legendar

youtube

Diablo III Gameplay Preview (by diablo)

Fwd: FW: Asul uitat al aviaţiei româneşti. Dan Vizanty, pilotul legendar care a băgat spaima în aviatorii americani şi sovietici în cel de-Al Doilea Război Mondial

Asul uitat al aviaţiei româneşti.

*Dan Vizanty, pilotul legendar care a băgat spaima în aviatorii americani
şi sovietici în cel de-Al Doilea Război Mondial*
7 iunie 2014, 20:28

[image: Asul uitat al aviaţiei româneşti. Dan Vizanty, pilotul legendar
care a băgat spaima în aviatorii americani şi sovietici în cel de-Al Doilea
Război Mondial]
*1*/6
Deschide galeria
Botoşăneanul Dan Valentin Vizanty a fost unul dintre cei mai buni piloţi
români ai celui de-al Doilea Război Mondial FOTO Adevărul
100 de avioane de luptă americane au atacat, pe 10 iunie 1944, baza de la
Popeşti-Leordeni, apărată de Grupul 6 de vânătoare, condus de pilotul Dan
Vizanty. În doar 12 minute, piloţii lui Vizanty, cu 36 de avioane româneşti
IAR-80, i-au pus pe fugă pe americani, scriind o pagină glorioasă din
istoria celui de-Al Doilea Război Mondial.


Pilotul de vânătoare Dan Vizanty, originar din Botoşani, a fost unul dintre
aşii aviaţiei militare române din prima parte a secolului XX, alături de
Constantin „Bâzu“ Cantacuzino, Alexandru Şerbănescu şi Ioan Milu.
O legendă a celui de-Al Doilea Război Mondial, la 10 iunie 1944, Vizanty,
care conducea Grupul 6 de vânătoare de la Popeşti-Leordeni, de lângă
Capitală, era artizanul uneia dintre cele mai negre zile ale aviaţiei
americane, căreia îi doborâse peste 20 de aparate de zbor. Curajul şi
măiestria pilotului român, care avea la manşă nebunia unui actor şi iuţeala
unui fulger, l-au făcut unul dintre cei mai temuţi, dar şi mai respectaţi
adversari în aer. Pe Frontul de Est, în luptele cu piloţii sovietici, şi-a
câştigat renumele de ��Lupul Carpaţilor“.
După război, a fost aruncat în temniţele comuniste, după care a lucrat ca
macaragiu sau muncitor agricol. Salvarea lui a venit de la preşedintele
Franţei de atunci, Charles de Gaulle, cu sprijinul căruia Dan Vizanty a
părăsit România în 1977 şi nu s-a mai întors niciodată. A murit la Paris,
în 1992, la vârsta de 82 de ani.
Pe data de 11 iunie 1944, ziarele americane „Denver Post“ şi „Boston
Herald“ relatau despre o înfrângere dureroasă a aviaţiei Statelor Unite ale
Americii deasupra teritoriului României, în timpul celui de-Al Doilea
Război Mondial: 24 de avioane de vânătoare Lightning P-38 au fost doborâte
cu o zi înainte, pe 10 iunie 1944, de aviaţia germană în apropierea
câmpurilor petrolifere de la Ploieşti.
În 24 de ore, poze şi desene de la faţa locului aveau să schimbe datele
problemei. Ziare din Chicago, Boston, New York şi Washington prezentau
imagini cu grupul care a făcut prăpăd în rândul aviaţiei militare
americane. Erau, de fapt, avioane româneşti IAR-80, iar artizanul acestei
victorii era românul Dan Vizanty, comandantul Grupului 6 de vânătoare de la
Popeşti-Leordeni.
*Pilotul militar, care a primit, în urma acestei bătălii, renumele de
„Spaima Lightningurilor“, a doborât sau a avariat grav în acea zi 13
avioane de vânătoare americane. Nu întâmplător, autorul american Thomas
McKelvey Cleaver, în „Analele Luptelor Aeriene“, a denumit ziua aceea
„Blackest Day“ („Cea mai neagră zi“).*
*Richard „Dick“ Wilsie, aviator american care a participat la raidul de pe
10 iunie 1944, a declarat, potrivit cărţii „Jurnal de zbor“, a aceluiaşi
McKelvey Cleaver: „În acea zi, am simţit ca şi cum cerul ar fi căzut peste
noi. Am simţit pe pielea noastră că am fost bătuţi rău“.*

*Vizanty a scris în acea zi una dintre cele mai glorioase pagini ale
istoriei aviaţiei militare româneşti cu avionul său IAR-80, inscripţionat
pe coadă cu numărul 344.*

