Avatar

Forever young

@20082014dav

Art and Music ♬🎨 Carpe Diem ✌
Avatar
reblogged
- Hei, mâine ai un test important. Nu te duci să înveţi? - Nu. - De ce nu? - E prea mult, nu pot, nu-mi pasă. - De când nu mai poţi tu? - Nu ştiu, e greu. Nu mai învăţ, de la o vreme. - De ce? - Nu îmi stă gândul.  - Şi atunci la ce-ţi stă gândul? - Nu ştiu… - … - E complicat, nu? - Ce anume? - Să stai lângă o persoană ca mine, şi să încerci să o suporţi. - Nu chiar, dar… - Dar aşa e. - Nu. E ca un test, ştii. Dacă aleg să învăţ, să îţi învăţ gesturile, să încerc să înţeleg tot ce faci, să îţi înţeleg sentimentele, trăirile, scopurile, alegerile, motivele, nu va fi chiar aşa de greu. Dar dacă voi spune că nu pot, şi nu îmi voi da silinţa, voi reununţa, în cele din urmă. Aşa cum ai făcut şi tu. - Nu ţi-a cerut nimeni să treci acest test impus de către mine, involuntar. Şi e diferit… - Aş putea spune că nu pot, că e prea mult, o viaţă să cunosc un om, atâta vreme şi să nu reuşesc nimic. - E diferit… - Sau aş putea spune că nu-mi pasă… - E diferit… - Ce e diferit? Ă? Ce e diferit? E un test, la fel ca multele prin care vei trece. Nu trebuie să fie uşor, dacă eşti pregătit pentru el, nu ai ce să înveţi. Trebuie să te perfecţionezi cu fiecare greşeală, să înveţi, să… Normal că dacă nici măcar nu încerci, nu vei avea ce să înveţi, ce să… - Nu vreau să învăţ, nu am ce să învăţ. - Mereu vei avea ceva de învăţat. Uneori, vei învăţa să suporţi oamenii, să-i iubeşti, să-i înţelegi… - Deci tu spui că trebuie să învăţ pentru acest test? - Nu, spun doar să înveţi ceva din el, indiferent ce va fi. Nu trebuie să iei 10, nici nu contează. Ai putea face asta, dar să-l meriţi. Să meriţi tot ce obţii, fără şiretlciuri, copiat sau alte moduri de trişare. Să iei 6 şi să meriţi, să îţi aparţină fiecare cuvinţel. Să curgă, prin fiecare idee, dorinţa de a învăţa. Nu o informaţie, ci o lecţie. O lecţie de viaţă. Să înveţi că, aşa cum e acest test, aşa vor fi multe. Şi aşa cum ai putut trece peste acesta, aşa vei putea trece peste toate. Şă înveţi că nu e important să înveţi ceva predat, ci să descoperi singur. Să înveţi că nici măcar nu trebuie să înveţi, ci doar să trăieşti acel fapt, să îl simţi, să îl simţi cu toată puterea şi să-ţi dea motivaţia de ‘eu pot mai mult, eu voi face mai mult, eu nu mă voi opri aici’. O notă nu contează, e doar o etichetă care va dura câţiva ani. Poţi să iei orice notă vrei tu. Poţi să ştii de 10, şi să iei 4. Poţi să ştii, pentru tine. Tot ce faci, să faci pentru tine. Poate pe o foaie nu ai luat notă maximă, dar ambiţia cu care ai vrut să o faci, să ştii că a depăşit această cifră. Şi asta e tot ce contează. Ce vrei tu, e tot ce contează.
Avatar
reblogged
Mi-a spus să nu-l mai caut, să nu-l mai sun, să nu-i mai dau niciun mesaj. Mi-a spus că nu mai sunt in viaţa lui şi că nu mai are nevoie de mine, pentru că a găsit o altă persoană care să ţină locul absenţei mele. Aveam de gând să-i respect decizia, să-l las sa plece…ca să-i fie lui bine. Eram pe cale să renunţ la el, doar ca să fie fericit. Azi, cu toate că vroiam din tot sufletul să-i aud vocea, nu l-am sunat deloc. Am ieşit cu niste prieteni, incercând sa-mi ocup timpul ca să nu-mi mai zboare gândul la el. Când să merg acasă, mă oprisem intr-o staţie şi aşteptam să plece şi ultima persoană cu care am ieşit. Când s-a urcat acel prieten in autobuz, a coborat EL cu un prieten de-al lui care nu prea mă suportă. Era fericit, pană cand a ridicat puţin mai sus privirea, iar atunci a inceput să se schimbe la faţă, si eu la fel. Ne intristasem amandoi. A venit spre mine, a dat să mă pupe pe obraz, iar eu am dat să-l sărut. Când a vazut asta, s-a oprit, m-am oprit si eu, iar dupa m-a pupat usor pe obraz. M-a luat in braţe, şi mi-a spus usor “de ce nu ai sunat azi?”, eu am ridicat puţin capul şi i-am spus “ieri ne-am certat intr-una. m-ai alungat. mi-ai spus să nu te mai caut niciodată”. Am pus capul pe pieptul lui, iar după am inceput să tremur şi să plâng. Mă ingrozea gândul că aceea era ultima imbrăţisare, ultima dată in care ne mai vorbeam. A incercat să mă oprească din plâns, vrând să mă gadile sau să mă facă să mă simt mai bine…dar eu nu schiţam niciun zambet. Ma abţineam să nu plâng mai tare. Apoi venise autobuzul, iar el a spus “trebuie să plec. ai grija de tine. sună-mă chiar acum”. Am rămas plângând in staţie…Venise şi autobuzul in care trebuia să urc eu. Stateam cu privirea in pamânt, plângeam, şi mă gândeam de ce a aparut fix când vroiam să renunţ. Dintr-o dată imi sună telefonul; era un numar pe care nu-l aveam in agendă. Raspund puţin confuză, iar apoi ii aud vocea: - Ti-am spus să mă suni. - … - Esti bine? - Nu, tu? - Da, cred. - Adică? - Mi s-a rupt sufletul când te-am văzut. - Inchipuie-ţi că atunci când te-am văzut, sufletul mi s-a facut bucăţi, iar atunci când ai plecat, am simţit cum imi smulgi inima din piept şi pleci cu tot cu ea. Incepusem să simt o durere infernală in interior. Imi venea sa ţip in mijlocul străzii, dar in loc să ţip, am ales să plâng. - Nu pot să mai fac nimic, am prietenă. - De ce mi-ai spus ca nu te-am sunat azi? - De obicei mă sunai, dar azi nu ai facut-o… - Mi-ai zis să nu te mai sun niciodată. - Poţi să nu mă mai cauţi deloc, mi-e indiferent. - Mai inainte ai zis că ţi se rupea sufletul, iar acum zici că ţi-e indiferent…

ce ar trebui sa fac? (via labirint-desentimente)