Sustinable

Chapter 9 of Passing Ships is up, my dudes!

Chapter Sneak Peek:

Castiel reaches out to lay a hand on Dean’s arm as he’s struggling with a Band-Aid wrapper. “Dean.”

“No, Cas.” Dean takes a deep breath and closes his eyes, his hands stilling. “No, we’re not talking about it. Not right now.”

“Your father was drunk. He didn’t know what he was doing.”

“I don’t care—“

“He didn’t mean the things he said.”

“It doesn’t matter!” Dean explodes, throwing his hands into the air. “The way he treated you, Cas? You just– you don’t deserve that shit.”

Start Chapter 9

Start from Beginning

Keep reading

Labor is a necessity that gets us the things we need for survival and for recreation; jobs, as they are traditionally understood in our society, are positions for people to not only justify their own existence but also to justify the existence of capitalism. I genuinely believe that most people could feasibly enjoy labor and get meaning from it, but being forced to sell your labor to a capitalist so that he can profit off of your necessity is an alienating experience. The American people don’t “need more jobs”; we need a means in which we can extend democracy to production and other social institutions, so that the great capacities of technology and sustinence are controlled by all who use and are affected by it, rather than controlled by a tiny minority. Capitalism is more lenient feudalism with a spectacle of “choice, choice, choice”. In other words, even though the standard of living has generally increased since that period, class relations still dictate the great majority of social/economic/political relations. Controlling socially-operated production autocratically (as in capitalism) is textbook tyranny, you just don’t notice it because the title isn’t “king” or “lord” or “president”.

Avem timp  - Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua feţe
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

betsforsythetrash  asked:

Will you write Bughead's first official date?

Thank you, m’love! A little bit of fluff before we have to endure some heartbreaking Bughead moments in the next episode - but also many kisses, hopefully!


He’d been just as, if not more, nervous than the moment just before he kissed her for the first time. He hadn’t exactly been sure, given her reaction, that this was something she wanted too. But then she kissed him, on her terms, and his heart got stuck in his throat. This was real, this was happening, he had to do this. 

“H-hey Betts?” he asked, wincing at his nervous voice. 

“Hmm?” she replied, not looking up from her text book. 

“I was wondering if you wanted to do something tonight?” He didn’t dare meet her eyes as he felt her look up at him. Her features were arranged in a puzzled expression. 

“We are doing something tonight, Juggie. We’re working on The Blue and Gold like always,” she said, brows knitting adorably in confusion. Jughead took a breath to steady his nerves. 

“No… I mean like, do you want to do something together? Like go on a date. With me,” he finished lamely, willing his vast vocabulary to return from wherever it had fallen out of his head at the sight of pretty green eyes. There was a beat of dead air as she took in his request. Jughead Jones was asking her out on a date. It was so… uncharacteristic. She never thought she’d see the day, him looking at her in apprehensive embarrassment. A thrill shot through her at the thought that she’d caused those feelings in him. Sure, she’d enjoyed their fleeting kisses immensely but she wasn’t sure what they’d meant. This helped clarify. 

“Sure, Juggie,” she broke out into a grin. “Sounds like fun.” His responding timid smile set butterflies loose in her stomach. She couldn’t wait. 

***

She hasn’t been able to calm her nerves all day, her fingertips tingling in anticipation. The Blue and Gold was empty when she arrived, keeping the suspense alive for a little longer. 

Jughead arrived twenty minutes later, slightly out of breath as he swung round the corner, familiar paper bags in hand.

“Sorry I’m late. Sustinence,” he joked, pointing to the Pop’s take out bag in explanation. 

“That’s ok,” she replied, a sudden and new shyness colouring her speech. 

“I thought maybe we could stay here, y’know where it’s just… the two of us,” Jughead mumbled, his voice catching on his words. Betty smiled gently. 

“That’d be perfect.” She watched as Jughead spread out a fleece blanket on the floor, putting down their food before grabbing a few of the worn cushions for them to lean on, opening his laptop and starting up an old movie. 

“What are we watching?” she asked, coming to join him on the floor. 