*ATACUL-SURPRIZĂ DE LA ORA 8 DIMINEAŢA*
În dimineaţa zilei de 10 iunie 1944, de la baza aeriană din Foggia (Italia)
au plecat Grupurile de vânătoare 1 şi 82 din Forţa a 15-a aeriană de
vânătoare a Statelor Unite ale Americii.
Erau 100 de avioane de vânătoare Lightning P-38 care aveau o singură ţintă:
baza de la Popeşti-Leordeni, care îi împiedica să bombardeze în voie
rafinăriile din zona Ploieştiului, principala sursă de combustibil a
armatei naziste. De obicei, atacau seara sau noaptea. De această dată, au
schimbat planul.
La 8 dimineaţa, au încercat un atac-surpriză. Baza din apropierea
Bucureştiului era apărată doar de oamenii lui Vizanty din Grupul 6 de
vânătoare, ce avea în componenţă escadrilele 59, 61 şi 62. Doar 36 de
avioane IAR-80 contra celor 100 americane.
Vizanty descrie acest atac, în 1982, în revista franceză „Pionniers“.
Printr-un miracol, cum recunoaşte şi el, avioanele americane au fost văzute
pe radar de o santinelă aflată în postul de comandă şi care a dat imediat
alarma. Avioanele româneşti s-au ridicat pe cer în câteva minute. Grupul,
alcătuit din trei escadrile de câte 12 avioane, a fost mobilizat de Vizanty
cu o precizie matematică. Datorită disciplinei piloţilor români, americanii
au fost, de fapt, cei surprinşi.
„Tocmai intrasem în birou să-mi parcurg corespondenţa când… alarmă!?…
La ora 8.00?! Surprins pentru moment de ora neobişnuită, îmi iau pistolul
de alarmă, ies repede şi lansez racheta verde prin care dau unităţilor mele
ordinul de decolare imediată. Am decolat după ultima patrulă şi, tăind
traiectoria formaţiei, ne-am situat în fruntea ei, continuând să luăm
altitudine“, a povestit Dan Vizanty, în revista „Pionniers“.
Fără să stea prea mult pe gânduri, *Vizanty şi grupul său de aviatori, deşi
în inferioritate numerică, au tăbărât peste Lightningurile americane. Ceea
ce a urmat a fost desprins parcă din epopeile cinematografice
hollywoodiene. Doar 36 de avioane IAR-80 au distrus o mare parte din flota
americană de 100 de avioane de vânătoare.*

*„INDIENI DEASUPRA CUIBULUI!“*
„Mă aflam la 1.500 de metri altitudine în fruntea formaţiei şi am auzit
codificat în cască: «Atenţie, Paris! Atenţie, Paris! Indieni deasupra
cuibului!“. Am recunoscut îndată vocea lui Traian Gavriliu, şeful Biroului
Operaţii al Aerodromului Popeşti-Leordeni, care mă anunţa astfel că
avioanele de vânătoare se îndreptau spre aerodrom. Atunci, privind peste
bord, văd val după val, la foarte joasă altitudine, formaţiuni de Lightning
P-38.
Imediat şi fără ezitare, ordon prin radio: «Paris către Paris: 1, 2, 3,
atacăm, urmaţi-mă!»“, relata Vizanty, la aproape 40 de ani de la
evenimentele de pe 10 iunie 1944.
Într-o fracţiune de secundă, situaţia s-a răsturnat radical. După primul
atac, în învălmăşeala care a urmat, principala preocupare a piloţilor
români a fost să evite ciocnirile în vârtejul în care, în fiecare clipă, se
aflau faţă în faţă cu avioanele americane, încrucişându-se cu viteze
uimitoare.


*„Înmărmuriţi, toţi cei de la sol au fost spectatorii şi martorii acelei
lupte sângeroase, în lumina orbitoare a soarelui de vară, în zgomotul
exploziilor, în ţăcănitul asurzitor al mitralierelor, în urletul fantastic
al motoarelor, în timp ce, pretutindeni, se înălţau spre cer volutele de
fum ale avioanelor doborâte ce ardeau“, descria confruntarea Dan Vizanty în
revista „Pionniers“.*
*A SCĂPAT CA PRINTR-UN MIRACOL*
*Glorioasa bătălie aviatică a piloţilor români a durat 12 minute. În acest
timp, cele 36 de IAR-80 româneşti au doborât, după cifrele oficiale, 24 de
Lightninguri P-38, iar după relatările celor de la sol, peste 50 de avioane
de vânătoare americane. *Celelalte au fost puse pe fugă sau puternic
avariate de eroii Grupului 6.
Dan Vizanty ar fi doborât personal 3 avioane şi ar fi lovit şi avariat grav
alte 10. De altfel, pilotul român a dat un exemplu întregului grup,
aruncându-se în mijlocul avioanelor americane şi mitraliindu-le. A
supravieţuit printr-un miracol, după ce un proiectil de 13,2 milimetri a
străbătut carlinga aeronavei sale şi a ieşit prin spatele avionului. Doar o
manevră genială a făcut ca Vizanty să scape.
*Grupul lui a pierdut în confruntarea de la 10 iunie doar trei aviatori,
cei mai buni, după cum îi cataloga acesta. „Ceea ce au făcut cei din grupul
lui Vizanty şi Vizanty personal a fost uimitor. *Americanilor greu le-a
venit să creadă că o mână de IAR-80 le-a distrus două grupuri de avioane
Lightning P-38 cu fuselaj dublu. Prima dată, i-au creditat pe nemţi, dar
apoi şi-au dat seama că, de fapt, cei care i-au distrus erau românii
Grupului 6 de vânătoare. A fost un miracol şi supravieţuirea lui Vizanty,
care a atacat direct avionul de comandă american şi l-a doborât. Cu toate
acestea, cum numai un as al aerului putea să facă, a redresat avionul şi a
condus victorios grupul înapoi la bază“, ne-a spus Gică Mariţanu, fost
medic militar şi pasionat de aviaţia militară şi de cariera lui Vizanty.


