bucura te

As fi putut intelege…

Aş fi putut înţelege că nu mă mai iubeşti. Aş fi putut înţelege că ai realizat că nu sunt eu persoana alături de care să îţi doreşti un viitor. Aş fi putut înţelege că te-ai schimbat, că nu mai mai vezi la fel, că nu mă mai preţuieşti la fel. Aş fi putut înţelege că nu mă consideri destul de bună pentru tine, că îţi doreşti mai mult, că îţi doreşti altceva. Aş fi putut înţelege că vrei o altă persoană în viaţa ta. Aş fi putut înţelege că te-ai îndrăgostit de altcineva, fără să te obosesc cu lamentări, cu reproşuri şi cu întrebări fără rost. Aş fi putut înţelege că vrei să pleci, să nu mă mai vezi, să uiţi de mine, ca și cum n-aș fi făcut vreodată parte din lumea ta.
Aş fi putut înţelege că nu mai însemn nimic pentru tine dacă mi-ai fi spus toate acestea cu sinceritate şi cu puţină blândeţe… cu acea blândețe cu care ar trebui să anunţi un suflet dependent de dragostea cuiva că-i iei totul. Că-l laşi singur, fără niciun vis.
Aş fi înţeles totul, oricât de greu mi-ar fi fost să accept… Dar n-am reuşit să înţeleg trădarea. N-am reuşit să înţeleg laşitatea şi lipsa de demnitate de care ai dat dovadă. N-am reuşit să înţeleg lipsa de respect pe care mi-ai arătat-o atunci când m-ai lăsat să cred că eu port vina nefericirii noastre. N-am reuşit să-ți înţeleg lipsa de considerație şi atitudinea perfidă. N-am reuşit să-ţi înţeleg lipsa conştiinţei şi cruzimea cu care mi-ai prelungit agonia când ai văzut cât de greu îndur supliciul de a mă simţi nedorită, neiubită, în plus.
N-am reuşit să înţeleg de ce n-ai făcut măcar un ultim gest de omenie şi să mă părăseşti frumos, cu eleganță. Fără amintiri urâte, fără să mă faci să te detest. Fără să-mi împovărezi sufletul cu regrete şi cu vini nemeritate.
Şi nu, n-am reuşit să înţeleg de ce nu te-ai gândit măcar o clipă şi la mine, la faptul că este deja prea mult că îmi năruiești un vis şi că n-ar mai trebui să îmi năruiești şi încrederea în oameni.
N-am reușit să înțeleg de ce m-ai irosit, de ce m-ai risipit, de ce m-ai folosit. N-am reușit să-ți înțeleg egoismul și indiferența. N-am reușit să înțeleg cum te puteai bucura atât de curând de o altă iubire, de alte îmbrățișări, de alte visuri, de alte promisiuni… N-am reușit să înțeleg cum ai putut să devii dintr-o dată un străin nepăsător.
N-am reuşit să înţeleg de ce ţi-a fost mai uşor să taci, să te prefaci şi să mă amăgeşti. N-am reușit să înțeleg de ce nu m-ai lăsat liberă din clipa în care n-ai mai avut nevoie de mine, de ce m-ai lăsat să visez în continuare și să lupt inutil să te fac fericit. N-am reuşit să înţeleg de ce m-ai supus îndoielilor, spaimei şi nesiguranţei. N-am reuşit să înţeleg cum e posibil ca iubirea să devină indiferenţă atât de uşor…
Aş fi putut înţelege că ai decis ca povestea noastră de iubire să nu aibă un final fericit pentru mine, dar n-am reuşit să înţeleg de ce ai ales să îmi oferi un final nemeritat, plin de regrete şi dureri.
Aş fi putut înţelege că nu mă mai iubeşti dacă mi-ai fi vorbit cu sinceritate şi cu puţină blândeţe… pentru că te-am iubit atât de mult încât aş fi putut înţelege că trebuie să te pierd…

—  Insomnii-Irina Binder
Dacă fata nu se mai supără că nu-i răspunzi la telefon, dacă nu te mai întreabă pe unde ai umblat și cu cine, nu te bucura, nu a devenit un înger, pur și simplu o pierzi..!

anonymous asked:

Heei. Poti sa imi recomanzi niste carti? ❤ Apropo, ador blogul taaau.