Some Like It Hot,” he replied, cheeks covered in a dusting of pink as he waited for her approval. She bit her lip. 

“I love that one.” He turned his head to smile at her from the corner of his eye, a smile she noticed he reserved only for her. 

***

Her evening had been magical, the simplicity making it even more so. He’d opened up to her in ways she didn’t know he was ready to do, talking to her in hushed tones in their bubble of Blue and Gold as the fading dusk turned to black, shrouding them in secrecy. She already knew his favourite film, what kind of music he listened to, what his friends were like. The inane small talk wasn’t necessary with them. Side by side in the room they’d made their own all that mattered was that he wanted to be there, next to her.

“I didn’t know I could feel like this, Betts,” he murmured out of nowhere, picking up her hand to play nervously with her fingers to avoid looking at her eyes, the mesmerising green capable of pulling even the deepest confessions from within him – it was terrifyingly exhilarating. For the first time he wanted to spill all his fears, hopes, desires. “I didn’t… I didn’t think that I…” he stuttered, pausing to take a deep breath as emotions he wasn’t used to feeling bubbled to the surface.

“Hey, Jug,” she cooed, his name on her tongue the sweetest symphony he’d ever heard. “It’s ok. I’m just me. And you’re just you. We’re us,” her smile was so honest and lacking any kind of judgement that he didn’t know whether to laugh or cry. Her cool palm cupped his cheek and he leaned into the sensation, closing his eyes in blissful contentment, tension leaving his shoulders. When he opened his eyes again she was still there, still smiling, willing to give him all that he needed to take. He turned his head slightly, brushing dry lips against her hand, basking in faint blush it caused to bloom across her cheeks. She settled in closer to him, arm resting down the length of his for the rest of the night.

***

She looked at him from the corner of her eye as the movie drew to a close, his features illuminated in the glow of the screen, long eyelashes brushing his cheek with every movement. She longed to reach out and touch him. Her eyes snapped back to the screen as she saw him move to look at her, stifling a yawn as the day caught up to her.

“Tired, Juliet?” he asked softly. She nodded.

“Walk me home?”

“Always.”

They walked in companionable silence, hands linked automatically as they ambled along the sidewalk, hoping to make their time together last that little bit longer. 

“Your tower awaits,” he quipped as they reached her front door. She laughed, looking down at her feet, still unwilling to let go of his hand, reassuringly warm in hers. 

“I had a nice time tonight, Juggie. Best first date ever,” she whispered, rosy pink blossoming across her cheeks once more. He loved that he could cause that.

“Me too,” he said, leaning in for a sweet goodnight kiss. This time it wasn’t one or the other, he thought, as he saw her move to lean towards him too. They were coming together, both needing this, needing each other, and excited to find out where these new things between them would end up. Betty tilted her head further into the kiss, pulling a groan from deep inside Jughead’s chest as she slipped her free hand into his hair. He held her waist, dragging her closer, knowing he’d never tire of tasting strawberry milkshake on her lips. 

She pulled away, glancing nervously up at her house. “I have to go… goodnight Juggie,” she said reluctantly, leaning in for one last chaste peck, knowing she couldn’t pull away if it turned into more. 

“Night, Betts,” he replied, watching her run up the steps as an indescribable warmth spread throughout his entire body. Here’s to the first, he thought as he walked across the street, and to many, many more. 

Ba Bird

According to the ancient Egyptians, people were composed of many different parts besides their physical body which when combined, formed the individual:

Ren: The name. According to Egyptian belief, the name ensured and in many ways equalled existence. As long as a person’s name was preserved and spoken, the person would continue to exist.

Sehwat: The shadow. The Egyptians believed that the shadow contained a part of the individual, since it was always present and visible. It was often connected to the ba and the two parts were sometimes said to travel together. It was a very important component because of its relation to light and the sun and it was also associated with protection.

Ka: The “life-force” that made the body move and marked the difference between being alive and dead. It is also described as the “double”, a twin-like aspect. It was present both in life and death. After death, it was present inside the mummy or representations of the deceased and depended on sustinance through offerings and depictions or models of food placed inside the tomb. It was also believed to be the part of the body connected to ancestors and inheritance.