*O STICLĂ DE ŞAMPANIE PENTRU FIECARE PRADĂ *

Aviatorii Grupului 6 au fost primiţi cu urale la sol. Vizanty a fost scos
din carlingă şi purtat pe braţe. Comandantul aviaţiei române, ministrul
Aerului de la acea vreme, generalul Gheorghe Jienescu, când a aflat despre
această uriaşă victorie, ar fi izbucnit în lacrimi şi le-ar fi trimis
imediat, cu maşina personală, 24 de sticle de şampanie franţuzească
oamenilor din companie.* Lui Vizanty personal i-a trimis trei sticle de
whisky pentru avioanele doborâte de acesta. *
* Grupul 6 de vânătoare cu IAR-urile româneşti a ţinut piept aviaţiei
americane care ataca zonele petrolifere. În total, între 4 aprilie 1944 şi
23 august 1944, Grupul 6, avându-l în frunte pe pilotul Dan Vizanty, a
doborât pe câmpul de luptă 6 fortăreţe zburătoare B-17 (avioane pline cu
muniţie, foarte greu de doborât), 6 bombardiere Liberator B-24 cu patru
motoare şi 28 de avioane Lightning P-38.*

*IAR-80, 18 ani de viaţă*

În prima parte a celui de-Al Doilea Război Mondial, IAR-80 era considerat
unul dintre cele mai bune avioane de vânătoare. Realizat la Braşov,
începând cu anul 1937, IAR-80 făcea parte din categoria monoplanelor de
vânătoare şi de bombardament în picaj.
Primul zbor al unui IAR-80 a fost înregistrat în anul 1939. La începutul
războiului, era comparabil cu avionul german Messerschmitt BF 109, cu
Mitsubishi A6M Zero din Japonia şi cu Hawker Hurricane din Marea Britanie.*
La o altitudine de 4.000 de metri, IAR-80 atingea o viteză de peste 510
kilometri pe oră şi avea la bord şase mitraliere Browning.* Aviaţia regală
română l-a preferat modelului german Heinkel, începând comenzile de IAR-80
la 18 decembrie 1939. A fost depăşit tehnologic la sfârşitul războiului,
iar în 1955 a fost casat.

*Aviatorii americani, despre victoria piloţilor români de pe 10 iunie*

După anul 2000, cercetătorul american Jay A. Stout, pilot de vânătoare,
veteran al operaţiunii Furtună în Deşert, relatează, în cartea sa
„Fortăreaţa Ploieşti, Campania pentru distrugerea petrolului lui Hitler“,
cu extremă obiectivitate, pe baza unei documentări intense, confruntările
aeriene româno-americane, în special bătălia de pe 10 iunie 1944. El
subliniază confuziile existente în frenezia luptei: „Un amănunt interesant
al acestei bătălii aeriene este faptul că americanii şi-au identificat în
mod eronat adversarii ca fiind avioane germane Focke Wulf (FW)-190.
Greşeala a fost perpetuată timp de câteva decenii şi a fost corijată doar
relativ recent. Modelul românesc IAR-80/81 era puţin cunoscut la momentul
acela şi semăna foarte bine cu avionul de vânătoare german“.
De asemenea, autorul american recunoaşte:* „Este probabil ca aviatorii
americani să fi confundat avionul românesc cu FW-190 german din alt motiv.
Românii nu erau consideraţi la fel de abili sau de formidabili ca omologii
lor germani şi este posibil ca americanii să fi considerat că piloţii
care-i învinseseră atât de categoric nu puteau fi decât germani“.*
Şi pilotul american Herbert „Stub“ Hatch, participant la lupta din 10
iunie 1944, a scris câteva pagini dedicate lui Vizanty şi Grupului 6 de
vân��toare în cartea sa „An ace and his angel: Memoirs of a World War II
Fighter Pilot“ („Un as şi îngerul său: Memoriile unui pilot de vânătoare
din cel de-Al Doilea Război Mondial), creditându-i cu acea victorie
memorabilă, contestată mult timp de americani.

*Cum a ajuns Vizanty în fruntea Grupului 6 de vânătoare*
La recomandarea mareşalului Ion Antonescu, în august 1942, după încheierea
campaniei din Rusia, unde Vizanty a condus Escadronul 43 de vânătoare,
pilotul român a primit Ordinul Virtutea Aeronautică cu două barete şi
Crucea de Fier, clasa a II-a. Tot atunci, a fost numit la sol şef de
cabinet al Subsecretarului de Stat al Aerului, generalul Gheorghe Jienescu.
În acest mod, Vizanty a primit o binemeritată pauză după un an crunt de
război. Însă nu a rezistat mult în birou şi, în august 1943, s-a întors pe
câmpul de luptă.
„Îi plăcea să trăiască la intensitate maximă. Se spune că tremura de
plăcere când atingea manşa avionului de luptă. Era făcut să trăiască acolo,
între viaţă şi moarte, în văzduh. A cerut să se reîntoarcă pe front. Zborul
era adevărata lui identitate“, ne-a mărturisit Ana Maria Vizanty, fiica
pilotului.


*GRUPAREA PARADOXALĂ DE LA POPEŞTI-LEORDENI*

În august 1943, Dan Vizanty a fost numit comandant al Grupului 6 de
vânătoare staţionat la Popeşti-Leordeni. Decizia a venit şi după atacul
american de la 1 august 1943 asupra rafinăriilor de la Ploieşti, din cadrul
misiunii Tidal Wave, condus de forţele aviatice americane HALPRO de la
Benghazi, Libia. Era nevoie pentru apărarea zonei petrolifere, necesară mai
ales pentru a întreţine armata germană, de un comandant genial ca Vizanty.
De aceea, zona petroliferă era vânată în permanenţă de avioanele americane,
care doreau să taie armatei germane principala sursă de combustibil de pe
Frontul de Est. Dan Vizanty a preluat Grupul 6 de vânătoare şi l-a
transformat într-o grupare paradoxală de piloţi disciplinaţi şi boemi, în
acelaşi timp. Se distrau, mureau şi luptau cu aceeaşi pasiune.


