Relatie

anonymous asked:

Ar avea rost o relatie la distanta ?

De ce nu?

I mean, frigiderul meu e la distanţă de mine, şi totusi suntem intr-o relaţie strânsă. Glumesc, dacă vă iubiţi, distanţa nu contează.

Faza e că atunci când ai paisprezece, cincisprezece, șaisprezece ani poți să faci orice, îți poți permite să greșești. Și e atât de frumos iar noi nici măcar nu ne dăm seama. E vârsta chiulului și a falsificării semnăturilor parinților. Puloverele prea largi, ceaiul sau cafeaua sub pătură, duminica amiaza cu prietenii. Cicatricile pe brațe. Scrisul pe ușile de la baia școlii. E vârsta greșelilor, vârsta ce nu se mai întoarce, vârsta in care orice ai face poți remedia. E vârsta plânsului pentru lucrurile ce nu sunt nimic dar par a fi totul, vârsta primelor iubiri, a primului sărut, a dureri atunci când se termină și a acelor “pentru totdeauna” care nu vor fi niciodată. Ne punem in cușcă din cauza fricii de viață fără să ne dăm seama că viața adevarată e exact asta, acea viață pe care la treizeci de ani vom vrea s-o retrăim. Suntem o generație danată, arsă, dusă. Suntem generația facebook, twitter, instagram și tumblr. A screen-urile conversațiilor, a mesajelor prea lungi, a temelor interminabile, a dilatatoarelor, a tatuajelor. Generația “Vreau să mă mut la New York”, “Vreau să mă mut la Londra”. A poeziilor scrise pe banca școlii, a filmelor văzute de mii de ori, a prieteniilor la distanță, a stațiilor, a trenurilor, a insecurității. E atât de frumos, nici măcar nu ne dăm seama. Eu nu îmi dau seama. E timpul să începi să țipi, să respiri, să trăiești. Să trăiești până la consumarea pielii și a oaselor. Să trăiești până la consumarea sufletului.