Adevărul e că iubesc să vorbesc despre cărți.
O să ți le spun pe cele care mi-au plăcut cel mai mult, deci va fi o listă lungă😂
Seria After, Anna Todd, acum sunt la volumul 2 şi deja seria asta e favorita mea, cred că o să vreau un Hardin al meu după ce le citesc pe toate😂
“Toate acele locuri minunate”, Jennifer Niven, te face să plângi o grămadă la un moment..
“Tuturor băieților pe care i-am iubit” şi “P.S. Te mai iubesc şi acum”, Jenny Han
“Pădurea norvegiană”, Haruki Murakami, m-am gândit la cartea asta multe luni după ce am citit-o..
“O iubeam”, Anna Gavalda
“Copila de zăpadă”, Eowyn Ivey
Seria Lux, Jennifer L. Armentrout, n-ai cum să nu-l iubeşti pe Daemon❤
Seria “Instrumente Mortale”, Jace şi sarcasmul lui o să te facă să te îndrăgosteşti de el imediat după ce-l cunoşti..❤
“Bestia”, Alex Flinn
“Dacă aş rămâne”, Gayle Forman
“Nerve”, Jeanne Ryan, e total diferită şi mult mai bună decât filmul
Seria “Delirium”, Lauren Oliver
“Absolut tot”, Nicola Yoon, pur şi simplu te vei bucura de fiecare pagină şi îți va părea rău că s-a terminat..
“Eleanor&Park”, Rainbow Rowell
“Elias şi Spioana Cărturarilor”, Sabaah Tahir, îți va crea o mie de stări, iar la sfârşit vei avea o grămadă de întrebări despre carte, dar cred că va apărea şi volumul 2, am impresia că e o trilogie.
“Hoțul de cărți”, Markus Zusak
“Miss Peregrine”, Ransom Riggs
“Girl Online” şi “Girl Online în turneu”, Zoe Sugg
“E uşor să te iubesc” şi “E uşor să mă răneşti”, Tammara Webber
“Iubire”, Katie Cotugno, e puțin cam aiurea, dar e o carte frumoasă până la urmă
“Love&Gelato”, Jenna Evans Welch
“SLAM. Din dragoste pentru Layken”, Colleen Hoover
“Cerul e pretutindeni”, Jandy Nelson
“Născută din fum şi os”, Laini Taylor
“Zece respirații scurte”, K.A.Tucker
“Anna şi sărutul franțuzesc” şi “Isla şi fericirea până la adânci bătrâneți”, Stephanie Perkins
“Înainte să te cunosc”, Jojo Moyes
“Jurnalul unui adolescent timid”, Stephen Chbosky
“Banda celor şase ciori”, Leigh Bardugo
“Quasar”, Ana Mănescu
“În umbra paşilor tăi”, Vitali Cipileaga
“Amintiri din viitor”, Andreea Russo
“Eu sunt femeie", Maria Cristiana Tudose
“Zi după zi”, David Levithan
“Mara Dyer”, Michelle Hodkin
“Fericirea începe azi”, Jamie McGuire
“Mecanica inimii”, Mathias Malzieu
Seria “Academia vampirilor”, Richelle Mead
“Distanța dintre noi”, Kasie West
“Fata din tren”, Paula Hawkins
“Elixirul dragostei”, Eric Emmanuel Schmitt
“Fiul risipitor”, Radu Tudoran
“Adela”, Garabet Ibrăileanu
“Lorelei”, Ionel Teodoreanu
“Cartea Mironei” şi “Pânză de păianjen”, Cella Serghi
“Invitație la vals”, “Scrisoare de dragoste” şi “Elevul Dima dintr-a şaptea”, Mihail Drumeş
“Îmblânzitorul apelor”, A.R.Deleanu, te plictiseşte de câteva ori, dar are şi părți bune, aşa că o trec în lista cărților care mi-au plăcut
“Alchimistul”, Paulo Coelho
“Eu sunt numărul patru”, “Puterea celor şase” şi “Lupta celor nouă”, Pittacus Lore
“Cartea nunții”, George Călinescu
“Amor la Paris”, Juliette Sobanet
Ăăm, sper că sunt suficiente şi, dacă le vei citi, sper să-ți placă la fel de mult ca şi mie, mă bucur că îți place blogul🤗

