buzele lui

Atunci când voi avea copii , fiica mea mă va întreba :
- mami, Cine a fost prima ta iubire?
Nu aș vrea să îi arăt poze , aș vrea să te strâng în brațe și să i spun ca tu , că tatăl ei , îmi este prima și unica iubire . dar știm amândoi că nu o să se întâmple așa .. Îmi voi lua albumul cu amintiri si am să i te arăt . apoi ea va spune :
- il iubeai mult , nu ?
Fără să ezist îi răspund :
- mai mult decât am să iubesc pe cineva vreodata , mai mult decat pe mine .el mi a fost cea mai frumoasa rană . si mereu o sa ramana aici . mereu am sa l iubesc . - atunci de ce ai renuntat la ce iubeai ? , mi au dat lacrimile , un copil are atâta dreptate .. Dar nu stiam cum sa i zic .. - stii scumpo ? In viata o sa ai mereu cate o dezamagire profunda, eterna . el a ramas in tot acest timp dezamagirea mea . nu eu am renuntat la ce iubeam . ce iubeam a renuntat la mine. - de ce mami ? Nu inteleg ? Cum sa poti iubi un om atat de mult ? - de ce ? Scumpo .. Sunt 100 de motive pentru care as putea spune ca l iubesc .. Inca tin minte ochii lui .. Verzi spre caprui.. Atat de sinceri..de calzi .. Imi inspirau atata increde . nu m as fi oprit niciodata din a i privi . zambetul lui larg , buzele sale care aproape imi sopteai sa l sarut imi alungau gandurile rele . apoi mai era si parul lui. Parul lui cret , atatea bucle , chiar daca avea parul ciufulit mereu , acel par ciufulit imi placea , as da orice sa l ating acum .. Dar nu se mai poate .. Apoi mai era si inaltimea lui prominenta ce facea orice imbratisare atat de dulce . si mai presus de toate sufletul lui predomina . avea un suflet atat de bun , de cald , de iubitor . asta a fost lucrul ce m a facut sa l iubesc cel mai tare.. Caracterul lui puternic , caracterul lui bland ..ce imi facea complimente tot timpul , ma facea sa ma simt frumoasa , ma facea sa ma simt femeie . si stii ce e amuzanta , scumpo ? Ca el nu a vrut niciodata sa ma raneasca … Nu mi a dat niciodata o sansa.. O speranta , dar tot ce ti am enumerat pana acum au fost destule sa ma indragostesc. Au fost destule sa pot sa ti vorbesc si azi despre el. Si da. Poate daca el nu ar fi existat , nici tu nu ai fi existat . el m a facut sa pun mai presus fericirea celorlalti inaintea mea . asa m am casatorit cu tatal tau . si iubito , nu vreau sa se inteeleaga gresit , tatal tau este un barbat minunat , un tata protector si il iubesc si pe el. Dar marea mea iubire va ramane el din trecut . el a fost visul meu ; ii spun sincer . ai grija scumpo.. Te iubesc !


-D

Ce fel de  femeie caut?

Am tot umblat, m-am dezbrăcat în fața multor femei, m-am prefăcut că sunt amuzat când eram obsedat doar de sânii ei, am fluierat după destule tipe mai mult sau mai puțin pe placul meu, riscând să par chiar mitocan, am dăruit flori, am oferit momente de tristețe, am înțeles ce-mi place la o femeie, am înțeles care sunt femeile de care trebuie să mă ascund, am învățat să deschid sutiene în câteva secunde, am sunat femeile care nu mă băgau în seamă, am evitat femeile îndrăgostite de mine la momentul greșit, am plâns și am dat motive pentru a plânge.

Acum am nevoie de o femeie, soție, prietenă și amantă. Da, nu le mai caut separat! Le vreau toate împreună!

Vrei să știi ce caut la ea? Vreau să cred că există femei unice, cu chef de viață. Vreau să cred că există femei care știu a se purta în public: nu-mi doresc o țață, îmi doresc o adevărată doamnă. Nu-mi doresc o sfântă, îmi doresc o femeie care-și iubește corpul și știe că poate scoate din minți un bărbat atunci când poartă acel sutien, acea rochie, acea cămașă! O femeie care știe ce vrea! Doamne, femeile din ziua de astăzi nu se mai iubesc pentru că noi, bărbații, nu le spunem prea des cât sunt de frumoase și unice! Caut și ofer! N-am crezut niciodată că relația înseamnă obligație! Într-o relație fiecare dăruiește pentru a fi fericit și împlinit!

