Vineri 13 - Capitolul I (on Wattpad) https://my.w.tt/U9uO1q0hLbb O poveste romantică, erotică, ce descrie, uneori prea detaliat, drama unei iubiri adolescentine. Într-o lume în care sexul, drogurile și alcoolul sunt la ordinea zilei, considerate motive de laudă pe social media; într-o lume în care un story îți poate distruge viața socială sau relația cu partenerul, A se aruncă cu brațele deschise în jocul distructiv numit "viața de adolescent". A, o tânără de aproape 18 ani se aruncă în brațele unei iubiri care, deși noi, pare măcinată de timp. Acțiunea descrie modul în care A percepe dragostea înainte de a îl întâlni pe D, drumul său tumultuos către, ceva ce se vrea a fi maturitate emoțională, îndrăgostirea sa precoce și ulterior deziluziile pe care ea a încetat să le mai hrănească. A poate fi ea, prietena ta, sora ta, iar D, D poate fi oricine, poți fi chiar tu, de ce nu? poți să fii și A și D în egală măsură, depinde de cum privești lucrurile. În parcursul anilor săi de adolescență, D, jucat de două personaje diferite, au un rol primordial în viața lui A. Dacă primul său D are rolul de a o ghida și de a o crește, D-ezvoltare, cel de-al doilea D are un fals rol pozitiv ce o conduce pe a la (auto) D-istrugere.
Asupra lirismului meu, ieri atât de formal, cenzurat, astăzi predomină o aură a paroxismului insecurității mele, ajunsă pe culmile nebuniei.
Un amalgam de cuvinte, aflate în virtutea inerției, se aștern sub urma pixului meu, ce parcă-mi imploră un repaos, urmând să zacă necitite sub brutalitatea unei linii haotic îngroșate.
NU MAI POT! - exclam cu regret în timp ce mâna nu se oprește din a contura tot mai rapid litere distorsionate, din teama uitării. Și de aceea scriu, mâna îmi este solidară gândului, făcând eforturi inimaginabile să țină pasul.
AM UITAT! - astfel, și această filă este mototolită cu o forță direct proporțională cu furia datorată uitării. Poate data viitoare...
E trist, iubitule. E trist să te aștept conștientă că s-ar putea să nu mai vii.
Nu o să mint spunând că nu îmi pare rău că s-a terminat, că, și de pizza îmi pare rău când se termină. Dar nu mă voi duce la coșul de gunoi să văd ce mai face, dacă e bine. Pun mâna pe telefon și îmi comand alta, dar, cu altă aromă, de la aceeași ți se apleacă.
“Marile probleme ale generaţiei noastre, fumatul, băutul şi depresia sunt o urmare a muncii. Şi mă refer la noi, adolescenţii care nu petrecem timp destul cu părinţii care muncesc de dimineaţa până seara ca să facă un ban… Păcat că uneori uităm că avem părinţi…păcat că ei sunt mai ataşaţi de job, decât de noi..şi ne uită pe undeva printr-un bar cu un pahar de alcool în faţă şi o ţigară în gură.. Sunt curioasă ce o să se întâmple cu noi, când o să avem copii şi familie.. Oare copilul nostru o să ne uite chipul cum parcă îl uităm noi pe al părinţilor noştri? Cine o să-i admire primele desene cu maşinuţe sau prinţese?! E aiurea că munca are o aşa mare importanţă în viaţa părinţilor, familia ar trebui să fie pe primul loc, nu nenorocitul ăla de job care te îndepărtează zilnic de copiii tăi…din ce în ce mai mult în fiecare zi…”
— E.D.