Dragi parinti,

aveti o parere mult prea gresita despre noi.
De ce aveti impresia ca suntem doar niste copii insetati de bani si de lucruri materiale?De ce aveti impresia ca noua nu ne pasa?
Crestem si ne spuneti doar ca suntem niste copii rasfatati.
Dragilor, voi ne-ati facut asa.
Si macar de am fi fost rasfatati cu iubire.
Dar nu, noi am fost rasfatati cu lucruri scumpe si doua vorbe pe zi.Nu intelegeti ca noi vrem de fapt afectiune.
Degeaba ne luati Iphone6 de Craciun, daca nu ne urati ‘’Craciun fericit’’ imbratisandu-ne calduros.
Degeaba.
Nu exista copil perfect si nici parinte perfect.E adevarat ca meseria de parinte este grea si nu exista vreun manual in care scrie ce anume trebuie sa faci in diferite situatii.
Dar ganditi-va putin, care este lucrul de care are nevoie de fapt un copil, cel mai mult?Va zic eu: iubire, afectiune.
Sunt atatea familii care nu-si permit toate modernitatile, insa sunt o familie fericita, pentru ca ei se iubesc, pentru ca in familia lor exista afectiune si intelegere.Si uitati ca uneori, cel ce nu are intelege mai bine.Pentru ca banii strica viata, ei sunt murdari, sunt cel mai mare cosmar.
Credeti ca suntem niste copii materialisti carora le pasa doar de portofelul vostru, dar va inselati amarnic.Am vrea cateodata sa ne luati in brate, sa ne intelegeti, sa ne aratati ca sunteti voi aici pentru noi cand avem nevoie, nu doar banii vostri.
Oricat de putin timp aveti la dispozitie, incercati sa-l folositi aratandu-le copiilor vostri ca ii iubiti.Cand a fost ultima oara cand v-ati luat copilul in brate, fara sa fi fost plecat undeva, sau cand i-ati spus ca il iubiti?
Exact.
Intelegem ca munciti foarte mult pentru noi, si ca vreti sa avem conditiile pe care voi probabil nu le-ati putut avea, si va iubim, va respectam si va multumim enorm pentru asta.
Dar, dragilor..
Nu inlocuiti iubirea cu banii. 
Nu le puneti in aceeasi oala.
Cand este mic, un copil habar nu are ce sunt banii, ce poate face cu ei, care sunt rolul lor si cat de murdari sunt.Nu poate fi lacom atunci cand e asa mic, si totusi, cel mai mult il bucura cand te joci cu el si il iei in brate, adica atunci cand ii aratati ca il iubiti, ca va pasa de el, nepasandu-i ca poarta haine de la Zarra.
Noi vrem acelasi lucru.
Vrem iubirea voastra.
Afectiunea.
Intelegerea.

Pentru ca suntem in crestere, si avem nevoie de ele mai mult decat va puteti imagina.Avem nevoie sa stim ca voi nu ne judecati, ci ne indreptati, ne ascultati si ne indrumati spre calea cea buna.Vrem sa vedem ca sunteti aici, nu doar sa auzim promisiuni purtate de vant.
Banii vostri nu sunt ceea ce vrem de la voi, sunt ceea ce vrem de la viata.
Avem nevoie de voi.
Sa ne incurajati.Sa ne indrumati.Sa ne mustrati cand e nevoie.Sa ne deschideti ochii.
Sa ne iubiti.
Sa fiti voi acolo, nu banii vostri.
Intelegeti?