*UN TOT UNITAR DE NEÎNVINS*

Pilotau avioane IAR-80 şi IAR-81, de fabricaţie românească, montate în
uzinele aviatice de la Braşov. IAR-80 era, de altfel, avionul preferat al
lui Vizanty. „Îl considera superior tuturor celorlalte avioane şi prin
prisma faptului că era românesc. Vizanty spunea că este un avion românesc
care împreună cu un pilot român la manşă fac un tot unitar care devine de
neînvins pe câmpul de luptă“, spune istoricul botoşănean Gheorghe Median.

*„Lupul Carpaţilor“, pe Frontul de Est*

*La 10 iunie 1944, pilotul Dan Vizanty era deja temut de aviaţia sovietică,
doborând cu avionul său de vânătoare 12 de aparate de zbor ruseşti Iliuşin
II şi alte bombardiere sovietice, deasupra Odessei şi în Basarabia. După
începerea ofensivei în est, contra URSS, a armatei române şi germane, pe
data de 22 iunie 1941, Vizanty se afla în fruntea Escadrilei 43, echipată
cu avioane de vânătoare de fabricaţie poloneză PZL 11F. Iniţial, escadrila
era staţionată la Bosanci, lângă Suceava, pentru atacuri asupra Basarabiei
ocupate de armatele sovietice. *

*A DESCHIS CALEA CĂTRE INIMA BASARABIEI*

*Pilotul român s-a făcut remarcat la 7 iulie 1941. La acea dată, împreună
cu piloţii săi din escadrilă, Vizanty a bombardat puternic posturile
sovietice de artilerie din localitatea basarabeană Fălciu. Atacul echipei
lui Vizanty a deschis calea armatei române către inima Basarabiei, scăpând
infanteria de barajul bateriilor de artilerie ruseşti. Au urmat zeci de
lupte aeriene pe cerul Basarabiei. Pe 17 septembrie 1941, în apropiere de
Tatarca (judeţul Galaţi), Escadrila 43, comandată de Dan Vizanty, a reuşit
să alunge grupurile sovietice de avioane de vânătoare care hărţuiau armata
română de la sol. Au fost doborâte şase avioane ruseşti de vânătoare I-16
şi trei bombardiere. Vizanty personal ar fi doborât două avioane de
vânătoare şi un bombardier. *

* Pe Frontul de Est, deja băgase spaima în piloţii sovietici. Ataca fără
milă avioanele şi bombardierele ruseşti, creându-şi renumele printre
sovietici de „Lupul Carpaţilor“.*

*„Campania de Est a fost o perioadă neagră, din ce îmi spunea tatăl meu.
Multă mizerie, un măcel neîntrerupt şi fără posibilităţi de relaxare. Ei,
pilo**ţii de vânătoare, cei care dansau, de fapt, cu moartea, aveau şi
momente de boemie. Pe Frontul de Est nu era loc de aşa ceva“, spune Ana
Maria Vizanty, fiica pilotului. *

*INFERNUL DE LA ODESSA*
Tot în 1941, între 6 august şi 16 octombrie, escadrila comandată de Vizanty
– un pilot de numai 31 de ani la vremea aceea – a fost trimisă în luptele
de la Odessa. Aici, Vizanty şi oamenii săi au efectuat zeci de misiuni,
unele dintre ele aproape sinucigaşe, deasupra Odessei şi a localităţilor
ocupate de sovietici în zona Ucrainei.
„La Odessa, tatăl meu a efectuat misiuni extrem de grele. Trebuia să
lovească ţinte de la sol. De multe ori, plonja prin barajul obuzelor. Avea
un talent aparte şi chiar i-a impresionat pe comandanţi, dar şi pe
adversari. Avea doza de nebunie a unui actor. Dar, paradoxal, era o nebunie
controlată. Se apropia mult de ţinte, expunându-se. Dar când intrau în
vizorul lui, nu mai aveau timp de reacţie“, mai povesteşte Ana Maria
Vizanty.
50 DE MISIUNI ÎN CAMPANIA DE EST
„În mărturiile de război ale perioadei, se spune că atunci când piloţii
ruşi vedeau stema regală cu tricolorul românesc pe aripa sau pe coada unui
avion, înlemneau. Ştiau că în oricare dintre acestea putea fi Vizanty. Iar
în momentul în care îl reperau pe pilotul român, era prea târziu. Nu mai
aveau timp nici să fugă. Era atât de iute şi de precis, încât rar îşi rata
ţinta. Apărea fulgerător şi nu îi era frică să se dueleze şi cu câte două
avioane în acelaşi timp. Era un as al aerului“, arată istoricul Gheorghe
Median.
În total, pe Frontul de Est, Dan Vizanty a *participat la peste 50 de
misiuni de război, fie de bombardare, fie de luptă cu avioanele
sovietice. *Soldaţii
germani considerau că era o onoare să îi încrusteze pe fuselajul avionului
barele de culoare ce indicau faptul că încă două sau trei avioane sovietice
fuseseră doborâte de Vizanty. ;
*Datoria de a-şi apăra ţara, înaintea prieteniei*
După 23 august 1944, când, la ordinul regelui, au fost întoarse armele
împotriva Germaniei naziste, „ucigaşul“ IAR-80, pilotat de Vizanty, a
semănat din nou teroare, de această dată în rândul aviaţiei germane.
„Dan Vizanty, fiind un monarhist convins, făcea tot ceea ce îi cerea
regele. Ordinul venind de la rege şi el fiind militar, a fost nevoit să i
se supună. I-a fost greu, mai ales că avea prieteni în rândul militarilor
şi mai ales al aviatorilor germani. Era foarte respectat“, spune fiica
pilotului, Ana Maria Vizanty.
Primele zile de după 23 august 1944 l-au găsit pe Dan Vizanty la comanda
Grupurilor reunite 1 şi 6 de la Popeşti-Leordeni, care ulterior aveau să
fie transformate în Grupul 1 de vânătoare.
*„TRISTĂ REALITATE!“*

