animal prin

Bunicii

Nu stiu cum o sa ma simt cand o n-o sa mai fiti,cand o sa muriti. Toata viata mi-am petrecut-o langa voi,n-ati lipsit de la niciun eveniment de-al meu important. Toata copilaria mi-am petrecut-o la tara cu voi 2. Aveati animale si treburi prin curte,dar tot va faceati timp de mine sa ma gadilati sau sa dati cu piciorul in minge de cateva ori. V-am rupt gardul din fata curtii cred ca de vreo 3 ori pana la 10 ani cu mingea aia si nu m-ati oprit niciodata. Nu prea stateam eu pe acasa cand eram mic,iar tu bunico veneai dupa mine si ma bateai apoi eu fugeam in casa si ziceam ca te urasc si ca n-o sa-ti mai cumpar niciodata ciocolata. Bunicule,tu toata viata ai vazut-o doar printr-un ochi si totusi te-ai descurcat. Bunico,tu toata viata ai auzit-o doar prin aparatul auditiv si totusi te-ai descurcat. Am crescut,am avut o perioada in care veneam la voi si doar zaceam si nu spuneam nimic..telefonul ma tinea ocupat. Pentru voi ma trezesc in fiecare sambata dimineata la 8. Mi-ati dat sfaturi mereu,bunico mereu m-ai batut la cap sa ma insor mai repede sa ma vezi si tu. Mai tii minte cand era sa ma bati cand ti-am zis ca nu cred in d-zeu? Mai tii minte cand mi-am retezat limba? Daca nu erai tu acolo in curte,eram mort acum. Mereu m-ati ajutat. Mereu mi-ati dat bani,nu plec niciodata de la voi fara sa-mi dati 5/10 lei..chiar daca nu aveti,voi tot imi dati. Voi sunteti fericiti doar prin simplul fapt ca exist,eu v-am colorat viata din cate am observat pana acum. Sunt singurul care va viziteaza si care va face sa radeti cu lacrimi. 

Asa cum m-ati ajutat voi,asa o sa va ajut si eu. Asa cum voi ati fost langa mine,asa o sa fiu si eu langa voi. Bunico,tu mereu te-ai plans ca niciodata nu te-ai plimbat,ca niciodata n-ai vizitat un oras..doar cand te-ai dus la spitale,iar ca bunicul mai mereu a fost plecat. La vara iau permisul si ti-am promis ca o sa te plimb. Si pe tine si pe bunicul o sa va plimb. O sa fac fericiti ! Sunteti singurii care m-au iubit. Imi amintesc cand era sa mori in aprilie anul trecut bunicule,voiam sa vin cu taxiul la tine si sa te duc la spital pentru ca nu mai ajungea ambulanta la tine baga-mi-as pula in ea..mai tii minte cand mi-ai spus in spital ca o sa mori? N-ai murit,ti-am spus. 

MA VOI NU MURITI PANA FAC EU 30 DE ANI ORICE AR FI. Ati avut o viata amara si saraca,eu vreau sa v-o fac dulce si bogata. Vreau sa va fac casa de la 0 si sa nu mai plangeti in fata mea ca nu aveti bani. Credeti ca daca o sa plec la facultate o sa va uit? S-o credeti voi. Toate vacantele mi le-am petrecut la tara alaturi de voi si nu mi-e rusine sa spun asta. Profit de tot timpul asta..ca dupa cand nu o sa mai fiti,curtea si casa aia o sa fie pustii..

Bătrânul și cerul

Uitat de lume parcă,pe o bancă dintr-un parc micuț,stă un bătrân.E singur și totuși pare atât defericit.Privește în sus,parcă urmărește ceva anume.

Trecând pe lângă el și văzând cu cât interes se uită,mi-am ridicat,curioasă privirea.Oare ce vedea?Un avion?Sau un stol de păsări?Sau altceva?Nu,nu era nimic neobișnuit..doar câțiva nori albi pe-un cer albastru.

După câteva clipe de tăcere,văzând nedumerirea mea,bătrânul a șoptit:

-Nu e nimic acolo.Doar cerul.Vezi tu,pentru mine e un spectacol.Azi e atât de fericit,ieri era așa de trist..când plouă.Azi e și ea aici cu mine.

M-am uitat în jur,să văd la cine se referea,cine era cu el.Dar nu am zârit niciun om sau animal prin jur.Cuvintele lui erau adevărate metafore.

-Da,este minunat..am adăugat eu stângace.Dar cine este aici?Nu prea înțeleg..

-Ea..unica mea iubire.Scumpa mea soție.

-Dar nu văd pe nimeni aici..am spus.

-Ei bine,astăzi se împlinesc 50 de ani de când suntem căsătoriți.În acest parc,pe banca aceasta,mi-am făcut curaj și am cerut-o în căsătorie.Dar acum ea nu mai trăiește..dar știu sigur că sufletul ei este aici,îi simt prezența.Am vrut să petrec această zi alături de ea..ziua noastră.

Zilnic treceam prin acel parc și îl întâlneam pe bunic,privea cerul și șoptea ceva.Posibil vorbea cu ea.Mă opream adesea și-mi povestea viața lui,îmi povestea tot ce gândea.Era un om minunat,cu o poveste și mai minunată.Luptase în al 2-lea Război Mondial,pe front.Mă fascinau cuvintele sale.Mă învăța tot ce știa..mă învăța cum să trăiesc.

Până într-o zi,când nu l-am mai văzut.Am crezut că nu a putut să vină,poate intervenise ceva.Nădăjduiam că-l voi întâlni în ziua următoare.

Dar nu venise nici de data asta.O lună de zile am așteptat,dar nimic..Și atunci am realizat..

Plecase..

Plecase la ea,la soția sa..Era atât de nerăbdător să o revadă,în cer,așa cum îmi spunea.Să o poată strânge din nou în brațe și să plutească,de mână,deasupra tuturor locurilor în care au fost.

Amândoi,fericiți,îndrăgostiți..după 50 de ani,la fel ca-n prima zi.

„Privește cerul de câte ori ți-e dor.”

Mihaela C.

12 martie 2015

Bătrânul și cerul