arghezi

Sunt Arghezi, Bacovia, Paler si Paunescu,
Sunt Hagi, Nadia, Halep, DOC, Deliric si Dobrescu,
Sunt Cedrea, Pelea, Boca, sunt cei ce n-au ingenunchiat la rusi,
Sunt Mihai, Stefan, Mircea, sunt Tepes,
Sunt  Brancusi!

Se-ncolăcea destinul, ca şarpele, pe noi,
Bătând cu aripi cerul, uşoare, el, greoi.

Tot ocolind secunda mereu, de-nec şi foc,
Iar ne găsirăm singuri şi tineri, la un loc.

Tăcerea ta supusă-mi şoptea : «Mă ia şi du,
Şi mântuie-mi odată durerea de-a fi tu».

Dar, hotărât şi crâncen să-l curm, frângându-i chinul,
Am rupt din cer secunda şi i-am strivit destinul.

—  Tudor Arghezi, Seară de mai

De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi !

Ti-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare ?

Voiam să pleci, voiam si să rămâi.
Ai ascultat de gândul cel dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat ? De ce-ai mai fi rămas ?