acul

3

“Acul y Tzalbal, el despojo de los gobiernos militares" by Oswaldo J. Hernández; full article is in Spanish.

 I’ve translated a bit into English below:

Between 1983 and 1984, when the State of Guatemala created "development poles” as part of an anti-subversive strategy, it expropriated land from two communities. During 28 years the inhabitants of Acul and Tzalbal, in Nebaj, Quiché, did not know that hte community land was not theirs anymore. The army inscribed the land in the national property register in the name of the Nation. Today, these two communities are seeking a way to recuperate what was taken from them. 

Previous to this, all lands were held as communal property to protect them. Community members believed that the lands they lived on were still communal property, or eijdos municipales.

Acul and Tzalbal were separated from Nebaj’s communal title between 1983 and 1984. The cartography of the community – the land of all – was altered. And 37 caballerías that belonged to the people were inscribed in the name of the Nation without consulting anyone who lived in Nebaj, that is to say, the owners.

Thirty years after the civil war is over, these communities are struggling for recognition of their ownership over the land, including legal recognition as an official indigenous community. This would grant them territorial autonomy of the kind guaranteed by ILO 160 on the rights of indigenous peoples (which Guatemala has ratified).

“Finally the soldiers came to Acul, long into the war. They came down from the mountains, through the fields. Innocent people were killed, people who had no way to defend themselves.. had nowhere to go. Some tried to flee into the sierras.. many of them were followed and killed. The soldiers then lit all the crops on fire. It spread, finding and killing more. Those who survived had nothing to eat, the fields were destroyed, their families were gone.. many things at this time were gone.”

On the 1981 massacre in Acul, Guatemala

After Check-Up Lunch // Blair & Julian

Julian: [After he had finished Blair’s exam, he went out to tell his nurse he was going to be heading out for lunch for a little while, waiting for Blair to get dressed and meet him out in the lobby. He had quickly changed into a pair of black slacks and a light blue button down, his more formal doctor wear, which he rarely ever bothered with. He smiled when Blair came out and held out his arm for her.] There’s a place around the corner that’s really nice that I enjoy. 

This is Acul Rudrac, a Dunmer and a Dragonknight.

My favorite name is Luca and I want to make a vampire out of him that is why I choose Acul =  backwards for Luca and the greatest vampire of all time himself drACULa which is perfect.

I still have to make a vampire out of him but he will be a monster on the battlefield an will bring fear in the hearts of the enemies.

  • Likes: blood, dragons, killing, fire and cats. 
  • Dislikes: stupid people, water and werewolfs.

Maybe I should make a blog just for him and draw/write stuff about him and maybe team up with other people? =)

El cicle Nits de Blues es consolida com a proposta cultural d’estiu al Poble Espanyol.

  • L’emblemàtic recinte de Montjuïc acull per segon any consecutiu aquest cicle de concerts de blues a càrrec de bandes consolidades del gènere de casa nostra: Big Mama&Sister Marion, Amadeu Casas Quartet i A Contra Blues, entre d’altres.
  • El cicle forma part de la programació cultural de les nits d’estiu al Poble Espanyol, que inclou també les projeccions de curtmetratges de Mecal Air, els concerts a la Plaça Major i enguany també un festival d’humor que tindrà lloc els dimecres del mes d’agost.

Per segon any consecutiu, el Poble Espanyol es converteix durant les nits d’estiu en l’escenari de Nits de Blues, un cicle integrat per un total de deu concerts a l’aire lliure a càrrec dels representants més consolidats del blues de casa nostra. Els dijous de juliol i els dissabtes d’agost a les 21 hores, el públic podrà gaudir d’aquestes actuacions amb aforament reduït i en un entorn natural i tranquil.

El cicle Nits de Blues, organitzat pel Poble Espanyol, l’Escola de Blues de Barcelona, Capibola Blues i el Festival de Blues de Barcelona, començarà aquest dijous 2 de juliol amb un programa doble: Honky Two i MA Lonesome & Alan Bike (concerts inclosos dins la programació del Festival de Blues de Barcelona). El dijous 9 de juliol serà el torn de Mancuso, que anirà seguit de Amadeu Casas Quartet (16 de juliol), The Blues Prisoners (23 de juliol) i Johnny Big Stone & The Blues Workers (30 de juliol).