Nu amana sa faci ceea ce iti place! Parfumeaza-te chiar si atunci cand stai in casa si faci curatenie, daca asta te ajuta sa te simti bine! Nu pastra lucruri pentru mai tarziu, nu tine nimic doar pentru tine! Lucrurile care te bucura si care te fac sa te simti minunat trebuie traite din plin si tot limpul, nu doar cu ocazii speciale. Nimic nu iti garanteaza ca va exista acel “mai tarziu"💓💓💕❤💛😢💪😘❤👍

Suntem mici, nu avem griji, nu avem probleme prea mari, dar vedem ca oameni mari sunt si ei fericiti, au bani sa cumpere ce vor, nu mai depind de nimeni, se descurca singuri. Dar ce nu stim cand suntem mici e ca oamenii mari folosesc masti, dau impresia ca sunt fericiti, ca nu au griji, dar nu e asa. Au griji, au tot felul de lucruri de care sa aibe grija, au bani, dar nu vin din cer, muncesc mult pentru ei, dar nu le spun copiilor, iar aici apare problema. Cand esti copil nu sti cat de avansate sunt minciunile, cand esti copil cele mai mari minciuni pe care le spui sunt ca nu tu ai mancat ultima prajitura, nu tu ai spar nu stiu ce geam sau vaza, dar nu sti ca minciunile astea nu inseamna nimic, nu sti ca cea mai mare minciuna o reprezinta “sunt bine”, nu ai de unde sa stii ca fericirea aia pe care o vezi in lumea adultilor e de fatada. Iar atunci cazi in plasa, vezi fericire, vezi posibilitatea de a obtine tot ce vrei, vezi ca te poti face auzit, iar atunci iti doresti sa cresti, fara sa stii ca fericirea aia se plateste in lacrimi si stari de tristete in fiecare seara, fara sa stii cata munca trebuie depusa pentru a obtine ce vrei, fara sa stii ca lumea nu te asculta, ci doar iti da impresia asta… Asa ca te rog sa nu iti doresti sa cresti, pretuieste copilaria, bucura-te de fericirea aia permanenta, pentru ca oricum cresti, iar cand vei descoperi ca ce ti-ai dorit nu e ceea ce ti-ai imaginat vei fi dezamagit. Nu vreau sa fii dezamagit copile, nu vreau…

De la viață să nu aștepți nimic,dimpotrivă,tu trebuie să-i dai totul. Numai așa vei fii scutit de deziluzii și te poți bucura de tine,de luptă,de independență și de puterea ta creatoare.

Greșim, iar asta e firesc. Incorect e să persiști în greșeală, atunci tot ce ai trăit în trecut se va repeta. Dacă până acum nu ai oferit atenție, ajutor și înțelegere omului drag și dacă continui să procedezi la fel, trebuie să-ți asumi faptul că relația ta într-o zi se va sfârși cu un eșec.

Noi, oamenii, avem un obicei de proastă calitate, care ne oferă numai durere. Punem „virgule” acolo unde trebuie să punem „punct” și punem „punct” acolo unde trebuie să punem „virgule ”. Acest lucru se întâmplă foarte des și e cea mai mare greșeală pe care o repetăm luni și ani la rând. Atunci când suntem într-o relație bolnavă sau avem prieteni care nu ne ajută să ne dezvoltăm, noi punem „virgula”.

Sperăm că oamenii vor înțelege, că se vor schimba, că vor trăia povestea noastră și ne vor iubi așa cum noi îi iubim pe ei. Astfel ne consumăm. Plângem, regretăm și mimăm fericirea. Acolo unde s-a mințit grav, se va minți și a doua oară. Acolo unde s-a lovit, umilit, trădat, nimic nou nu va fi. Unde este invidie, ură, răutate nu sunt șanse de a te bucura de succes. În astfel de cazuri se pune „punct”. Nimic mai mult. Atât.

Doar că noi punem „punctul” atunci când cel de alături e bolnav și are nevoie de susținerea și de ajutorul nostru.

Ne comportăm ca niște lași, fiindcă suntem cu capul în nori, prea naivi. Credem că fericirea sunt doar pozele cu niște oameni bine îmbrăcați și zâmbitori. Câte se ascund după aceste fotografii. Punem „punctul” atunci când avem bani mai mulți. Renunțăm la omul drag când este în depresie sau plecat.

Ne aruncăm în brațele altcuiva, pentru că din punct de vedere material poate să ne ofere mai mult. Ne despărțim la telefon și nu depunem niciun efort să rezolvăm dificultățile, neînțelegerile în relație. Trebuie să punem „virgula” în acele relații fie de prietenie sau de dragoste, unde este loc de înțelegere, reciprocitate, respect.