Ba: The “personality” or the more individual aspect of a person. It was present both in life and death and was the travelling part of the spirit. When a person was asleep, the ba could travel freely (both in this world and the next) and see things, which the person then experienced as dreams (this is also sometimes connected to the sehwat). After death, the ba continued to travel, but had to return to the mummified body to rest and to reunite with the ka.

Akh: The result of a unification of the ka and the ba. It was only present after death and was the manifestation of a successful transition to the afterlife. Only those who had recieved a proper funeral with all the right rituals and had lived a life in agreement with maat could hope to reach this state after death.

anonymous asked:

but considering that kaneki is a human turned ghoul, do you think that his genes have been modified as well or do they remain mainly as human? is there a possibility that, even if his genes were mixed, touka's body might absorb the baby due to it's part human genetics? since in the end, kaneki's meat still tastes good and is able to provide ghouls with sustinence as well?

Oh yeah, I forgot what Itori said about the dangers of a Ghoul mother to a Half-Ghoul child. Kaneki’s genes are definitely mixed - he only had a kakuhou implanted within him, but his skin became impervious to human weapons, he gained regenerative abilities and most telling of all, his sense of taste changed, and now only human meat can sustain him.

But there’s no reason Kaneki should have that enzyme, and his tongue is the same as the one he’s always had…in theory.

But my theory is that the kakuhou pumps out enormous quantities of RC cells which alters the biology of the Human towards more Ghoulish standards, albeit incompletely (represented by Kaneki’s half-kakugan, and the fact his meat is still tasty despite having Ghoul levels of toughness). So yeah, Kaneki’s genetic sequence has been altered by the kakuhou inside of him. The same incomplete process is true in naturally-occurring Half-Ghouls as well, with varying rates of Ghoulification - Rize having two kakugan and Arima having none, for example. I would also conjecture that the reason Half-Ghouls are rumoured to be stronger than regular Ghouls is because the kakuhou produces more RC cells in reaction to the human body initially rejecting them, battering human natural defences until they give in and become Ghoulish.

Because Kaneki is still quite delicious there is a high chance that a Touken baby would be absorbed by Touka in the womb. But it’s still not definite - it’s kind of a gamble really, depending on what traits it gains from its mother and what traits it gains from its father.

Avem timp
(varianta completa de Octavian Paler)

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi
insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam
dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce
pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla
oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie,
cand trebuie
Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea
tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi
iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine
insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu
inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe
primul loc
Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai
departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai
nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.

Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

Am invatat.
de Octavian Paler

Draga eu,
A trecut vremea aceea in care umpleam randuri intregi cu intamplari pe care voiam sa le inchid undeva adanc si sa le redeschid intr-o zi,sa le citesc pe rasuflate si sa le las sa zboare in bataia vantului.
Nu stiu daca ceea ce scriu acum va fi ultima scrisoare pe care ti-o scriu,nu stiu daca cuvintele acestea reprezinta un ramas bun,sau doar un fel de distantare de motivul pentru care incepusem sa scriu aceste scrisori.Si nu,nu stiu de ce am inceput sa iti scriu si nici nu vrea sa imi storc creierii pentru a gasii un raspuns,s-ar pierde toata magia,toata linistea din jurul lor si nu merita sa pierd asta.
De la ultima scrisoare pe care ti-am scris-o viata mea a facut un cer complet intre fericire si dezamagire.Am avut cateva zile bune,in care ma simteam in regula cu ceea ce ma inconjoara,in care nu eram mistuita de ganduri,in care uitam sa gandesc si ma bucuram de fiecare gura de aer,de fiecare zambet trecator.Am avut zile cu soare,dar si zile in care norii negrii s-au adunat pe cer,iar toate lucrurile imi ieseau pe dos.
In ultimul timp am invatat ca oamenii cateodata mai pierd,cateodata dezamagesc si in adancul lor sunt constienti de acest lucru,chiar inainte sa se intample.Am invatat sa las lucrurile sa se intample de la sine,sa nu imi mai bat capul cu lucrurile care nu ma privesc.Am invatat ca oamenii sunt schimbatori ca si anotimpurile.Mi-am tuns parul si pentru prima data in viata mea nu mi-a venit sa ma arunc de la parter pentru asta si am primit porecla de “marea mea dezamagire” de la profesorul meu “preferat”.E amuzant,intr-un fel trist,dar amuzant.
Am inteles ca lucruri nu pot iesii intotdeauna asa cum vrei tu,ca viata iti mai trage o palma de toata frumusetea,pentru ca maine sa te traga intr-o imbratisare cat China.Am inteles ca viata nu inseama doar succese,ca ceea ce te inalta nu e intotdeauna ceea ce te face sa fii fericit.Am inteles ca lumea e cruda si soarele nu straluceste intotdeauna.
Am inteles ca o poveste nu se termina,ca ea traieste in amintirile oamenilor.Am inteles ca viata nu e o gradina de trandafiri,dar are frumusetile ei.
Cum am spus si la inceput,nu stiu daca iti voi mai scrie,dar ceva imi spune ca o voi face,dar vreau sa stii ca sunt in regula,ca m-am maturizat um pic,ca am invatat sa nu imi mai fac griji pentru oamenii carora nu le pasa si ca am inteles ca e in regula sa imi sustin parerea,atata timp cat cred in ea.
Sper ca in timp ai intalnit oameni care sa iti schimbe viata,ca ai transformat acea nehotare in ceva frumos si ca ai gasit pe cineva care sa te iubeasca cu toate defectele pe care le ai.
Cu drag,
mereu eu!
#SCRISORI PENTRU MINE
—  19augustanonimat

“Scrisoarea lui Mihai BENDEAC

Vineri seara am oprit la o benzinărie ca să alimentez scuterul (folosesc rar în perioada asta “decaportabila” căci cu motoreta e mai simplă viața în oraș). Pun eu 3 litri fără plumb și intru să plătesc. In fața mea, o doamnă. Achită. Scot și eu banii din buzunar și n-apuc să-i întind că în incintă pătrunde val-vartej un cocalar la vreo 40 de ani.

Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, șapcă Adidas, creier Adidas.

- Cine p..a mea și-a lăsat motoreta aia la pompă că a încurcat tot acolo ?!

- Eu. Dar de ce am încurcat ?! (Mă recunoaște, dar după 3 secunde de pauză se decide să nu lase garda).

- Păi de ce-ai lăsat-o acolo ?!

- Păi, unde s-o las ? Dacă eram cu mașina, unde o lăsam până achitam benzina ?!

Benzinarul, intervine și el:

- Cu ce a încurcat domnule ?! Plătește și pleacă.

- Păi ce p..a mea baaaaa !!! Am ajuns să stau ca prostu’ după o motoretă ?!

Eu zic:

- Păi, cine vă pune ? Stați ca deșteptu’ …

- Mă iei la mișto ?! Ce p..a mea !!!

Ies afară. Mașina ghertoiului, un BMW X6, era parcată la 3 milimetri de scuter.

Zice:

- Poate mi-o zgârii.

Nu i-am zgâriat-o. Am plecat și m-am oprit după 200 de metri. Am tras pe dreapta și am plâns protejat de cască.

Da ! Recunosc ! Am plâns ! Am plâns pentru că mi-am imaginat ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi fost un roman obișnuit și nu “vedeta” de la televizor. M-ar fi omorât ? Am plans pentru că ăștia vor ajunge atât de mulți încât ne vor îngropa. Am plans pentru că pe ăla nu-l va întreba nimeni din ce bani și-a luat BMW-ul. Am plâns de ciudă că ne vor strivi visele.

Am plâns pentru frate-meu care are neșansa de a crește lângă ei. Am plâns pentru că am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodată căci nu vreau să trăiască în lumea ăstora. Căci lumea va fi a lor ! Nu vă mințiți ! Nu vă amăgiți ! Va fi lumea lui Salam și a lui Guță ! Lumea cămătarilor, șmenarilor, maneliștilor, cocalarilor, burtoșilor, nesimțitilor.

