Să fi fost un semn?
M-am trezit în mijloc de stradă după ce îmi pusesem pe mine haina şi fularul.Respiram intens,dar nu înţelegeam de ce.Mă îndreptam undeva,dar nici aici nu intuiam vreun răspuns.Ningea.Şi ningea puternic.Fugeam din toate puterile mele.Nu ştiam o anume destinaţie,însă eram sigură de faptul că cineva undeva mă aşteaptă.Şi nici nu încercam însuşi mie să-mi explic de ce fac asta.Se părea că unicii mei duşmani erau fulgii,care tot mai des se aşezau pe genele negre.Erau gigantici.Mi se împleticeau în păr,fiind că mergeam în direcţia opusă vîntului.Oamenii,absolut toţi,îşi îndreptau privirile asupra mea.Dar ce era în neregulă cu mine?Fugeam,din toate puterile.Într-un final ajunsesem,ma oprisem.Unde eram?În faţa mea îşi făcuse apariţia un baiat.Trăsăturile feţei sale îmi erau cunoscute.Ma privea adînc.Ce vroia?Simţeam că el mă adusese aici.Dar,la un moment dat,ma prabuşisem în vid.Nu înţelegeam ce se întîmplă.Deschisem ochii pe o fracţiune de secundă şi îi închisem iarăşi.Da,a fost un vis.Un vis straniu.Poate că are o semnificaţie.Ochii.Doar ochii îi ţin minte.

