„Ai venit prea târziu!” sau „Ai venit prea devreme!” ...Era ceva ce se întâmpla în toate căsniciile sau numai într-a noastră? Viaţa îmi părea croită din suferinţă, o suferinţă aproape elegantă ce putea trece drept o fantezie de zână răsfăţată. O criză conjugală. Asta era. Credeam că dragostea e lucrul care se spulberă cel mai uşor în viaţă, e sentimentul care se evaporă cel mai repede. Familia, copiii? Prostii. Acolo unde nu e familie nu e nici dragoste. Iar lor ce le mai rămâne? „Ai grijă”, îmi spunea mama, „căsătoria e ca un fluture. Dacă-i iei prăfuleţul de pe aripioare, el nu mai zboară.” Aşa e şi în căsnicie. Nu spulberaţi auriul dragostei! Ce-i putusem eu imputa acestui om? Că nu mi-a dat fericirea ce mi se cuvenea? Cunoşteam eu oare măsura fericirii pe care trebuia s-o dau ca să o pot primi?"
Text
Photo
Quote
Link
Chat
Audio
Video