Paradoxul este: vrem să fim fericiți, dar stăm acolo unde ni se oferă doar suferință și plecăm de lângă oamenii care sunt capabili să ne facă fericiți.

anonymous asked:

Ce părere ai de acela ce consideră o fată obsedată dacă vrea sa vorbească cu el? Ce părere ai de fetele care sunt așa? Nu in genul 12 ore, 3-4 ore sau ceva de genul, cand stie sa-l întoarcă pe dos si sa-l provoace doar cu vorbele. Sunt genul acesta de fata si am auzit de cateva ori: Ești uneori enervanta cu atâtea mesaje. O părere? Iar am revenit, de data asta am de gând să stau mai mult pe aici.😏🙊

Stai linistita,ca dacă-l stresezi,te lasă. Găsește pe alta care sigur nu o sa vorbească și o sa ii fie dor de tine și o sa te vrea înapoi. Dacă ești proasta,îl accepți :)).
E urat sa-ți faci iubita disperata. Bucura-te in pula mea ca vrea sa vorbească cu tine,nu cu altul,ca tu contezi.

Lupta pentru fericirea ta, traieste fiecare clipa,fa lucruri nebunesti fara sa eziti de care sa iti aduci aminte cu bucurie după trecerea anilor, nu asculta de nimeni traieste fiecare clipa după placul inimi tale,riscă si nu ezita bucura-te de prezent este singurul lucru pe care il ai,nu uita singura certidunii este momentul prezent nu lasa clipa sa treacă si sa rămâi cu regrete.. Fa ce simti când simti oricum vei fii criticat, dar la finalul zilei sa ai bucurie in suflet si sa fi multumit de tine si deciziile tale..scopul suprem in viata este fericirea ta pe care doar tu o poți aduce in viata ta

In momentul de fata nu stiu ce se intampla cu viata mea si e frustrant.
Oscilez intre “o sa fie bine” si “o sa dau gresi”. Nu-s genul de persoana optimista, nici pesimista. Dar incerc, incerc sa fiu o persoana optimista. Problema e ca nu-mi iese, pentru ca stiu cine sunt, stiu ce trecut am, stiu ce reactii am. Ma loveste realitatea, insa nu te bucura cand cad, pentru ca o sa plangi cand ma ridic.
-Ce e in neregula?
-Ma intreb daca merita.
-Ce sa merite?
-Toata graba,faptul ca azi esti aici si maine acolo,diminetile in care te trezesti inaintea soarelui,oboseala si durerile de picioare,totul.
-Iti pare cumva rau?
-De ceea ce fac?Nu,nu are cum.
-Atunci care e problema?
-Nu prea stiu daca e o problema.Vreau sa spun ca e doar faza aceea in care faci ceva si nu stii daca are rost,daca schimba ceva sau cel putin te face pe tine fericit.
-Cand vine vorba de tine e usor.
-Ce e usor?
-Raspunsul pe care il cauti.
-Si care e acela?
-Merita.Tot ceea ce faci,pentru tine merita.
-Atunci de ce nu imi dau seama de acest lucru?
-Pentru ca nu poti cauta in tine,pentru ca nu vezi nimicurile care te fac sa tremuri.
-Cum ar fi?
-Adierea vantului care iti mangaie obrajii in fiecare dimineata,imbratisarea pe care ti-o ofera aerul,faptul ca un necunoscut de face sa razi,gustul mancarii dupa ce ti-ai miscat picioarele in colo si in coace timp de cateva ore,neoanele de pe tavan,toate acele nimicuri care te fac pe moment sa uiti,sa nu te gandesti la nimic,toate merita.Si merita mai mult decat imaginea in sine a lucrului pe care il faci.
-Momente,totul se rezuma la momente.
-Da,totul se rezuma la momente,pentru ca ai nevoie doar de un moment ca sa atingi cerul.
-Sau ca sa iti stingi gandurile,sa le faci mici cat o furnica.
-Sau ca sa faci toate acele lucruri care te fac fericita.
-E doar un moment,nu-i asa?
-Nu-ti mai pune intrebari si bucura-te de el…A trecut deja.
#DIALOGURI
—  19augustanonimat