“Dacă vreodată, peste ani și ani, voi avea o fată, mă voi asigura că știe cât de mult o iubesc, că sunt acolo pentru ea și că sunt mândră de ea indiferent de situație. Iar când va avea 3-4 anișori îi voi împleti părul, o voi săruta de „noapte bună!” și îi citi povești cu Făt-frumos și Ileana-Cosânzeana. Mai târziu, pe la 7-8 ani, îi voi spune adevărul, că eroii nu există. Că niciodată un bărbat cu pelerină și lenjerie peste pantaloni nu va veni s-o salveze când se va afla în bucluc. Că salvarea o găsește numai în ea, și în oamenii din jurul ei care o iubesc necondiționat. Că viața îi va da un șut în fund de fiecare dată când va avea ocazia, și că va aștepta să se ridice ca să-i dea și-un pumn în stomac. Și îi voi explica faptul că e prea fragilă și mâinile ei sunt prea mici și prea puține pentru a vindeca toată durerea pe care o vede în jur. Și vor fi zile când va vrea să schimbe ceva, să facă bine, iar atunci îi voi spune că indiferent de cât de mult lupți și cât de curajoasă ești, nu e suficient. Că la final, încercând să salvezi pe alții, vei sfârși în genunchi, plină de vânătăi și cicatrici. Însă când momente ca astea o lovesc fix în față, când furtuna apare în viața ei,o voi lua în brațe și îi voi spune că nu trebuie să dispere. Nu poți fugi de ploaie, și oricât ai alerga, nu dispare așa ușor, de aceea, de cele mai multe ori, cea mai bună soluție e să te oprești și să te joci în noroi, să dansezi în ploaie, să lași picăturile să-ți spele trupul. Să râzi răului în față. Să-l sperii mai mult decât el te sperie pe tine. Când se va speria noaptea de vreun zgomot din camera ei, o voi lua de mânuță și îi voi arăta că monștrii de sub pat sau din dulap nu există. Adevărații monștrii sunt afară, lumea e plină de ei. Și nu-s înspăimântători. Chiar deloc. Majoritatea au fețe drăguțe și sunt îmbrăcați în aparențe. Îi voi spune: draga mea, ești mică și lucrurile ce te sperie acum, peste câțiva ani, vor deveni amintiri care te vor face să râzi. Vei descoperi că viitorul îți rezervă o sticluță de fericire și cutii întregi de tristețe, dar dacă vei știi cum să pui câte o linguriță, două de fericire într-un castron de tristețe vei descoperi că viața nu e atât de rea la gust. Să nu-ți închizi niciodată ochii și să nu-ți sugrumi glasul doar pentru că cineva nu e de acord cu părerea ta. Să nu încetezi niciodată să ceri mai mult, dar întotdeauna să te mulțumești cu ce ai. Mai mult va fi doar un bonus. Un bonus care vine repede și se duce mai repede decât a venit. La 15-16 ani voi încerca să-i fiu alături în cele mai „grele” momente ale adolescenței. Îi voi spune că atunci când îi va plăcea de un băiat, nu ar trebui să păstreze secret. Ci ar trebui să se ducă la acel băiat, să-l sărute și să-i zică ce simte pentru el pentru că niciodată nu ar trebui să îi fie rușine sau să îi pară rău pentru inima care îi bate puternic în piept. Iar dacă el va râde de ea sau își va bate joc, ei bine, acel băiat ar trebui să aibă o mică discuție cu mama ei. Draga mea, îi voi spune, ochii tăi sunt prea frumoși și plini de vise pentru a-i tulbura cu lacrimi pentru un băiat. Și nimeni, absolut nimeni, nu are dreptul să încerce să te schimbe, căci, draga mea, cine încearcă să te schimbe, nu te apreciază cu adevărat. Cine nu e lângă tine în cele mai grele momente ale tale, nu are ce căuta să te țină de mână în cele mai bune. Și da, vei descoperi că Domnul Perfect nu există. În schimb există băiatul ai cărui ochi sunt sigurii pe care vrei să-i vezi dimineața când te trezești. Nu îi voi spune niciodată: „îți interzic să fumezi!” sau „fumatul nu e bun”. În schimb îi voi spune: vei fugi în viață, și în drumul tău lung vei strânge în suflet destul praf și cenușă, chiar vrei fum și-n plămâni? Și știu, credeți-mă că știu cum e să încerci lucruri noi, de aceea nu voi țipa la ea când va veni la 2 noaptea acasă, când o voi vedea sărutând un băiat la colț de stradă, când va mirosi a fum de țigară sau a bere. Să-i spui unui adolescent că nu are voie să facă ceva e ca și cum ai tăia aripile unei păsări care încearcă să zboare. Când va face vreo greșeală, nu o voi pedepsi,ci o voi ajuta să îndrepte răul făcut. Asta înseamnă să fii părinte. Să fii acolo când puiul tău are nevoie de tine. Dacă voi avea o fată, o voi ține în brațe pentru tot restul vieții mele. Poate nu voi fi destul de puternică să o apăr de fiecare umbră ce-i pune la încercare curajul, dar voi avea întotdeauna la mine puțină ciocolată și pansament care să-i aline durerea. Căci, dacă voi avea o fată, știu că va fi ca mine, și știu că va sfărâmița pe oricine are curajul să stea în bătaia aripilor ei.”
—
Am tras un fum
Am tras un fum și parcă nu mai păreai așa rea, mamă.
Am tras un fum și parcă nu îmi mai venea să plâng când te auzeam, tată.
Am tras un fum și parcă nu mă mai simțeam neiubită, mamă.
Am tras un fum și parcă nu te mai uram, tată.
Am tras un fum și parcă nu mă mai simțeam eterna ta greșeală, mamă.
Am tras un fum și parcă lumea mi-era colorată.
Am tras un fum și am zis 'de azi nu vă mai ascult'.
Am tras un fum, și pe al doilea, și pe al treilea.
Timid îmi cream lumea mea.
Iubeam liniștea și cladura.