Nu mă rup în figuri prin mașini scumpe, nu ascult muzică la maxim dar nici nu-i judec pe ceilalți. Nu sunt mofturos, îmi place să trăiesc și vreau să mă bucur de fiecare moment. Nu sunt visul erotic al femeilor, am încetat să mai săr din pat în pat, am încetat să mai găsesc în sex un mod de a mă descărca. Vreau pasiune, vreau să-mi respect partenera și să încercăm lucruri noi, să călătorim, să facem ce ne taie capul.

Sexul? Nu există sex slab, nu există sex puternic: există sex fabulos, în doi. Nu vă mai ascundeți, sexul nu mai este un taboo! Hai să vă explic diferența între o femeie adevărată și o copie; să vă explic ce mă excită ca bărbat și ceea ce mă face să o consider ca o simplă aventură.

O femeie adevărată știe cum să atragă un bărbat, cum să-i dea peste cap simțurile. Ea reușește să-l facă să o dorească dintr-o privire. Buzele ei sunt orgasmul lui. Fără să-l atingă, ea trezește în el orice. Ea ar putea face din el tot ce-și dorește! Doamnelor, ce vreți mai mult? Nu trebuie să te dezbraci, nu trebuie să ai o bluză decoltată pentru a atrage privirile unui bărbat: ce mă atrage cel mai mult? Ceea ce nu pot vedea dar mă intrigă, ceea ce nu am atins dar aș vrea să o fac. Ceea ce văd imediat, ceea ce mi se oferă fără puțin sacrificiu și mister, mă plictisește.

Când sunt întrebat despre sex, eu răspund că nu-mi place să vorbesc despre ceea ce mă pasionează. Sunt gelos pe tot ceea ce-mi oferă satisfacție.

Când îi vreau doar trupul, nici nu o ascult. Când o vreau în viața mea, ascult fiecare cuvânt, doar așa o pot savura. Îmi place să privesc atunci când îmi povestește cum și-a petrecut ziua, îmi place să-i urmăresc buzele și să mi le imaginez pe pielea mea, îmi place să-i adulmec parfumul. O privesc și nu mă gândesc la ce i-aș face: femeia pe care mi-o doresc lângă mine dimineața nu are nimic în comun cu femeia pe care mi-o doresc doar pentru câteva ore. Pe prima trebuie să o fac să rămână; pentru ea trebuie să lupt zilnic. Femeile adevărate, cele pentru întreaga viață, trebuiesc cucerite în fiecare zi, în pat, în sufragerie, pe canapea, în bucătărie. Oriunde.

Îmi doresc o femeie care știe ce vrea și când vrea, o femeie care nu-mi dă prea multe explicații dar îmi împune să-i țin pasul. Să mă scoată din minți. Asta îmi doresc.Ce îi ofer? Dragoste. Sunt dispus să renunț la sex pentru că vreau să fac dragoste.”

- de ce nu ne întâlnim noi mai des, dragule? îmi spuse în timp ce sorbea zâmbind din băutura-i fierbinte.
majoritatea întâlnirilor noastre constau în cafea și discuții despre cum să-ți reclădești viața după ce ți-ai sfărâmat-o în bucăți.
- singura scânteie pe care am văzut-o în ultimele zile a fost de la bricheta cu care-mi aprindeam țigara. sunt așa cum m-ai lăsat ultima dată când ne-am găsit, îi spun. vorbește-mi despre a ta.
vorbea despre viața ei de parcă era un cadou.. pe care voia să-l returneze către creator. știa că cel mai bun medicament care vindeca rănile era sticla de whisky.
- am sărutat oameni. să nu-mi spui și tu că-s nebună.
- surprinzător, de ce tocmai?
- ca să-mi șterg urma buzelor lui pe buzele mele. să-mi curăț mintea de imaginea lui când mă săruta.
- și ai reușit? o întreb, curios de rezultat.
- încă nu, dar sunt aproape.
—  http://cuvantul.tumblr.com // conversații prietenești despre cum să înveți să alergi de unul singur.
Îngerul Nopții

de Andrei Cercel

Gonit din ceruri, dar curtat de iad
Umbla târât de noapte, pe străzi, un înger fad.
Ferit de ochi divini și des cercat de patimi,
Îndrăgostit de oameni, îi mântuia prin lacrimi.

La ceas târziu, străpuns de gânduri necinstite
Prin plasmele de fum de dedesupt venite,
Din forme reci-fierbinți, din gheața însmolită,
Din umbrele eterne și din eterna criptă.

Să scape de durere, să cadă în păcat
Spre fericirea lor, să fie strâmtorat
Să-și dea palida aură pe două falnici coarne
Și-i dă sângele în clocot, plăcerea pentru „carne”.

Durerea excitată din trup, harul îi arse
Și ochii îi sclipiră dorința ce îl roase.
Știa exact ce face și nu știa deloc,
Şi singura speranţă ardea mocnită-n foc.