Pentru că nevestele și gagicile ăstora sunt mereu gravide ! Pentru că fiecare au câte 4-5 copii.

Apoi m-am revoltat ! Și m-am gândit ce mult mi-aș dori să am pistol legal, cu permis și de câte ori se întâmplă să dau peste un animal ca ăsta să trec pe lângă el și să-l înjur în șoaptă de mamă. El va lua foc și mă va lovi. Eu scot pistolul și poc ! Direct în cap ! Legitimă apărare. Cât despre faptul că aștia fac copii, cu regret vă spun că ușor-ușor devin extremist în cel mai dur sens al termenului …

Dragi cocalari, mârlani, mitocani, manelisti,

Ați câștigat. Voi și ai voștri v-ați fu…t nevestele, amantele sau prietenele prost (căci numai prost puteți, conform aceluiași coeficient de “inteligență”) și iată că sămânța voastră mizerabilă dă rod. Ne acaparați. Ați reușit să vă “educați” progeniturile hidoase în spiritul kitch-ului, mitocăniei, nesimțirii, manelismului infect … Felicitări ! România e pe cale să devină a voastră. Dar, atâta timp cât încă mai putem și noi respira, vorbi, privi, dați-ne voie să râdem de voi. Dați-ne voie să vă ironizăm. Nu vă fie teamă. Sunteți pe drumul cel bun și-n curând veți ajunge atât de puternici încât să-i luați pe ăștia ca mine și să-i dați la lei.

Până atunci însă …

1. Cojile de la semințele scuipate pe asfalt sau beton nu dau rod. Nu încolțesc ! Vă jur ! Știu că voi n-ați prea mers pe la școală, dar credeți-mă pe cuvânt că am făcut biologie în liceu. N-o să crească niciodată floare sau bostan din ciment. Așa că folosiți un cornet.


2. Dacă folosiți cornet (puțin probabil) vă implorăm să rupeți foi din Manele “almanahe” magazin, ca Marin Preda și Eminescu n-au nicio vină.


3. Tricoul mulat se poartă pe un corp perfect. Știu că în lumea voastră perfect înseamnă atât mers la sală și înghițit steroizi cu pumnu’ ca ghiolbanu’, cât și burta de bere și ceafa plină de slană. Noi însă ne facem datoria …


4. Nu ne deranjează că ascultați manele (unde carte nu e, nici cultură muzicală nu e) atâta timp cât “ascultați” nu se transformă în “ascultăm”. Orice aparat de redat muzică are un buton pe care scrie volum …


5. Știu că banii sunt singurul vostru Dumnezeu și dacă ai bani ești “de valoare”, dar există niște “chestii” de noi le plătim și ele se numesc impozite la stat. Știu că un manelist de-al vostru i-a facut “prințesei lui” înmormântare de 50 de mii de euro fără să-l întrebe cineva despre proveniența banilor, dar dacă reprezentanții voștri conduc finantele, poliția și justiția din Rromânia, puneți-ne și nouă o vorbă bună … Mulțumim anticipat. Și am văzut că mulți sunt alături de voi când, prin lege, se încearcă să fiți puși să plătiți impozite sau să vă declarați averile. Mai bine ieșiți în stradă pentru “România săracă”. Săraca de ea !


6. Vă rugăm mult să nu mai filmați videoclipuri la operă. V-am dat televiziunile și presa, lăsați-ne la schimb opera și teatrele !


7. “De puta madre” înseamnă “p…a mătii”. Ne bucurăm că majoritatea purtați tricouri cu această sintagmă. Inseamnă că mesajul nostru a răzbătut până la voi.


