s the thing: I could probably do this whole advent calendar just with Peter Lorre. But I’m going to restrain myself, for once, and of all Peter’s supporting roles this is my absolute fave (Joel Cairo, to me, will always be an equal-lead role).

So, an alcoholic, fraudulent doctor, a psychopath’s sidekick, a pathetic spineless fellow who is alternatively squeamish and amused: how could he be adorable? This is just part of the genius of Peter Lorre. The streak of pathos that runs through all his best performances makes Einstein likeable - he may be a weasel but he’s somehow an honorable weasel. He does, after all, try to warn Mortimer, and he draws the line at harming Teddy. (Who wouldn’t? Teddy is my other fave not-lead).

Peter Lorre is a fabulous physical actor - not in a falling-over-the-furniture way, but in an aware-of-his-own-body way: we all know the mobility of his face, the roll of his eyes, but he uses every inch of himself to portray his character, something Capra loved about his work in this film. His puckish quality comes through strongly here, in comedic counterpoint to the glowering, looming Jonathan. And because this is a black comedy, well it’s alright to find him adorable, just as the aunts and Teddy are adorable. And it’s alright to cheer when he slips out of the door. But here’s the other thing: if it wasn’t Peter Lorre doing it, Einstein wouldn’t be half as marvellous. 

I am playing Dark Souls 1 now and oh my, how I am into it.
And I almost completed the main part of this mutha flippin’ Blighttown.
With Asylum Demon, Taurus Demon, Bell Gargoyles, Capra Demon and Gaping Dragon (I hope I do not forget anyone) being very ded. Gargoyles and Dragon also having their tails cut as a Red Wyvern. 
Found two bonfires, looted the solid part, now need to get Maneater Mildred to invade me, kill her and slay Quelaag.
Phew. I thought it would be harder. 
Or maybe I was just rightly chill for this place.

Langblr Accent Tag - Romanian

Bună tuturor! Mă numesc Ricardo, am douăzeci și trei de ani și sunt din Brazilia. Limba mea nativă este, desigur, limba portugheză braziliană.

Am început să învăț limba română din curiozitate, din noiembrie 2013. Era singura limba latină pe care nu o înțelegeam bine. Eram și curios să înțeleg ce cânta O-Zone (“Dragostea din tei” și “Despre tine”). Căutând videoclipuri educative de română, am descoperit-o pe Nico, o româncă din Constanța (canalul ei se numește “Learn Romanian with Nico”). Datorită ei am făcut primul pas spre învățarea limbii române. Al treilea motiv… pur și simplu îmi plac limbile latine și doar româna îmi lipsea, din cele mai vorbite.

Hmm, contează Google Earth? Hahaha. Nu, din păcate n-am fost niciodată în România. Dar e o dorință de-a mea să vizitez țara asta minunată, care e atât de asemănătoare cu Brazilia.

Un prieten de-al meu din București îmi spune că vorbesc ca un nativ, dar personal nu-l cred, haha. Vorbitori de română, vă rog să mă evaluați!

Cuvântul meu preferat în română e… “română”! Da, nu sunt chiar original, dar e adevărul.

N-am un singur cuvânt, ci multe cuvinte care sunt grele de pronunțat. De exemplu “învățământ”, “îmbunătățește”, “îndrăzneală”, “înfricoșător”, “îmbrățișează”, “înspăimântător”… Oh, mi-am dat seama că toate încep cu “în”, haha.

Acum, două tongue twisters/exerciții de dicție:

“Capra crapă piatra. Piatra crapă-n patru. Crăpa-i-ar capul caprei cum a crăpat piatra-n patru.”