Nimeni nu știe câte lacrimi se pot ascunde după un zâmbet senin și cald, pentru că nimeni nu știe că de multe ori ai nevoie de o mască fericită pentru a îndrăzni să înfrunți lumea. 
Nimeni nu-ți cunoaște suferința și nimeni nu are cum să ți-o înțeleagă cu adevărat, pentru că nimeni nu trăiește în locul tău. 
Nimeni nu știe ce încărcătură grea poartă sufletul tău și de aceea orice nimeni te va împovăra fără milă cu greutăți nemeritate. 
Nimeni nu știe că adormi nopțile chinuit de frământări și că ziua nu-i decât o prelungire a coșmarurilor de peste noapte. 
Nimeni nu se bucură pentru fericirea ta așa cum te-ai aștepta, de aceea este mai bine să îți împarți fericirea cu cine nimeni nu știe, pentru că tot un alt nimeni te va invidia. 
Nimeni nu știe că îți trebuie foarte puțin ca să fii fericit, pentru că orice nimeni trăiește cu impresia că ai aceleași așteptări și aceleași valori ca și el. 
Nimeni nu își poate da cu părerea despre tine, pentru că nimeni nu te cunoaște cu adevărat și totuși orice nimeni trăiește cu impresia că știe destul despre tine încât să îți judece alegerile și rațiunile inimii .
Nimeni nu știe că tu pentru cineva anume insemni totul, pentru că unii știu doar cum e să fii nimeni. 
Nimeni nu știe că între cât de mult poți și cât de mult vrei să arăți, este o mare diferență. 
Nimeni nu știe ce vrei tu de la tine și nici că ambițiile tale sunt diferite de ale altora. 
Nimeni nu va pune nevoile tale pe primul loc, dar orice nimeni va avea pretenția ca tu să pui nevoile sale pe primul loc. 
Nimeni nu știe că doar un suflet curat te poate vedea curat, pentru că aceia care au noroi în suflete n-au cum să vadă limpede. 
Nimeni nu știe că uneori ești înconjurat de mulți prieteni, dar că nimeni de acolo nu îți este prieten. 
Nimeni nu știe că exiști, decât dacă provoci sau dacă ieși în evidență cu ceva… pentru că   atunci când vei face o faptă bună nimeni nu va observa, dar când vei greși, o lume întreagă va fi cu ochii pe tine și te va arăta cu degetul. 
Nimeni nu știe că pentru a-ți arăta sinceritatea sufletului ai nevoie tot de un suflet sincer, de aceea te va acuza de nesinceritate atunci când îți vei proteja secretele și fragilitatea sufletească.
Nimeni nu știe cât și cum iubești, pentru că nicio iubire nu seamănă una cu cealaltă și pentru că nu orice nimeni este capabil să iubească. 
Nimeni nu îți înțelege nevoia de afecțiune și dorul de cineva, așa cum nu îți înțelege nici nevoia de singurătate și de izolare. 
Nimeni nu știe că nu aștepți nimic de la nimeni, dar că totuși ai fi atât de fericit să primești măcar puțin din ceea ce meriți.
Nimeni nu știe că, deși păbușit la pământ, te poți ridica fără niciun ajutor, pentru că nimeni nu va sări să te ajute fără să ceri, iar alți nimeni se vor bucura văzându-te jos.  
Nimeni nu știe că de multe ori o simplă privire îți poate ucide încrederea, că o mângâiere poate durea mai tare decât o lovitură, că niște simple cuvinte îți pot distruge iubirea, iar indiferența îți rănește sufletul, ireparabil…

anonymous asked:

Nu am o viata sociala; sunt timida; am o singura prietena care ma ignora; ma indrgostesc de cine nu trebuie; de ce totul mi se intampla mie? Nu inteleg. Cu ce am gresit? Imi pare rau ca a trebuit sa citesti asta dar aveam nevoie sa ma descarc putin..

Mie nu imi pare ca am citit asta..chiar nu imi pare. Poti sa imi dai mesaj de cate ori simti nevoia…

Si eu sunt timida…chiar foarte timida in majoritatea timpului…nu este ceva rau neaparat in asta.

