“Se despărţeau doar pentru a se regăsi. Se regăseau doar pentru a se îmbrăţişa din nou. Se urau pentru a se iubi.”
—
„O iubire profundă între doi oameni implică, la urma urmei, puterea și șansa de a face rău profund”.
--Urusla K. LeGuin
"Nu știu dacă mă înțelege cineva, dar nu-i ușor, să te prefaci că totu-i bine când defapt toate te dor."
Mulțumesc lui Dumnezeu c-ai plecat. Că de-ai mai fi stat, nu mai învățam în așa hal să m-adun de pe jos.
Uneori devii atât de dezamăgit de iubire, sau mai bine zis, de omul care s-a jucat cu sentimentele tale, încât pui dragostea pe ultimul plan, pentru că nu mai are același farmec după ce ai fost rupt și cusut, rupt și cusut.
Pur și simplu te face să n-o mai dorești, exact ca femeia pe care o iubeai și-ți jura că nu va putea avea vreodată pe altcineva în afară de tine, în suflet și-n gând, și-o credeai pe cuvânt, iar astăzi zâmbește în brațele altuia de parcă n-ai existat niciodată.
E tot frumoasă, încă îți mai tresare inima la auzul numelui ei, te răscolește, dar n-o mai dorești.
Sunt conștientă de ce am pierdut, dar nu regret.
I am the bad one în povestea asta,
deși nu aș fi vrut.
Trebuie să mă schimb înainte să mai iubesc
pe cineva.
Sunt atâtea lucruri pe care le-aș putea scrie
vizavi de subiectul acesta,
și totuși, aș prefera să "tac".
Poate liniștea îmi va aduce mai multă pace
interioară.
Și totuși repetăm aceeași greșeală la nesfârșit....
Să iubim pe omul greșit...
Nu m-am îndrăgostit de tine. M-am îndrăgostit de potențialul tău de a fi ceea ce credeam că am nevoie la acea vreme..
Neliniștea din sufletul meu îmi face ca pielea sa se ridice pe mâini, fără sa o pot controla. Să-mi treacă un fior pe spate și sa îmi zguduie tot corpul. Unde trec prin mine in chip de șocuri electrice care ma fac sa salt. Durerea cândva reprimată face valuri in sufletul meu și îl invadează cu amintiri transformate in coșmaruri. Nu pot sa plâng.
Faptul că ai început să simți ceva mai mult, a devenit o problemă gravă în ziua de azi!
~2021~
Se spune că timpul vindecă, dar acesta doar acoperă rănile la suprafață, în timp ce în interiorul sufletului devin tot mai adânci si mai dureroase.
Instagram: privim.acelasi.cer
Toti suntem în șanț, dar unii dintre noi privesc spre stele.
— Oscar Wilde
In jurul meu sunt numai umbre parca vor sa ma inghita.
Sa treci prin mii de stari si ceilalti sa nu te simta.
- Yenic
am împărțit același colț de viață cu oameni care
în grădina mea,
au ofilit.
Gânduri peste gânduri îmi murmură prin minte Șiroaie vor sa iasă, nerostilele cuvinte Durerea reprimată, părerile de rău Clocotesc îmi mine, căci le am aruncat în hău
Valuri de emoții dau năvală peste mine Mustrandu-mă ca sufletul mi-a devenit ruine Și doare… Căci surd și mîlcom am cam fost Că al meu suflet nu l-am păstrat la adăpost
La adăpost ținut departe de animale și de fiare Ce atunci când slab te simt ar vrea să te doboare Pe lângă o pată neagră ce oricum o să-ți lase Îți iau și din al tău suflet bucățelele rămase
Și așa, pe drumul vieții tot mergând Din când în când de durere șchiopătând La ale noastre căderi și suferințe S-aducem vindecare și multe biruințe
Ma întreb…
O fi asa de greu sa nu ne mai rănim? În sufletul altora să nu mai lasăm venin. O fi așa de greu sa răspândim iubire? Cum a făcut Iisus pentru a noastră mântuire.
“Toţi suntem trişti, spunea el. Nu se vede întotdeauna, dar toţi oamenii sunt trişti.”
— Mircea Eliade