Ajunse la un „cuib” de demoni locuit,
Unde un vis purtat de nimfe ce și-a închipuit,
Devine realitate, doar prin lucrarea lor
Și tot regretu-l poartă cu ei până ce mor.

Luminile difuze de-un ambient romantic,
Parfumul de femeie cu aerul levandic,
Privirile amuțiră de-un eros zdrobitor
Și el și-alese fata, plătindu-le cât vor.

Din gelozie surdă porni o mică ceartă
De parc-acel bărbat ținea veșnica soartă
A fiecărei fapte și „refolosibil” trup.
Doar ea a fost aleasă din păcătosul grup.

O fată cu păr roșu, cu ochi abaștri, mari
Prin pânza transparentă, avea sfârcurile tari…
Uitase cum o cheamă și mințile-și pierduse
În libidoul straniu ce repede crescuse.

Cu pașii goi călca pe propriul lui trecut,
Lăsa în urmă pene din aripi , ar fi vrut
Să înceteze chinul, dar e prea slab acum
Din patimi să se-oprească, cu harul făcut scrum.

O-ntinse-n ritmul lent de oarbă reverie
Pe patul de păcate şi de dezamăgire:
“Am să te leg de mâini, să nu mă-brăţişezi,
Sau să încerci să fugi de tot ce ai să vezi”.

Demonizatul înger cu ochi nocturni şi mari
Ce-aveau contur de sânge te fac să nu mai pari
Fiinţă vie. Un tremur de plăcere, de spaimă o frământă
Când peste ea i-o umbră şi-un recviem îi cântă.

Când buzele de gheaţă atinse-i gura udă
Iar o durere oarbă plesni în carne crudă
Şi vie, tremurândă, uşor desfigurată
Un sunet mut oftase sărutul ei de fată.

Îi curse urme negre sub ochi, de lacrimi goale
Când buzele-i se sparse și-i curse ceva moale,
Substanțele ce corpul acum i le respinge
Cu ochii lui de demon, de înger, ce o plânge.

Doar un suspin mai scoase și cu o gheară-i rupse
Pânza purpurie ce pân-atunci ascunse
Un corp sublim de fată, dar prea plin de păcat.
Știa că propriul suflet pe veci va fi damnat.

Între a lui limbă și pieptul ei se-ntinse
O urmă de salivă ce-ncet îi otrăvise
Pielea și îi crăpară sânii, ieșind diforme
Stranii, gelatinoase, cu sângerii arome.

În transă ea fiind se-mpotrivea plăcerii
Ce luă o altă față, o față a durerii.
Privirea-ntunecată de chinul ce-l apasă
Zdrobise al ei pântec, lipsit de dar de viață.

Și mâna lui coboară precum din nor o ploaie
Ce sub iubirea stropilor de-argint pămîntu-nmoaie
Creația divină suflată în țârână,
Sfărâmată de un înger cu a sa caldă mână.

Cu o mișcare bruscă, cu spatele la el
O-ntoarse pe acea fată și se lipi de cel
Ce-i aducea sfârșitul dar care nu mai vine
O prinse-n ultim leagăn și se pierdu de sine.

Din porțile cețoase, din grote nevăzute
Privirile ascunse, cu glasurile mute
Sorbeau a lor lucrare de veacuri concepută
Ca în a lor corvoadă, alt înger să aducă.

Acele două trupuri lipite-n desfrânare
Păreau pierdute-n patimi. Primi o sărutare
Ascunsă sub ureche, fără sens, cu șoapte
Din buzele lui stranii, ce-mpărtășeau în noapte.

Din forțele divine, telurica-i putere
Simți cum sufletu-i scapă, simți cum trupu-i piere
Ar fi căzut în groapă de-ar ști că ea-i spălată
De tot ce e păcat, și-n suflet nepătată.

Dar fata dezbracată de trupul curățat
De așchii veninoase, cu suflet vindecat,
Sărutul-l dă-napoi, cu buze umezite
De lacrimi transformate apoi în tainice cuvinte.

O adiere lină se transformă-n furtună
Și geamul se deschise, pătrunse clar de lună,
Și într-un vărtej al penelor de înger, ei căzură
Iar când se-opri vâltoarea, amorul dispărură.

O agitație venită din hrube-ntunecate
Stârni zgomot de tunet prin urlete ciudate
De ciudă și de ură, că-n chinuiala lor
Cutremură tot iadul, eșecul demonilor.

În noaptea liniștită, luminile sunt stinse.
Pe-o margine de stradă, o dragoste se-aprinse
Între un înger fad și-o necinstită fată
Ce se iubesc aievea, acum și altădată.