A l’agost la programació estarà integrada per les actuacions de Blas Picón & The Junk Express (dissabte 1 d’agost), Big Mama & Sister Marion (8 d’agost), A Contra Blues (15 d’agost), Lone Rhino (22 d’agost), i clouran el cicle Chino & The Big Bet el dissabte 29 d’agost.

www.poble-espanyol.com

“Yes, I’ve worked hard; and yes, I may have achieved a certain level of success-but I’m very clear about the fact that none of it would be worth it without doing the things that keep me close to God.”, kata Aa Dapit Acul. Dan saya setuju.

Hayo haul dipilih sblm kehabisan kue2 kering nya buat lebaran sblm kehabisan..rasa maknyus harga bersahabat & free ongkir lho..hahaha with lusi, zulkifli, Agunk, Lisya, Rangga, Acul, Nila, Andrie, Kresno, Dessy, Anggiasthira, Jekki, Taufik, Indah, Harry, Mada, Viandhita, Samara, achmad, Benninu, David,  iin, Faska, Febri, Endang, Ajiero_gp, Ikhsan, Maryke⇝db, nurmiati, indhira, Maryke Anastasia , Bobby, Agus Mulyono, Achi, Aga, and nieke at Lambok Kingdom – View on Path.

Ie cu tradiție. De zeci de ani două bihorence, mamă şi fiică, din Beiuş, confecţionează straie populare
E purtată cu mândrie la festivaluri populare și chiar la evenimente mondene. Câtă muncă se ascunde însă în spatele iei o știu doar meșterii populari. Mamă și fiică, Minerva Boc și Anca Banda sunt printre puținele bihorence care au crescut cu acul și războiul de țesut în mână. Pentru ele fiecare piesă pe care o fac pentru costumul popular înseamnă emoție, sudoare și dorința de a duce povestea mai departe.  

Pentru Minerva Boc cea mai frumoasă mobilă din locuința ei a fost întotdeauna războiul de țesut. Bihoreanca de 63 de ani coase de când era mică și nu își poate imagina o zi fără să facă măcar o broderie.

“Cu atâta plăcere și cu atâta drag mă duc; și când sunt supărată intru în război și lucrez și toate supărările îmi trec. Toate gândurile se întreaptă spre ceea ce lucrez. Secretul care e? Munca. Munca, multă muncă”, spune Minerva Boc.

A lucrat 40 de ani în învățământ ca educatoare, iar timp de 5 ani i-a învățat tainele țesutului pe elevii de la Școala de Artă din Oradea. Eleva sa preferată a rămas fiica ei. Anca Banda a cunoscut dragostea pentru țesut de când a pus prima dată acul în mână. A făcut o adevărată pasiune pentru obiectele vestimentare tradiționale și vrea să transmită meșteșugul cât mai multor tinere din Beiuș.

“Sunt mulți chemați, puțini aleși. Adică, vin mulți la aceste demonstrații, dar dacă unu, doi rămân să și confecționeze sau să coase eu zic că e un mare, mare câștig”, consideră Anca Banda.

Zeci de straie populare au ieșit din mâna celor două Bihorence. Printre cele mai căutate piese se numără ia.

“Aceste modele sunt făcute în război, se țes, se taie bucata și se aplică pe față și pe mâneci și modele mai mici se pot aplica și pe spate. Și cealaltă modalitate cusută. Se poate coase cu mâna sau în cruciuliță, în fir tras.”

Talentul celor două beiuşence este apreciat atât de cumpărători cât și de specialiști. La Târgul Meșterilor Populari de pe Muntele Găina amândouă au reușit au obținut locul I după ce au concurat cu persoane din alte județe.

Reporter: Diana Grad
Operator: Tiberiu Catrișcău
Editor web: Adrian Laboş