1 noiembrie

Plâng zâmbetele in noapte, uitate in scrumiere sparte, care sunt pline cu vise ce nu vor mai deveni reale.
Și rade inima în piept, cu o naivitate stearsa, de un sentiment banal, pur ca prima roua a lunii mai.
Iar mâinile tremurânde, țin in brațe un suflet rece care le încălzește, precum un copil o bomboana dintr-un plic.
Și durerea înghite in sec, închisă după o usa de lemn, in care nu mai intra gânduri pline de ura și dispreț.
Iar emoțiile dansează un vals de-o noapte, ascunse in spatele unor ochi plini de șoapte, care promit zile calde, in nopțile reci pline cu dureri de coaste.
—  19augustanonimat
11 noiembrie 2016, 1:11pm