Iubesc tot la el. Felul cum arata, felul cum se imbraca, cum zambeste. Cum isi aseaza parul, cum ma priveste, cum ma saluta…vocea lui, ochii lui, parul lui, buzele lui…
“ ”Şi aşa tot stăteam noi şi discutam pe holul liceului. Era puţin cam iritat că trecea prea multă lume,deşi nu era pauză. Dar fiind ultima zi de şcoală bineînţeles că nu prea mai stătea nimeni la ore. Aşa că ne-am retras lângă sala de sport unde era mai puţină agitaţie şi ne-am pus lângă nişte scări.
El deja gândea măreţ,îmi tot spunea cum îşi face deja planuri şi-i vin imagini în minte cu noi deja căsătoriţi şi cu doi copii. Schiţam un zâmbet tâmp şi el continua să vorbească despre viziunile lui cu noi în viitor. Eu nici măcar nu-l ascultam, doar priveam tăcută-n gol şi din când în când mai gesticulam din cap ca să-l fac să-şi dea seama că-l ascult. Deranjaţi fiind iar de profu’ de sport ne-am urcat şi mai sus pe scări şi el tot îşi continua ideile lui cu viitorul. 
Era atât de convins că totul o să meargă perfect între noi,la fel cum mersese şi până acum. Se uita fix în ochii mei şi m-a întrebat:
El: “ - Auzi,de ce crezi că trebuie să stăm departe unul de celălalt atâta timp?”
Eu: “ -Ţi-am zis,trebuie să plec pentru că..”
El: “ -Nu la asta mă refeream.”
Eu: “-Atunci la ce?” 
El: “-De ce crezi că universul vrea să ne ţină departe unul de altul în perioada asta de timp? Crezi că e un fel de test?”
Eu: “-Nu ştiu..” -spun eu foarte dezinteresată de subiect holbându-mă pentru 2 secunde la buzele lui-
El continua să îmi spună că o să mă aştepte toată vara şi că nu-i pasă dacă se vor mai ivi alte fete,el o să mă aştepte. Şi continua să vorbească legat de subiectul ăsta. Mai erau 5 minute şi se suna de intrare,ştia cât de mult ţin eu la absenţe şi totuşi el îşi irosea ultimele minute cu mine,vorbind de nişte chestii care mi le spusese de atât de multe ori. Mă călca pe nervi,vorbea atât de mult şi nici măcar nu-şi dădea seama că eu nu-l ascult,deşi cred că era destul de evident. La un moment dat credeam că o face intenţionat. Aşa că m-am enervat şi nu i-am mai răspuns. Doar zâmbeam uitându-mă insistent la el. Dacă nici acum nu-şi dădea seama ce am aşteptat în tot timpul ăsta, nu ştiu ce-i făceam.
El: “ -Ce e?”
Eu: “-Nimic.”
El:“-Atunci de ce te uiţi aşa? ”
Eu: “-Aştept să văd ce faci.” - spun eu în timp ce-mi mut privirea din ochii lui verzi,gândind ,,Hai, prinde-te dracu odată!“-
Atunci el zâmbeşte larg şi un impuls îmi face inima să tresară şi o face să bată mai tare. Se apropie de mine încet în timp ce-mi urmăreşte atent expresia feţei, care era clar doritoare de asta. Nu-i mai simţisem buzele de două zile şi totuşi păruse atât de mult timp. Mi le cuprinde imediat şi inima-mi tresare din nou,după ce face câteva mişcări se îndepărtează şi se uită la mine cu un zâmbet pervers şi satisfăcut pentru că faţa mea,evident, era toată roşie.
Eu: “-Ce e?”
El: “-Nimic doar că ..” - spune el ceva,dar eu nu-i dau importanţă,nu-l mai auzeam de mult. Voiam doar să obţin ceea ce deja îmi luase prea repede.- 
Eu: “-Oh,mai taci odată!” -spun eu cu o voce puţin revoltată în timp ce mă apropii de el şi-l fac să tacă.
Presupun că gestul ăsta l-a uimit,pentru că de obicei el făcea prima mişcare,dar nu mai suportam să-l aud vorbind. Buzele lui în momentele alea trebuiau să fie ocupate făcând altceva,şi vorbitul nu era una din variantele care voiam să le aud.
— 

dani-hates-you:

O să-mi fie dor de tine.

M-a prins de coapsă cu o mână, la câţiva centimetri deasupra mea. Pielea ni se acoperise de un strat fin de transpiraţie şi mi-am arcuit spatele,în timp ce buzele lui trasau conturul obrazului meu,urmând o singură linie în jos,pe gât.
—  lumeaei