Dar chiar și așa,
îmi părea rău că aveam nevoie de un fum pentru a avea
Ceea ce alții aveau deja.
Îmi voi învăța copilul că este omenesc să greșești.
Îl voi învăța să tindă spre mai mult, mai bine, dar să nu fie niciodată dezamăgit de lipsa perfecțiunii, căci ea nu există.
Îl voi învăța să aspire mereu spre locul 1, însă să se bucure și pentru locul 2 sau 3.
Îi voi explica fiului sau fiicei mele că atâta timp cât a muncit la ceea ce și a dorit, nimeni nu are dreptul să îi critice rezultatul cât timp el/ea este mândru/ă de el.
Îl voi învăța pe copilul meu să iubească fără vreun motiv, să ajute fără vreun scop și niciodată să nu aștepte nimic în schimb.
Îmi voi învăța copilul să nu se lase influențat de nimeni cât timp el este sigur pe convingerile sale.
Îmi voi învăța copilul să nu judece niciodată după aparențe și să cunoască omul înainte de a-și forma o părere.
Îmi voi învăța copilul că lucrurile materiale sunt importante, dar niciodată cele mai importante.
Îmi voi învăța copilul că aspectul fizic este important, dar niciodată cel mai important.
Îmi voi învăța copilul să fie om în adevăratul sens al cuvântului, dar tu?
Regula de trei simplă
- Dacă vrei să schimbi pe cineva, schimbă-te întâi pe tine.
- Dacă vrei să iubești pe cineva, Iubește-te întâi pe tine.
- Dacă vrei să faci fericită o persoană, fă-te întâi pe tine.
Dacă acum ești în impas, dacă simți că lumea îți fuge de sub picioare, dacă ai trecut printr-o despărțire, nu dispera.
Știu exact sentimentul ăla de gol în stomac și durerea ce vine mai departe de inimă, durerea în suflet.
Este firesc să simți asta. Este firesc să ai impresia că odată cu această despărțire tu nu vei mai fi la fel, nu vei mai iubi vreodată. Este firesc.
Ia-ți cea mai pufoasă păturică, cea mai bună ciocolată, e timpul să începi să porți o discuție cu tine.
Plângi. Până când oricât ai mai încerca să mai storci o lacrimă să nu mai ai de unde. Până la ultima lacrimă, până la ultimul regret, dă absolut totul afară.
Vei mai iubi, fiecare dragoste ce va urma o va face pe ultima să pară neînsemnată. Și cu fiecare dragoste te vei maturiza.
Poate că s-a terminat, poate că nu mai există nici o șansă de împăcare, nu trebuie să existe nici cea mai mică urmă de regret în sufletul tău.
Strânge-ți toate amintirile frumoase, toate clipele în care ați râs, în care v-ați iubit, Ia-ți toate săruturile, toate mângâierile, toate nopțile și zilele în care te simțeai în al nouălea cer, ia totul cu tine și du-te să explorezi.
Poate acum vei crede că vorbesc din cărți, că ai mai auzit, ai mai citit și știi deja toate aceste lucruri, poate ți-se pare un clișeu mai mult sau mai puțin spus într-o altă manieră. Știu, cunosc sentimentul.
Ți-se pare că nimeni din jurul tău nu te înțelege, că durerea ta este unică și nimeni nu se simte așa cum te simți tu. Și da, ai dreptate, nimeni nu se simte așa cum te simți tu și, oamenii din jurul tău sunt în plus dacă asta simți pentru că doar tu poți înțelege exact cum te simți. Nimeni nu a scris cărți despre durerea ta. Nimeni nu vorbește din experiența ta. Pentru că ești un om unic.
Poate că deja te-ai plictisit, știu că ai nevoie de cuvinte puține care să îți meargă la suflet. Cuvinte care să reflecte exact ceea ce simți. Cuvinte care să îți trimită săgeți în inimă. Cuvinte care încap într-o captură de ecran pe care să o postezi pe rețeaua aia de socializare unde știi sigur că acea persoană vede. Vrei să vadă. Vrei să știe ceea ce simți. Vrei să știe că nu îți este bine, că vrei totul înapoi.
Dar, deși asta îți dorești, mai târziu vei înțelege că nu este ceea ce ai nevoie. Ai nevoie de timp. Se spune că timpul vindecă orice rană, însă, dacă nu îți înțelegi problemele, dacă nu le accepți și, dacă te agăți cu orice preț de trecut, timpul va trece zadarnic fără vreun rezultat.
Analizează unde ai greșit, ce trebuie schimbat, fă-ți ordine în gânduri, știu că acum este haos, este perfect normal, așa și trebuie să fie. Mereu va fi la fel. Mereu va trebui să duci o adevărată luptă cu tine. Pentru că în momentul ăsta, singurul tău dușman ești chiar tu. Îți dorești cu toată inima să nu fi spus acel lucru, să nu fi făcut acel lucru, să fi evitat acea ceartă. Dar oricât ai încerca să repari ce ați stricat trebuie să înțelegi că nu va mai fi la fel iar cu timpul vor apărea frustrările, suspiciunile, neîncrederea iar certurile vor fi tot mai dese. Fiecare ceartă te va duce tot mai aproape de nepăsare.