“Un vultur stă pe pisc cu un pix în plisc”. Mulțumesc foarte mult! =)

@languageoclock mersi pentru sugestie! =)


Lo sport preferito dai siciliani è arrostire. Per partecipare ad una partita bisogno essere minimo dieci persone di cui la maggior parte ha il compito di mangiare , parlando, discutendo, cantando, mentre tre figure hanno il compito di portare avanti il gioco di squadra. La prima figura è il “Fuochista” che ha il compito di accendere la bracia e di arrostire sulla griglia la carne e tutto quello che potrebbe essere gradito dal resto della squadra (pane, peperoni, melanzane, pesce, carne etc). Il Fuochista si riconosce non solo dal forchettone ma anche da un bicchiere sempre pieno di birra o vino per combattere il caldo e da un pezzo di pane con cui con regolarità assaggia quanto cuoce. C’è poi “U Spunsaturi” aiutante del Fuochista che ha il compito di preparare la carne, scegliere i pezzi più consoni , ritirare la carne già cotta, “spunsuriarla” con un rametto di Rieno bagnato in una miscela di olio ed acqua per ammorbidire le braciole, il pesce e quanto deve essere ammorbidito. U spunsiaturi porta la carne a tavola, la distribuisce, sente i commenti, le richieste, vede se è necessario rallentare nel  cuocere la carne restante o se invece bisogna riempire “a radigghia” con tutta la carne possibile per soddisfare le richieste. L’ultima importante figura è “Il Rais della tavola”, quello che dà il segnale d’inizio portando le olive ed il formaggio fresco per iniziare, vede se c’è la cipolla rossa a bagno in acqua e aceto se si mangia la carne di capra, taglia il pane, distribuisce il vino, si occupa dell’acqua per i bambini è dà il segnale di fine gara quando dalla carne si passa al gelato (gelato alle mandorle, al caffè, al Bacio, al Gianduia etc) oppure la frutta (rigorosamente anguria rossa) o torte (Bianco e Nero, Torte varie). Subito dopo il Rais incomincia a far arrivare limoncello, “wisky” , amari vari ed enormi caffettiere di caffè. Il suo compito non è finito, deve dare tempo ai commensali di digerire velocemente, di smaltire alcool e grassi, una melina di un paio d’ore per poi lanciare l’idea “Rustemu?” e tutto via da capo a ricominciare. Il Fuochista fa brillare nuovamente la brace, u Spunsaturi distribuisce le costate, le salsicce, e in quel momento ai più duri e puri della carne arrostita viene subito voglia di ricominciare. La vittoria viene decretata a memoria, confrontando la mangiata quando finirà con quelle epiche del 1 Maggio del 1997, o della pasquetta del 2005, o del 25 Aprile del 2012. Se i commensali confermeranno che si è mangiato di più, meglio e più a lungo delle mangiate più epiche del passato, allora la vittoria è assicurata. Io personalmente faccio U Spunsiaturi nella squadra “Le vecchie Glorie” con Santu che fa il fuochista e mio cugino Ciccio come Rais. Quest’estate ci siamo allenati a lungo e con molto impegno: la prossima pasquetta vinceremo di sicuro.


Happy Birthday Peter Lorre [László Löwenstein]: 26th June 1904 - 23rd March 1964

Lorre - perhaps it is a misfortune - can do almost anything. He is a genius who sometimes gets the finest effects independently of his director, but he is also a throroughly reliable repertory actor…I have a horrible fear that film directors will find it easier to follow in Hitchcock’s footsteps and provide Lorre with humorous character parts than discover stories to suit his powerful genius, his overpowering sense of spiritual corruption. He is an actor of great profundity in a superficial art. - Graham Greene writing in 1936

He was a delight to work with and a joy to have as a friend, as he possessed a rare talent for gaiety. There was not a pompous or even solemn bone in his body. - John Huston

Peter was a very cultured man, a very sensitive person, a very loveable man, and with a great sense of humour. - Robert Mamoulian.

He was a remarkable innovator…a man who built his part with little tricks that were almost indiscernible, with his eyes, his face, with his body, and with a little look at the right time, a little shrug of the shoulder. Each of these built a character and built up a love in the director for that person who’s thinking of things that he should be thinking of. - Frank Capra

I am less complicated than anyone I know. My interest and instincts, I am afraid, are strictly normal, but I have always had, even as a child, a fantastical absorption into getting into people’s character - in trying to unmask them and their motives. This, I suppose is what has interested me so much in playing pathological roles, but has not, I want to say emphatically, circumscribed my ambitions, for I want to play all kinds of parts. I don’t care whether it is tragedy or comedy if it is authentic portrayal of life. - Peter Lorre