Abigail, Abigail, Abigail… You are my city of joy. You are my city of joy.
The World to Come (2020) Mona Fastvold
gunandcoffee-deactivated2022012
hellish-goddess-deactivated2018
Asta e pentru băiatul care a distrus sufletul celei mai importante fete din viața mea.
Știu că ai ales să pleci de lângă ea, însă modul în care ai făcut-o mi-a trântit-o mie în brațe, cu ochii înotând în lacrimi, și sufletul arzând în flăcările iadului. Știu că îi va fi dificil să te uite. Când în viața ei va apărea un alt bărbat, ea îl va compara cu tine, fără să vrea acest lucru.
Frica ei cea mai mare – este că trecutul se va repeta. Se temea de asta și înainte ca tu să o dezamăgești, pentru că tu i-ai repetat trecutul.
Fata pe care ai rănit-o, poate oferi multe lucruri pe care nu ai reușit să le vezi. E frumoasă. Are o inimă bună. E deșteaptă. Puternică. E cea de care trebuia să fii fericit că ai întâlnit-o. E cea despre care vei regreta că ai pierdut-o.
Simțeam cum mi se curgea printre brațe, și nu-i puteam vindeca rănile pe care tu i le-ai provocat. Nu puteam readuce la viață îngerul pe care tu l-ai tranchilizat. Dar o voi face; ea se va ridica și de această dată, mult mai puternică și minunată. Va exista un bărbat care va mulțumi cerului pentru greșeala ta de a o lăsa, un bărbat care-și va găsi fericirea lângă ea.
Uneori totu-i prea.
Prea mult zahăr în ceai
Și prea multă verdeață în supe.
Prea mult vânt rece-n mai
Și prea multă licoare în cupe.
Prea mult zgomot pe drum,
Prea mult loc rezervat de regrete.
Prea mult sumbru în fum,
Prea mult spațiu gol în caiete.
Prea mult dor nărăvaș
Prea mult trafic ce taie și curmă
Prea mult of pătimaș
Și prea multă tăcere la urmă.
Prea mulți oameni, povești
Prea mult vis înmuiat în paiete
Prea mult patos și măști
Și, în fond, mult prea multe secrete.
Iar când mult-ul provoacă dezgust
Mărginit de un semn de-ntrebare
Sunt extrem de flămândă de just,
De curaj, demnitate, iertare.
Când prea mult-ul e sufocant
Într-o formă aproape nocivă,
Las mesaj pe un ton ezitant:
Astăzi sunt subiectivă.
Vorbește-mi blând, te rog.
Am nevoie de liniște.
Cuprinde-mi mâinile cu ale tale.
Ai răbdare cu mine.
Du-mă în realitatea ta.
În a mea au început să se prăbușească zidurile.
Construiește-ți casă în mine. Așează stâlpii adevărului peste vechile ruine.
Reaprinde-mi stelele din ochi.
Vindecă-mă.
Ajută-mă să respir.
Ține-mă strâns și nu îmi da drumul din brațe. Ceața e lacomă.
pluto-uranus-deactivated2020122
The Originals
Source: prin-ganduri
Va fi frumos, îți vor aduce flori, ce păcat că nu poți să mori de mai multe ori!
-w💔
“Singurătate, cum de-mi ești alături în fiecare zi și noapte?”
—
“Oamenii sunt monștri, ce te privesc zâmbind așteptând să-ți ceară ceva. Îți zâmbesc frumos, fals, te îmbrățișează și te sărută rece, te îngheață. Au ochi mincinoși și suflete false, minți briliante. Oamenii sunt proiectați să te corupă, să-ți soarbă fiecare picătură de speranță din corp și să se hrănească din zâmbetul tău. Sunt om, dar uneori oamenii nu-mi prezintă încredere. Pare că sufletele lor au găsit o portiță și pur și simplu au ieșit. De ce? Am fost proiectați cu suflete alcătuite din bun și rău, iar unii își hrănesc partea rea atât de mult încât partea bună e disperată după o ieșire. După ce ies, trupul e un gunoi, nu e demn de încredere, demn de iubire sau orice lucru bun. Oamenii sunt ce vor ei să fie și hrănesc mai mult ce parte vor ei, dar tu, ce parte ai hrănit mai mult ? Ești mândru de ce ai muncit atât, de ce vezi astăzi în oglindă ?”
— simonastefania (via curierul)
“N-am somn. Stau pe Tumblr. Dau reblog.”