Privindu-mă din prezent pe cea care a fost exact ca tine mi-aș fi dorit să nu fi luptat cu toate puterile pe care le aveam. Pentru că atunci când mă gândesc la trecut, nu am un sentiment de pace, nu mă liniștește așa cum ar trebui. Toate momentele frumoase au fost înlocuite în memoria mea de certuri, reproșuri, insecurități, frustrări și temeri, când poate, dacă ne-am fi oprit la timp, astăzi nu ne-am mai fi evitat privirile pe stradă.
Unde ți-e ciocolata? Deschide televizorul. Alege o comedie. Viața e frumoasă. Te rog, nu o mai complica.
Sunt falsă!
Sunt falsă pentru că deși simțeam că lumea îmi fuge de sub picioare, am tras aer adânc în piept și am zâmbit și mi-am continuat drumul.
Sunt falsă!
Sunt falsă pentru că deși simțeam că mi-se rupe sufletul, am închis ochii mi-am suprimat lacrimile și am început să râd, să cânt, să dau o dispoziție bună celor din jur.
Sunt falsă!
Sunt falsă pentru că deși simțeam că nu mai am putere să rezist, m-am ridicat și am început să mă prostesc, cu ultimele-mi puteri am transmis energie pozitivă în jurul meu.
Sunt falsă!
Sunt falsă pentru că atunci când nu îmi este bine, spun ce simt, dar când văd oamenii din jurul meu agitați din această pricină, prefer să lupt singură mințind pe toată lumea că sunt mai bine.
Sunt falsă pentru că prefer să văd oamenii din jurul meu bine decât pe mine.
Când eram mai mică speram să devin un om de succes,să fiu cunoscută și apreciată de toată lumea. Voiam ca nimeni să nu fie ca mine,să fiu unică. Când cineva mă întreba ce vreau să mă fac când o sa cresc mare răspundeam sigură pe mine “cântăreața,doctoriță,polițistă”.Eram prea mică să-mi dau seama cât de mult greșeam. Acum.. când cineva mă întreabă ce vreau sa fiu, răspund timid’‘om,om vreau să fiu" și cei din jur rămân cu gura căscată. Acum nu-mi mai doresc să fiu unică,să fiu cea mai bună,cea mai cunoscută. Acum îmi doresc doar să fiu om,om în adevăratul sens al cuvântului,nu doar să ma numesc așa .
Nu îți doresc răul, iubitule
Nu îți vreau răul, iubitule.
Nu îți doresc să simți ceea ce simt eu acum.
Îți doresc să iubești măcar pe sfert din cât te-am iubit eu, și să fii iubit înapoi măcar pe jumătate. Îți doresc să fii fericit măcar pe jumătate din cât am fost eu, și să faci fericită acea persoană măcar egal cât am fost eu.
Îți doresc parfum de iubire în dimineți târzii.
Nu îți doresc să știi vreodată ce înseamnă să iubești până la ultimele puteri.
Nu îți doresc să aflii cum e să speri zadarnic.
Îți doresc doar bine, să trăiești tot ce n-am putut trăi eu.
Te plângi atât de des.
Te plângi atât de des, că-ți place drama.
Iubești fără vreun interes, ți-e frică de karma.
Cauți alinare în brațe reci, vrei inimi calde.
Visezi la un om cumsecade să-ți arate cum se cade.
.
Te plângi atât de des, îți cauți un scop și un țel.
Te prinzi cu atâta încredere de un terț el.
Îți plângi dorințele amar cu ale tale buze dulci.
Știi prea bine de unde ai plecat dar nu știi încotro te duci.
.
Te plângi atât de des, îți blestemi cu venin soarta.
Visezi la ceas târziu că te vei trezi și vei avea alta.
Îți dorești ca totul să fii fost doar un vis
Ce te-a învățat să trăiești mai frumos în paradis.
.
Te plângi atât de des, spui că totu-i va fi bine.
Dar nici tu nu mai crezi, creezi lacrimi și suspine.
Te plângi că vezi, c-auzi, că simți
La toți te plângi, pe toți îi minți.
.
Îi minți că nu mai poți, că nu mai vine
Soarta ce-o visezi de mult, nu mai e loc de bine
Dar tu vezi, auzi și simți, iar pentru alții sunt doar vise.
.
Ridică-te din patul plin de lacrimi
Ia-ți viața-n piept, trăiește-o
Nu mai aștepta să treacă anii
Vrei altă soartă? Clădește-o.