mi-am văzut reflexia în cana de cafea și cu toate astea, am continuat să beau. mă încercau câteva stări de abandon.
- nu vreau să mă mai întorc acolo, îmi spun cu voce tare.
- te înțeleg. singurătatea e neiertătoare uneori. știu că ți-a fost greu… dar, cum vezi tu singurătatea acum?
- am să-ți răspund scurt și cuprinzător: să strângi în brațe persoane pe care le iubești și cu toate acestea, să-ți simți brațele goale.
—  http://cuvantul.tumblr.com // abandon și singurătate.