Rămâne memorabilă discuţia dintre el şi fostul său camarad, colonelul
Eduard Neumann, comandantul aviaţiei germane din Balcani. Pe 23 august
1944, Vizanty era în carlinga avionului său şi se gândea la întorsătura pe
care o luase războiul. Acolo, în avion, la sol, medita cel mai bine. Pe
frecvenţa lui radio a intrat colonelul Neumann. Conversaţia dintre cei doi
este povestită chiar de pilot: „«Dragă Vizanty, într-o jumătate de oră, voi
lansa un bombardament asupra Bucureştiului. Ce vei face?». Îi răspund fără
ezitare: «Ridic aviaţia de vânătoare!». El: «Te înţeleg. Fiecare cu datoria
sa». Eu: «Nu există alternativă. Tristă realitate! Dacă ne ajută Dumnezeu,
ne vom reîntâlni într-o zi pentru a evoca doar clipele plăcute petrecute
împreun㻓. Şi, într-adevăr, aviatorul român şi-a făcut datoria şi contra
nem��ilor care au atacat Bucureştiul. Ca lider şi pilot al Grupurilor
reunite de vânătoare 1 şi 6, a reuşit să scoată din luptă şi să doboare, în
doar trei zile, peste 25 de avioane germane de toate categoriile.


*VICTORIOS ŞI PE CERUL CEHOSLOVACIEI*

În Campania din Vest, în perioada 8 septembrie 1944-august 1945, în
calitate de comandant al Grupului 1 de vânătoare, funcţie în care rămâne
până la sfârşitul războiului, execută zeci de misiuni contra armatei
germane. Pleacă în Cehoslovacia pe urmele trupelor naziste aflate în
retragere. Conduce Grupul 1 de vânătoare şi doboară alături de ceilalţi
piloţi 25 de avioane germane Messerschmitt şi distruge numeroase puncte de
artilerie de la sol.

*Până la sfârşitul războiului, a acumulat 4.600 de ore de zbor şi 43 de
victorii personale, conform sistemului prevăzut de Statul Major al Aerului,
ceea ce l-a plasat printre cei mai buni piloţi de vânătoare din cel de-Al
Doilea R��zboi Mondial. A obţinut 10 distincţii militare importante,
printre care Ordinul Militar Mihai Viteazul clasa a III-a – la 3 octombrie
1944, Ordinul „Steaua României“ cu spade şi panglică de Virtute Militară
clasa a IV-a – la 15 aprilie 1945, Ordinul Coroana României – la 29 iulie
1942 şi cu numeroase medalii aparţinând Ordinului Virtutea Aeronautică.*
*Un actor la manşa avionului de luptă*
Pilotul Dan Vizanty s-a născut la Botoşani, pe 9 februarie 1910. Provenea
dintr-o familie boierească de origine greacă, tatăl său, Demostene Vizanty,
fiind în 1910 primar şi mai apoi, în 1920, prefect al Botoşaniului.
Copilăria şi o parte din adolescenţă şi le-a petrecut la Botoşani, pe uliţa
Sfântul Ilie, unde avea casă Demostene Vizanty.
Nimic nu anticipa pasiunea pentru aeronautică a tânărului botoşănean. Mai
mult decât atât, îşi dorea să fie actor, meserie pentru care a fost
încurajat şi de familie. După ce şi-a terminat studiile liceale, în 1929,
la Vatra Dornei, unde a fost transferat de tatăl său în urma unei aventuri
sentimentale nepotrivite la Iaşi, a intrat la Actorie, la Conservatorul de
Artă Dramatică din Iaşi. Era considerat talentat şi a fost chiar selectat
pentru clasa celebrei actriţe a anilor ’30 Agatha Bârsescu.

*DE PE SCENĂ DIRECT ÎN ARMATĂ*
„Chiar îşi dorea din tot sufletul, din ce îmi povestea, să fie actor. Îi
plăcea să interpreteze. Când eram mică, recita tirade. Cel mai mult îi
plăcea Cyrano de Bergerac. Şi când era aviator, îl interpreta acasă sau
colegilor. Din ce îmi spunea mama, ar fi fost un actor foarte bun“,
povesteşte Ana Maria Vizanty. În timp ce juca la Iaşi, în 1930, tânărul
actor a renunţat brusc la carieră şi s-a înrolat în armată, în ciuda
insistenţelor profesoarei sale.
A urmat Şcoala Militară de Ofiţeri de Aeronautică de la Cotroceni, pe care
a terminat-o în 1931. „Nimeni nu a înţeles decizia lui Vizanty. Ar fi avut
un spectacol. A jucat şi a plecat în armată. Nu a dat nicio explicaţie.
Cert este că a făcut până la urmă alegerea cea bună. A avansat extrem de
rapid. Era considerat de superiori un pilot talentat, chiar fenomenal. Se
spune că atunci când a pus mâna pe fuselajul avionului s-a îndrăgostit
iremediabil“, spune fostul medic militar Gică Mariţanu.
Talentul şi priceperea lui ca aviator au fost dovedite şi de avansările
spectaculoase. A început ca sublocotenent-observator aerian în 1931,
pilotând biplanul Potez. În doar trei ani, în 1934, a ajuns pilot de
vânătoare la baza aeriană de la Pipera-Bucureşti. A învăţat extrem de
repede să stăpânească la perfecţie avionul de vânătoare PZL 11F şi a fost
imediat avansat la rangul de şef de patrulă. În 1939, la începutul
războiului, priceperea sa l-a recomandat pentru funcţia de comandant de
aviaţie. Avea doar 29 de ani şi ajunsese să dea ordine aviatorilor
experimentaţi. Devenise comandantul Escadrilei 43 de vânătoare.
„Era foarte priceput. A fost şi la multe cursuri de perfecţionare între
1931 şi 1940. Când a început războiul, era deja un as. Pilotase pe diferite
tipuri de avioane M.S. 230, SET, Potez, Moth, Hawk, Fleet, Heinkel, Nardy
şi aşa mai departe. Toţi îl chemau pentru că se vedea că are ceva special.
Impresiona mereu prin corectitudine şi prin disciplină. Tocmai de aceea, a
fost mereu preferat de armata germană şi respectat de cei mai disciplinaţi
ofiţeri prusaci“, completează Gică Mariţanu.

