Avatar

Fallen angel

@didirox15-blog

Sunt un dezastru pe două picioare😇
Anonymous asked:

Pe tine ce te face fericita, suflet?

Multe lucruri, dar niciun obiect. Mă face fericită cafeaua neagră dimineața și o țigară în liniște. Mă face fericită să deschid geamul în larg în mijlocul nopților de iarnă și să simt aerul rece. Mă face fericită o carte bună, un cântec frumos, o bătrână care îmi zâmbește pe stradă, o îmbrățișare caldă, o privire aruncată în treacăt. Mă face fericită să-i văd pe cei din jurul meu fericiți. Mă face fericită să-mi protejez familia. Să mă uit la cer când merg pe stradă și lista poate continua. Sunt multe lucruri mărunte care mă fac fericită pentru că în esență nu sunt mărunte. Sunt ceea ce fac viața mai frumoasă și ne ajută să trecem peste momentele grele.

“You can be lonely even when you are loved by many people, since you are still not anybody’s one and only.”

Anne Frank, The Diary of a Young Girl (via goodreadss)

Source: goodreadss
“Humans are not black or white, but shades of grey, a mixture of our best and worst selves, the cruel and kind, generous and self-preserving. We are devastating storms and beautiful disasters.”

tara love

Dragă tu,
Am ales albastrul. Îmi place să cred că într-o zi voi fi artistă. De aceea toate culorile sunt frumoase pentru mine. Dar albastrul e preferata mea. Mereu am crezut că are ceva special,că mi se potrivește. Abea de curând am înțeles de ce e așa deosebit pentru mine. Mereu am privit perfecțiunea ca pe ceva plasticat, ca pe o frumusețe falsă. Perfecțiunea mi-a stârnit curiozitatea atât cât să îi arunc o privire și să trec la următoare operă de artă atât de imperfectă încât îmi trezea curiozitatea. Și totuși... Consider albastrul ca fiind perfect. Se presupune că fiecare culoare îți poate oferi o stare. Albastrul ți le poate oferi pe toate. Teama, curiozitate, puritate, seriozitate, iubire și lista poate continua pentru că albastrul e un amalgam de contradicții adunate la un loc. Am trecut prin două mai dezamăgiri până acum care într-adevăr m-au schimbat. Voi începe cu cea care m-a afectat mai puțin. 13 februarie 2016. Îmi amintesc ziua aceea ca fiind de un roșu stacojiu. Atunci mi-am pierdut cu adevărat încrederea în oameni. Și cu toate astea încrederea mea s-a adunat într-o singură persoană care mi-a fost alături indiferent de cât de insuportabilă eram... Dar 27 septembrie 2014 a fost ziua in care lumea mea s-a destrămat cu totul. Ai crede că ziua aia e de culoare neagră. Dar nu a fost așa. Mereu îmi amintesc ziua aceea ca fiind albă. O culoare atât de pură și totuși atât de dureroasă prin strălucirea ei. Nu suport amintirea acelei zile... Nimic nu a mai fost la fel de atunci... Îmi place albastrul pentru că mi-a oferit mereu siguranță, dar mă sperie prin adâncimea lui, mi-a oferit bucurie printr-o șoaptă tristă. Dar cel mai important.... Mereu mi-a oferit liniște prin agitația de care dă dovadă. Ca un țipăt mut. Un amalgam de contradicții. De aceea mi-ai plăcut tu. Pentru că erai albastru ca mine.O să pleci. O să uiți de mine. O să pleci și nu o să mai știu nimic de tine. Iar tu nu vei mai știi nimic de mine. Și cumva... Cred că așa e cel mai bine. Știu că ai mințit. Eu o să fiu bine. O să încerc să am grijă de mine. Dar nu pot decât să sper că și tu o să faci la fel...
Cu drag,
Albastru... Ca și tine.

S. D. R.