Cred ca…. persoanele timide pun cel mai mult la incercare lumea din jur…de ce? Hmm…pentru ca nu oricine se incumeta sa cunoasca o astfel de persoana, iar cel care incearca, este de apreciat, pentru ca va trebui sa incerce sa deschida fiecare usa a sufletului tau. Eu ii apreciez pe cei care incearca sa ma cunoasca, pentru ca stiu ca o sa le fie greu…

Acea prietena, nu ti-a fost prietena..un prieten adevarat nu isi lasa niciodata prietenul la nevoie…sau cand stie ca nu mai are pe altcineva…

Cu totii ne indragostim cel putin o data de cine nu trebuie…dragostea este complicata, iar inima si mai complicata. Nu stii niciodata ce vrei…cum vrei…si mai ales de ce vrei. Incepem sa iubim mereu persoane care ori nu ne merita…ori ne ranesc…ori nu le putem avea…e viata. Viata ne arata ca trebuie sa luptam ca sa ajungem la ceva ce vrem. Ne da mai multe teste pana ne da rezultatul final. 

Si eu am momente..momente in care ma simt foarte singura, in care simt ca nu am prieteni, in care ma simt ignorata si neiubita, in care ma simt…atat de…inutila. 

Dar stii…? Astfel de momente ne pun la incercare…ne testeaza. Pentru ca momentele astea sunt cele mai dureroase uneori si abia dupa ce treci de ele te poti bucura de tot ce ai. Te rog, linistestete…nu ai gresit cu nimic. Toti avem un moment de ratacire…si asta nu se intampla ca neaparat am gresit ceva. Se intampla pentru ca viata nu e roz, desi am vrea…si incercam sa infruntam realitatea…

Cafea rece.
Hai sa vorbim de ceea ce am fost ieri si nu mai suntem azi sau si mai bine hai sa zambim si sa visam la o cafenea in care se serveste cafea rece cu aroma de inghetata si ciocolata cu umplutura de sperante.Hai sa fugim din realitate si sa uitam ca suntem oameni mari.Vrei,nu-i asa?
Stiu ca de multe ori nu stii cine esti si nici macar cine ai fost ieri,stiu pentru ca de multe ori si eu simt asta,dar nu azi.Azi sunt un copil mare care bea cafea rece intr-o cafenea uitata de lume.Azi sunt fiica pe care parintii mei si-au dorit-o mereu,sunt zana fericirii si spiridusul iubirii.Azi sunt ceva mai mult decat un om,sunt propriul meu univers.Azi zambesc,mananc ciocolata si dansez in ploaie.Azi sunt un pulbere de seranta care se varsa in mare.Azi sunt copilul care nu am fost ieri.Azi sunt totul si nimic…
Mi s-a terminat cafeaua si ar fi timpul sa plec.Ma urc in trenul bomboanelor de turta dulce si ma intorc la realitate.
Azi am fost copil,fiecare din noi a fost unul,dar maine?Ei bine,ceea ce vom fi maine depinde doar de noi.Putem fi copii,putem fi adulti,sau putem fi niste oameni mari cu suflete de copii,totul depinde de alegerea pe care o facem.
Incearca sa ramai mic cat mai mult timp cu putinta,bucura-te de nimicuri si nu uita de copilul care se afla in tine.Copilaria nu moare,ea traieste prin noi,prin alegerile noastre,prin amintirile pe care le avem,prin aroma cafelei de dimineata,prin imbratisarile pe care le oferim,prin felul in care traim.
Ti-as spune o poveste cu zane fermecate si printi cazuti din carte,dar mi se raceste cafeaua si trebuie sa ajung undeva.Ai grija de tine,copile!
Si nu uita,ziua ta e in fiecare zi din an.
—  19augustanonimat
Fii fericit. Nu lasa tristetia sa-ti strice ziua. Gandeste-te ca un fluture traieste o zi. Asa ca daca tu ai trai cat un fluture ce ai face ? Ai fi tot timpu’ trist sau te vei bucura de fiecare minut, de fiecare moment din viata ta ? Ai nevoie doar de o clipa pentru a fii fericit, asa ca traieste acea clipa de fiecare data ca si cum ar fi ultima.Bucura-te de viata pentru ca nu se stie cand intr-o noapte te vei pune in pat sa dormi, iar a doua zi nu te vei mai trezi deloc.
—  DaDe