*PRIETEN BUN CU „BÂZU“ CANTACUZINO*
Pe lângă un aviator şi un comandant genial, Dan Vizanty era şi un camarad
de aur. Conducea un grup extraordinar de disciplinat pe timp de război,
capabil să intervină în câteva minute, dar şi o uriaşă boemă în momentele
de linişte, mai ales de după victoriiGrupul 6 făcea totul cu pasiune. Pe
cât de măiastru zburător era tata, pe atât de aventurier, devotat camarad
şi etern îndrăgostit. Era la concurenţă pentru inima femeilor cu un alt as
al aerului, Constantin «Bâzu» Cantacuzino“, dezvăluie fiica aviatorului.
Vizanty şi „Bâzu“ Cantacuzino, de care îl lega o puternică prietenie, ar fi
fost cei mai mari cuceritori din Bucureşti. Erau idolatrizaţi de femei.
„Pe amândoi îi caracteriza generozitatea. Dorinţa permanentă de a da tot ce
au mai bun în ei. Din tot ceea ce mi-a spus Dan Vizanty, tatăl meu, rezultă
solidaritatea, devotamentul, abnegaţia, frumoasa nebunie a riscului pentru
victorie“, spune fiica pilotului.
După fiecare luptă, piloţii mergeau pe Calea Victoriei, la Ansamblul de
Estradă (actualul Teatru de Revistă „Constantin Tănase“), unde a jucat,
până în 1945, Constantin Tănase, iar de acolo, plecau cu fetele – acriţele
celebrului cabaret de la Tănase – la restaurantele din împrejurimi şi
petreceau cu şampanie franţuzească. Se spune că se distrau ca şi cum ar fi
fost ultimele ore din viaţă.
„Grupul 6 cu fetele de la Tănase era personificarea gloriei strămoşeşti.
Ziua, mureau arşi de vii în angajamente monstruos disproporţionate numeric
contra «fortăreţelor» de pe cerul Bucureştiului, iar seara, erau ovaţionaţi
precum gladiatorii Romei pe Calea Victoriei. O alee din Cimitirul Ghencea
Militar este plină cu aceşti băieţi frumoşi, pe nedrept uitaţi“, descria
Grupul 6 de vânătoare, în 1996, inginerul Cristian Crăciunoiu, în revista
Modelism Internaţional.
*„MON CHER“*
Prietenii îl porecleau pe Dan Vizanty „Mon Cher“, fiindcă aşa se adresa
tuturor, chiar şi soldaţilor de rând. „Era foarte respectuos cu toată
lumea. Îi plăcea ideea de camaraderie şi îi respecta pe toţi militarii.
Chiar şi pe rivali îi cruţa. Era atât de bun, încât îşi permitea să fie
gentleman în lupte. Evita să tragă în carlinga adversarului. Lovea avionul,
dând o şansă pilotului să se paraşuteze“, spune Ana Maria Vizanty.
*Ana Maria, singurul copil*
Dan Vizanty a fost căsătorit de cinci ori, iar Ana Maria (foto) este rodul
penultimei căsnicii, cu o tânără din Braşov, pe care pilotul a cunoscut-o
în anii ’50. Ultima lui soţie, o femeie mult mai tânără decât el, l-a
însoţit atunci când a plecat în Franţa. Cu fiica lui s-a revăzut abia în
1990, la Paris, atunci când el a chemat-o acolo

Ana Maria, singurul lui copil, a absolvit în 1978 Facultatea de Matematică
a Universităţii din Bucureşti, iar acum este cercetător la Academia Română,
la Institutul de Mecanica Solidelor.
*Vizita lui Charles de Gaulle şi plecarea la Paris*
Odată cu instaurarea regimului comunist, cunoscut ca monarhist convins,
pilotul Dan Vizanty a fost îndepărtat din armată, fiind trecut în rezervă
la 22 august 1947. Pentru asul aerului din timpul războiului, a început
calvarul. Fără să abdice de la convingerile sale, a fost condamnat la cinci
ani de puşcărie şi închis la Poarta Albă în 1961, pentru „uneltire contra
ordinii sociale“. În 1963 a fost eliberat, fiind graţiat de Gheorghe
Gheorghiu-Dej.
„Pentru comunişti, era un individ periculos. Era un erou de război,
credibil şi respectat în armată şi chiar de populaţie. Circulau ştiri
despre victoriile sale, iar despre eroismul lui erau pline revistele. Nu
puteau să îl lase în pace, el fiind monarhist, fiu de boier şi un om cu
educaţie aleasă. Singura cale era discreditarea lui“, spune istoricul
Gheorghe Median.