8. Ne arătăm realmente îngrijorați de această cumplită molimă care a cuprins întreaga comunitate cocalărească și anume foto fobia. Știm că medicii nu sunt de-ai voștri că, nah, au făcut școală multă ai dracu’ tocilari, dar puteți apela cu încredere. Probabil e ingrozitor să fii nevoit să porți ochelarii de soare și-n baie …


9. Suntem încântați că ați învățat să folosiți programe gen “Photo shop”. Nimic nu e mai frumos decât să vezi o minune cârlionțată, în rochie de leopard și 5 kile de aur pe prima pagine din “The sun”. Și suntem încântați că în pozele de Hi5 vă înconjurați de stelute, brizbrizuri …


10. Faptul că reușiți să manevrați câte 3 telefoane mobile în același timp este o calitate demnă mai degrabă de un homo decât de un homo sapiens. Deci, iată că teoria lui Darwin se sustine …


11. Pantofii cu botul ridicat semnifică ceva religios ? Sau e chestie de potență, temporară și ea ca și tinerețea ?


12. Tunning-ul cu evacuare zgomotoasă și parasolar cu mesaj nu e foarte indicat. Știm că trebuie și cocalarul sărac să aibă o ocupație, dar …


13. Apreciem faptul că mergeți toți pe scutere fără cască ! Ne dați speranțe … Dar, vă atragem atenția că atunci când pe un motor, o motoretă, o bicicletă sau pe un scuter se află un el și o ea, “dintre care” el are cască și ea nu, asta se traduce prin: “Mori, fă, în morții mă-tii !”. Mă rog … Asta nu le deranjează pe femeile din România întrucât atitudinea reprezintă o normalitate în relația dintre sexe în țara noastră.


14. Am eu și familia mea toate motivile să fim ”snobi’’ cum ni se spune, să preferăm prieteni și societatea de străini, unde suntem primiți și apreciați la valoarea noastră și nu după sumele de bani ascunse în beci sau valoarea mașinii strecurată din Germania.

Ar mai fi multe de spus, dar dacă ai parcurs această “scrisoare” înseamnă că deja ai citit de două ori mai mult decât toată familia ta în întreaga ei existență. Nu vreau să te obosesc.

Ne-ați furat țara și pentru asta nu vă iert.

Ne vedem la mall,

Cu drag, Mihai Bendeac”

Eu iubesc un singur barbat. Iubesc timpul petrecut alaturi de el, lumea lui, seriozitatea si glumele pe care mi le spune, iubesc gandurile si cuvintele cu care ma surprinde, iubesc viata traita alaturi de el, iubesc felul în care ma surprinde si ma provoaca, iubesc nebunia si tacerea lui. Ceilalti nu ma intereseaza. Ceilalti, prin felul lor de a fi, ma conving si mai mult ca iubesc un om potrivit. OMUL MEU! Eu iubesc un singur barbat. El ma ajuta, el ma intelege. El ma sustine mereu si fericire mai multa nu gasesc decat în bratele lui. Am încredere în el. Am toata dragostea lui. Ce sa am eu de la restul? Ceilalti nu sunt decat oameni trecatori, neispirati, pe alocuri falsi. El mi.a inteles sufletul si dorintele. El vrea sa ma pastreze. El lupta pentru dragostea mea. El e bun. EL E AL MEU! Eu iubesc un singur barbat. Eu iubesc puterea lui si slabiciunea lui, traita langa mine. Iubesc pentru ceea ce ma face să fiu alaturi de el. Stiu ca avem un viitor comun, stiu ca avem dorinte comune, stiu ca ne uneste atat de multe. SUNT FERICITA!   Eu iubesc un singur barbat, iar ceilalti ma ajuta sa.l iubesc si mai mult.  
Left me for a Weeaboo

Ok this is actually pretty recent, and still burns in my craw. So why not write about it?!

Okay let’s start with the background. I met my first boyfriend sophmore year of highschool. I was kinda weird about guys, and he was nice, so like hey why not? He liked the same kind of things I liked, certain animes, etc. Well I thought we got along great, except from time to time when he wanted to rp, he was the freaking worst rper ever. He was freaking OP all the time and used to threaten me in the rps. Obviously that should have been a red flag from the get go, but my stupid self didn’t think much about it.

Keep reading