Aş fi putut înţelege că nu mă mai iubeşti. Aş fi putut înţelege că ai realizat că nu sunt eu persoana alături de care să îţi doreşti un viitor. Aş fi putut înţelege că te-ai schimbat, că nu mai mai vezi la fel, că nu mă mai preţuieşti la fel. Aş fi putut înţelege că nu mă consideri destul de bună pentru tine, că îţi doreşti mai mult, că îţi doreşti altceva. Aş fi putut înţelege că vrei o altă persoană în viaţa ta. Aş fi putut înţelege că te-ai îndrăgostit de altcineva, fără să te obosesc cu lamentări, cu reproşuri şi cu întrebări fără rost. Aş fi putut înţelege că vrei să pleci, să nu mă mai vezi, să uiţi de mine, ca și cum n-aș fi făcut vreodată parte din lumea ta.

Aş fi putut înţelege că nu mai însemn nimic pentru tine, dacă mi-ai fi spus toate acestea cu sinceritate şi cu puţină blândeţe… cu acea blândețe cu care ar trebui să anunţi un suflet dependent de dragostea cuiva că-i iei totul. Că-l laşi singur, fără niciun vis.

Aş fi înţeles totul, oricât de greu mi-ar fi fost să accept… Dar n-am reuşit să înţeleg trădarea. N-am reuşit să înţeleg laşitatea şi lipsa de demnitate de care ai dat dovadă. N-am reuşit să înţeleg lipsa de respect pe care mi-ai arătat-o atunci când m-ai lăsat să cred că eu port vina nefericirii noastre. N-am reuşit să-ți înţeleg lipsa de considerație şi atitudinea perfidă. N-am reuşit să-ţi înţeleg lipsa conştiinţei şi cruzimea cu care mi-ai prelungit agonia când ai văzut cât de greu îndur supliciul de a mă simţi nedorită, neiubită, în plus.

N-am reuşit să înţeleg de ce n-ai făcut măcar un ultim gest de omenie şi să mă părăseşti “frumos”, cu eleganță. Fără amintiri urâte, fără să mă faci să te detest. Fără să-mi împovărezi sufletul cu regrete şi cu complexe nemeritate.

Şi nu, n-am reuşit să înţeleg de ce nu te-ai gândit măcar o clipă şi la mine, la faptul că este deja prea mult că îmi năruiești un vis şi că n-ar mai trebui să îmi năruiești şi încrederea în oameni. 

N-am reușit să înțeleg de ce m-ai irosit, de ce m-ai risipit, de ce m-ai folosit. N-am reușit să-ți înțeleg egoismul și indiferența. N-am reușit să înțeleg cum te puteai bucura atât de curând de o altă iubire, de alte îmbrățișări, de alte visuri, de alte promisiuni… N-am reușit să înțeleg cum ai putut să devii dintr-o dată un străin nepăsător. 

N-am reuşit să înţeleg de ce ţi-a fost mai uşor să taci, să te prefaci şi să mă amăgeşti. N-am reușit să înțeleg de ce nu m-ai lăsat liberă din clipa în care n-ai mai avut nevoie de mine, de ce m-ai lăsat să visez în continuare și să lupt inutil să te fac fericit. N-am reuşit să înţeleg de ce m-ai supus îndoielilor, spaimei şi nesiguranţei. N-am reuşit să înţeleg cum e posibil ca iubirea să devină indiferenţă atât de uşor…

Aş fi putut înţelege că ai decis ca povestea noastră de iubire să nu aibă un final fericit pentru mine, dar n-am reuşit să înţeleg de ce ai ales să îmi oferi un final apoteotic, nemeritat, plin de regrete şi dureri.

Aş fi putut înţelege că nu mă mai iubeşti, dacă mi-ai fi vorbit cu sinceritate şi cu puţină blândeţe… pentru că te-am iubit atât de mult încât aş fi putut înţelege că trebuie să te pierd… - Irina Blinder