*PURTAT DE LA O SLUJBĂ LA ALTA*
A fost ani de zile ignorat, marginalizat şi hăituit de comunişti. Locuia
într-un apartament din Bucureşti şi se chinuia să-şi întreţină familia.
Fostul comandor, aşa cum a fost trecut în rezervă, a fost transformat de
„tovarăşi“ în muncitor necalificat. Era purtat de la o slujbă la alta, ca
un element periculos pentru orânduirea socialistă. „Îl hăituiau şi îl
supravegheau mereu. A rămas fără nimic. I-au confiscat toată averea. Casa
părintească de la Botoşani a fost dărâmată. A muncit în mai multe locuri. A
fost recuperator de epave aviatice după război, muncitor agricol, angajat
la Plafar, tehnician, muncitor în construcţii, macaragiu“, povesteşte Ana
Maria Vizanty.

*DE PE ŞANTIER, ÎN FAŢA LUI DE GAULLE*
Salvarea pentru Vizanty a venit în 1968 de la Charles de Gaulle,
preşedintele Franţei. Aflat în singura sa vizită oficială pe teritoriul
României, în luna mai 1968, Charles de Gaulle îl întreabă, în mod oficial,
pe Nicolae Ceauşescu despre soarta generalului regalist Paul Teodorescu şi
despre cea a asului aviaţiei militare Dan Vizanty. Fostul pilot a fost luat
de pe şantierul unde lucra, îmbrăcat în grabă în uniformă de comandor şi
prezentat preşedintelui Franţei. „De Gaulle a înţeles că ceva nu era în
regulă. Nu a spus nimic, dar a luat legătura în Franţa cu foştii aviatori
şi a fost pusă la cale salvarea lui Vizanty“, spune istoricul Gheorghe
Median.
În următorii ani, veteranii membri ai organizaţiei internaţionale a
piloţilor de vânătoare „Les Vieilles Tiges“, cu care Vizanty se
împrietenise în timpul războiului, au încercat să-l aducă în Franţa, însă
acesta a refuzat, dorind mai întâi să o vadă pe fiica sa cu un rost în
viaţă.

*MEDALIAT DE JACQUES CHIRAC*
În iunie 1977, Dan Vizanty a fost chemat însă de primarul Parisului,
Jacques Chirac, şi de membrii Asociaţiei Aeronautice Internaţionale „Les
Vieilles Tiges“ într-o misiune de cercetare pentru a întocmi o istorie a
aviaţiei europene. „A fost şansa lui. Avea 67 de ani şi a plecat. Nu ne-a
spus nimic, nici mie, nici mamei. Eram studentă la Bucureşti. În felul
acesta, nu aveau ce scoate comuniştii de la noi. A plecat şi nu s-a mai
întors niciodată“, povesteşte fiica pilotului, Ana Maria Vizanty.
A fost şi şansa familiei de a se „reabilita“ în ochii comuniştilor, scăpând
de „elementul“ incomod. Vizanty a ajuns în Franţa, unde a fost întâmpinat
cu onoruri. Jacques Chirac i-a înmânat „Medalia de Argint“ a oraşului Paris
pentru meritele sale ca aviator. Culmea, în spatele salvării sale de
prigoana comunistă au stat chiar foştii piloţi împotriva cărora Vizanty a
luptat. L-a reîntâlnit, cu această ocazie, şi pe colonelul german Eduard
Neumann şi au băut o şampanie împreună.
„Deşi a fost departe de ţară, a promovat, prin presa vremii sau în diferite
cărţi despre aviaţie, România şi aviaţia sa pe nedrept uitată. A primit o
pensie de merit de la statul francez. M-am reîntâlnit cu tata în 1990, la
Paris. Nu a mai fost bine primit în România. Nici nu era mulţumit de
climatul politic, nici după 1990. Era dezamăgit şi trăia melancolia
regalistă a României“, spune Ana Maria Vizanty.

*„ASUL UITAT“ S-A STINS LA PARIS*
Dan Vizanty a murit la Paris la 12 noiembrie 1992. Dezonorat de comunişti
şi forţat să-şi părăsească ţara pe care a apărat-o fără să se gândească la
propria viaţă, Dan Vizanty a ajuns un „as uitat“. Nimeni nu a mai pomenit
nimic despre eroul de pe cerul României din timpul celui de-Al Doilea
Război Mondial. Singura carte despre Vizanty în România a fost scrisă
recent, în 2012, de istoricul Daniel Focşa.
*Panteonul aviatorilor români de geniu*
În perioada celei de-a doua conflagraţii mondiale, România s-a putut mândri
cu adevăraţi aşi ai aerului, piloţi ai avioanelor de vânătoare. Alături de
Dan Vizanty, în panteonul aviatorilor de geniu figurează, pe primele
locuri, trei nume de legendă: Constantin „Bâzu“ Cantacuzino, Alexandru
Şerbănescu şi Ioan Milu.

2

Vi ägnar tisdagskvällen åt att skriva mathistoria (veggielasagne) som dom legendarer vi ändå är i köket (höftar numera hejvilt med kryddmått och annat galet). Imorgon är sista dagen för skolsäsongen och jag dansar salsa av lycka. Skoja, jag dansar astung dans till kvalitétsmusik (50 cent).

/Yung Thug with crew

anonymous asked:

Tu é legender da INSANOS ? Se for cadê a nova legenda de lost girl e de ouat ?

Eu não legendo Once Upon a time, mas posso te informar que nem começaram a legendar ainda o episódio. E eu não legendo Lost Girl eu só sou responsável pela revisão e sincronização e já tem legenda, viu ? Eu legendo Orphan Black e Girls.   

Professional Dj
World ranking : 430. DEEP HOUSE / 828. PROGRESSIVE HOUSE

Music Style :
Deep House, Progressive House, Techno, Dance, Club House.
Biography :
Since his early childhood in Landshut ( Muenchen ), Tapes, Lps and Jingles have been his favorite toys.
Dj Nasty deluxe starts 2 play records in Germany Landshut at the Age of 18.
Dj Nasty deluxe, was teached in Germany - Landshut´s DJ-Center ( near by Munich ) by the legendar Dj Captain Funk ( France ), Ex Jam FM Berlin, Ex KISS FM Dj in the 1998 - 2005.
He teached him :
Hitex - Technic ( Mix & Scratch ), Re - editing, Dropping Songs of different styles and tempos, Soundmodifikation ( Remixing ) .
Career highlights were warm up Dj for David Morales, and last year for Paul Oakenfold, also the play at numerous festivals with renowned names like Glitter Boys, Dj Plastic, Dj Brian Ferris, Dj Marco Nastic, Dj Serrano, Dj Serenity, Sandy Rivera ( Kings of tomorrow ) and many others.
A very big highlight in recent years has been the interaction with Skywalker FM (Hannover) Germany (Christmas Special 2012) with renowned music quantities like
Letkolben, Da Hool, Mario de Bellis, daydreamer, Bebetta, Van Sohl, Houzedriver, Betty Bizarre, Steve Cole, Torben Hildebrandt, Ladyiax, East Freakz, Riccardo de Nicu.
For the future I hope to become better known, I can do my job for a long time, foreign missions and domestic
2007 Dj Nasty deluxe went back to Macedonia.
Dj Nasty deluxe was invited 2010 in the Saints of Sound Group South Africa.
Dj Nasty deluxw was invited 2013 to Synonym Records Germany, Skywalker and Cuebase Fm Germany.
2014 invited to Confetti Didital London and get a monthly Radio Show .
Referenzen :
Americanos Bar La ( Germany )
Cafe Wochenblatt ( Germany )
Aquarium Lounge La ( Germany )
Disco Auerkeller La ( Germany )
Bikini Bar La ( Germany ) ( resident Dj ) 2003, 2004
2flers Boutique / Fashion Store La ( Germany )
Bauhaus Club / Disco La ( Germany )
Viper Lounge La ( Germany )
Studio 54 Festival La ( Germany )
Guest Djs, Burn E. Texas Tex, Glitterboys, ( Brian Ferris, Dj PLastic )
Boogie Nights Festival La ( Germany )
Guest Djs : Texas Tex, Brian Ferris, Dj Plastic
Olympia - Park Muenchen ( Germany )
Soccer - Funk Festival Woerth a.d. Isar ( Germany )
Guest Djs : Dj Daniel Nevado, Dj Serrano, Dj Serenity
Extreme Sport Festival Woerth a.d. Isar ( Germany )
Skylight Club Lounge La ( Germany )
Discotheque Peter Pan ( Stars ) La ( Germany )
Watazoo Beach Germany ( Wakeboard Resort ) Woerth a.d. Isar ( Germany )
Musicland Prag ( Tschechien )
Pandoras Box Vienna ( Austria )
Saints of Sound Group ( South Africa )
Saints FM ( South Africa )
Mutha FM - Cape Town underground Radio Station ( South Africa )
Lapidarius Disco Ohrid ( Macedonia )
Guest Dj for Slatkaristika, Toksikologija, Toni Zen, DNK
Logo Cafe Stip ( Macedonia )
Club Balkan Stip ( Macedonia )
Revolution Club Ohrid ( Macedonia )
Famous Club Ohrid ( Macedonia )
Guest Dj for DNK
DCFM Net - Dance Fm ( South Africa )
Lounge - Hotel - Bar de Lago Ohrid ( resident Dj ) ( Macedonia ) 2011 - 2012
Nemo Beach Ohrid ( resident Dj ) ( Macedonia ) 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014. 2015
Guest Djs : David Morales, Roger Sanchez, Steve Mac, Paul Oakenfold, Marko Nastic, Sandy Rivera
Club Album - Struga ( Macedonia )
Antenna 5 - Radio Network Macedonia ( Guest Dj )
Jazz and Blues ( Guest Dj ) Ohrid ( Macedonia )
Fashion Vodka - special - Alexandria Ship Ohrid ( Macedonia )
Hemingway Bar Club Ohrid ( Macedonia )
Starfire Festival Kuratica ( Macedonia ) 2012Guest Dj : Dj Dee NYC ( Dean Mickoski )
Skywalker FM ( Hannover ) Germany ( Christmas Special 2012 ) with :
Letkolben, Da Hool, Mario de Bellis, Tagtraeumer, Bebetta, Van Sohl, Houzedriver, Betty Bizarre, Steve Cole, Torben Hildebrandt, Ladyiax, East Freakz, Riccardo de Nicu.
NewDay Radio mk. - Global Spirit ( Internet Radio Station ) ( Macedonia )
Shed Fm ( Cork ) - Online House Radio Station ( Ireland )
Club Image – Kicevo ( Macedonia )
Baby Blue – Gostivar ( Macedonia )
Confetti Digital ( London ) – Housemusic Label and Radio Station ( United Kingdom ) with a weekly Radio Show ( It’s global )
Supperradio Ohrid 97.0 FM ( Macedonia ) wit a weekly Radio Show ( Music for the Soul )
Beer / Pivo Fest Prilep ( Macedonia )2014
Vip Club Prilep ( Macedonia )
Booking :
0038 9 46 - 250208 ( home )
0038 9 70 - 243383 
E - Mail
djnastydeluxe@hotmail.com
k.nestoroski@yahoo.com